A-i scrie o carte, chiar buna, a ramas si ramane o neputinta; pentru ca Iisus e singurul om care nu si-a dezmintit niciodata obarsia divina. Iar a scrie o„Viata” a lui Dumnezeu, nici a indrazni nu se poate. Singura„carte” pe care o scriem– si o scriem si fara sa vrem– e cartea vietii noastre, cu care mergem inaintea Lui. Si mergem nu o data, la sfarsitul vietii, ci in fiecare zi si in tot ceasul, pentru ca El e atotprezent si in categoriile vietii noastre.

El ne face corectura, intrucat noi ii scriem viata Lui in viata noastra, dar nu destul de bine; de aceea, peste planurile si dorintele noastre, care merg ca o linie inainte, El coboara cate o linie de-a curmezisul, insemnand o cruce a vietii, iar noi ii zicem rascruce. Caci„In El traim, ne miscam si suntem” (Fapte 17,28).

Stergerea greselilor ne obliga la intarzierea in viata;– nu putem intra fiecum in Imparatia luminii– ne-ar arde. De aceea trebuie sa ne rabdam si pe noi insine, nu numai pe altii, asa cum suntem, dar strigandu-L dintru adancuri de constiinta, pana cand Lumina– Iubirea– Desavarsirea, ne va face„cu vremea” asemenea ei.

Uneori strigatul acesta al continuitatii de constiinta, in atotprezenta lui Dumnezeu, nu capata nici un raspuns toata viata. Desi e o rabdare mantuitoare, o mucenicie, dar ne izbaveste viata de orice fel de iluzie. Dar izbavirea vietii de iluzie e ridicarea ei, a vietii, la fiinta, singura Fiinta, Fiinta Intrupata in Iisus.

Acesta este inceputul si sfarsitul cartii vietii noastre, pe care ne-am legat s-o scriem impreuna.

Nr. de pagini : 529
Anul aparitiei : 2009

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review