Patriarhul Pavle a fost o adevarata lumina duhovniceasca. El a aratat prin pilda sa cum sa actionezi si la ce sa aspiri in vartejul ispitelor vietii, cum se cuvine sa crezi in vesnicia Binelui si care este calea spre ea. Era in stransa legatura cu cerul, a fost traitor al cerului pe pamant. Si totusi, unul dintre noi. 

Cuvintele Patriarhului Pavle sunt patrunse de teologia ortodoxa, de intelepciunea sa, de o mare experienta duhovniceasca; ele contin lectii de folos pentru suflet, lectii care arata unde duc drumurile cele largi ale vietii si unde duc cararile ei inguste. Cuvantul lui este lapidar si clar, bine gandit – cuvant care ne renaste. Il indeamna pe om, care adeseori este fermecat de vana si neintemeiata sa cunoastere si luminare, insa indepartat de izvorul adevarului, sa se tina de radacinile sale, de obarsia sa, de cunoasterea duhovniceasca, sa nu se abata de la adevarul cel vesnic. 

Statura duhovniceasca a Patriarhului Pavle n‑a putut si nu poate ramane ascunsa. Asa stau lucrurile cand e vorba de oamenii mari, inmiresmati de sfintenie, cu plinatate de har, din ale caror cuvinte te poti adapa si hrani duhovniceste, de la care ai ce invata, care ar trebui sa ne fie cu adevarat pilda. Dintr‑un asemenea om straluceste sfintenia, fiindca sfintenia nu se poate ascunde. Asa cum nu se poate ascunde cetatea cand sta pe un varf de munte. Asemenea oameni sunt cu adevarat lumina lumii (Matei 5, 14). 

OPINIA CITITORILOR