Un carnet negru pe care naratorul, pe nume Jean, l-a umplut in anii ’60– anii tineretii sale– cu nume, adrese si fapte marunte, acesta este obiectul enigmatic de la care, dupa mai bine de patruzeci de ani, acelasi personaj incearca sa depene firele unui trecut nelinistitor, caci false nume ale celor pe care i-a cunoscut, false identitati il fac sa se intoarca, sa caute iar si iar adevarul propriei vieti. Proustian, romanul este o cautare a unui timp pierdut, a unor prietenii ratacite, in care vremurile de odinioara imbraca in nostalgie strazi pariziene, personaje, cafenele, o lume cu ale sale taine si straluciri voalate.
 
„Poate ca mai ales in orase ne incearca impresia ca am trai intr-un urias palimpsest, din care nimic nu dispare in intregime si pentru eternitate, chiar daca strazile nu mai sint chiar aceleasi ori unele cartiere au disparut de trei decenii. Prezenta lor dainuie insa in vazduh. (…) Cred ca tocmai asta caut sa exprim in romanele mele: cum sa treci de stratul de uitare, pentru a ajunge in spatiul unde timpul este transparent, asemenea unui avion care strabate o patura de nori ca sa ajunga in azuriul cerului.” (Patrick Modiano)
 
„O tinara misterioasa, tovarasi dubiosi, apartamente si camere de hotel, scena unei crime, ramificatii politice inspre Marocul postcolonial… Iata citeva din elementele pe care Modiano, grav si visator, le asterne pe pagina alba, semanind alaturi alte indicii– retinute mai ales din Nerval, Restif de la Bretonne, Baudelaire…– care mai mult adincesc enigma decit o limpezesc.” (Télérama)


Traducere din limba franceza de Elena‑Brandusa Steiciuc
Premiul Nobel pentru Literatura 2014

Anul aparitiei: 2015
Nr. de pagini: 168