(Arhimandritul Teofil Paraian)

Ultimul mare praznic sãrbãtorit de Pãrintele Arsenie la Sambãta


Acesta a fost de Izvorul Tãmãduirii (7 mai) din anul 1948, si, dupã spusele unui martor, a fost cel mai inãltãtor dintre toate praznicele la care participase panã atunci la Sambãta. Miscarea religioasã de aici avea deja anvergurã nationalã.
„Am fost si in anul acesta in pelerinaj la Mãnãstirea de la Sambãta de Sus din jud. Fãgãras. Cu toate cã sunt un vechi cercetãtor al mãnãstirii, prãznuirea de acum m-a covarsit cu desãvarsire.
Timpul era nehotãrat, pe alocuri plouase si-n alte pãrti se pregãtea de ploaie. Vineri, in ziua praznicului, a inceput ploaia din zori la mãnãstire, o ploaie mãruntã si deasã, stãruitoare. Cu toate cã ploaia era binevenitã pentru pãmantul insetat, fiind o binecuvantare de la Dumnezeu, ne sãgeta totusi inima, intrucat ea avea sã impiedice pe credinciosii pelerini din satele vecine de a veni la praznic. Si ploaia a tinut panã cãtre ora 8. Atunci, ca prin minune, norii s-au risipit si raze aurii de soare si luminã au inveselit fãptura gingasã a mãnãstirii.
Cateva sute de inchinãtori veniserã din ajun, iar acum au inceput sã curgã miile din toate pãrtile. Veneau cu cãrute pe drumul cel mare pietruit, siruri, siruri. Veneau apoi cete, cete, pe jos, bãrbati si femei, bãtrani si tineri, fete si copii. Tineretul din Drãgus, Visti, Arpase, Sambete, Lisa si alte sate, in hainele de sãrbãtoare, mãiestrit cusute si impodobite in cele mai felurite si mai plãcute culori. Inchinãtorii cei mai indepãrtati au fost cei din pãrtile Brasovului, ale Branului, ale Tarnavelor, cu exceptia unor oaspeti distinsi si studenti de la Bucuresti.

Liturghia arhiereascã

La ora 9. 30 clopotele mãnãstirii au inceput sã sune intr-un dangãt prelung si intr-o armonie cereascã. Douã zeci si patru de preoti in odãjdii de mare sãrbãtoare au iesit intru intampinarea I. P. S. Sale Nicolae, Mitropolitul Ardealului, care venea ca in fiecare an sã slujeascã la altarul ridicat in mijlocul pãdurii de fag. Miile de inchinãtori isi arãtau bucuria si multumirea sufleteascã si ingenuncheau cu evlavie in fata inaltului pãstor, primindu-i binecuvantarea.
In tot decursul Sfintei Liturghii, alte si alte cete de inchinãtori soseau, astfel incat la ceasul predicii am putea spune cã se aflau in jurul altarului cam 10. 000 de suflete. Intreg acest popor pãstra cea mai adancã reculegere si urmãrea cu evlavie desfãsurarea Sfintei Liturghii. Rãspunsurile liturgice le-a dat si in anul acesta corul din Fãgãras, sub foarte iscusita conducere a D-lui Prof. Rosealã, iar troparul Invierii, Hristos a Inviat, rãsuna ca un strigãt de biruintã din miile de piepturi ale inchinãtorilor.

Predicarea Evangheliei

Vatra Mãnãstirii de la Sambãta a ajuns astãzi un puternic amvon de propovãduire. Obisnuit, pelerinii vin la Mãnãstire pentru a se impãrtãsi cu Sfintele Taine si pentru a asculta cuvant de invãtãturã si zidire sufleteascã. Aceste daruri li se impãrtãsesc in toatã vremea. Mãnãstirea de la Sambãta in aceastã privintã corespunde pe deplin cerintelor vremii de astãzi: ea este o scoalã de luminare a poporului, de desteptare din somnul pãcatelor, de orientare la o viatã curatã si de folos oamenilor si plãcutã lui Dumnezeu. Nu numai la marile praznice, ci duminicã de duminicã si sãrbãtoare de sãrbãtoare, slujitorii mãnãstirii, ieromonahi cuviosi ca: Arsenie, Mihail, Serafim, ierodiaconul Nicolae, toti licentiati si doctori in Teologie, tin sus predicarea cuvantului Evangheliei, dand cu putere invãtãturã poporului. Ba unii din pãrintii mãnãstirii au tinut cicluri intregi de predici, pentru tot poporul in general si pentru studenti si tineret in special. (Aici se face referire la Pãrintele Arsenie, care, se stie, organiza acele„vacante spirituale” la care participau cu mult interes tineri si studenti din Bucuresti si din alte centre universitare.) In felul acesta predicarea Evangheliei la mãnãstire e socotitã ca ceva de sine inteles si asteptatã cu sete de inchinãtori.
In ziua praznicului, rostirea cuvantului fu inceputã de cãtre I. P. S. Sa Mitropolitul nostru Nicolae. Multimea s-a strans si mai mult in jurul altarului. Era in fata noastrã o mare de capete, mii de perechi de ochi atarnau de figura seninã, impunãtoare, brãzdatã de cei 66 de ani, dar plinã de pãrinteascã iubire, a I. P. S. Sale Nicolae, Mitropolitul nostru. Predica I. P. S. Sale curgea natural, ca o apã limpede din izvorul sãu. A manecat de la cuvintele Mantuitorului:«De inseteazã cineva, sã vinã la Mine si sã bea» (Ioan 7, 37), punand in fata ascultãtorilor icoana vie, plinã de luminã si putere dumneziascã a Mantuitorului Hristos. Multimea asculta miscatã si sorbea cu nesatiu din cuvintele vietii.
Au urmat apoi la rand alti 8 predicatori, protopopi, preoti si diaconi: Pãrintele Prof. Dr. Dumitru Stãniloae, a vorbit cu adancime despre Hristos, fantana vietii si a nemuririi. Pãrintele consilier Nanu din Sibiu, cu strãfulgerãri de luminã, a mãrturisit despre realitatea Invierii lui Hristos si despre datoria noastrã de a invia cu El. Protopopul Fãgãrasului, Traian Ciocãnelea, a zugrãvit icoana duioasã a unei cete de femei, in frunte cu o bãtranã de 70 de ani, care au tinut sã facã pe jos, refuzand de a se urca in camion, pelerinajul la mãnãstire. Pãrintii ieromonahi: Arsenie, Serafim si Mihail au vorbit despre marile daruri ale mãnãstirii si despre trebuinta innoirii sufletesti a inchinãtorilor.
Pãrintele Mladin a evocat in cuvinte de foc mucenicia pentru Hristos a celor credinciosi, arãtand cã ctitorii de la Sambãta fac parte din ceata mucenicilor credintei lui Hristos.
In incheiere, Pãrintele consilier Secas din Sibiu a lãudat ravna inchinãtorilor, mai ales a femeilor, a cãror ravnã este deosebitã. A indemnat apoi pe ascultãtori sã-si pãstreze credinta si sã implineascã cu sfintenie datinile strãmosesti. In fine, a adus multumiri tuturora pentru osteneala ce si-au dat venind in pelerinaj.
Cele nouã predici, prin frumusetea si puterea lor, au inviorat pe ascultãtori, lucrand adanc in sufletul fiecãruia.

Fantana cea frumoasã

Ca si altã datã s-a fãcut sfintirea apei la fantana de langã altarul bisericii si Taina Sfantului Maslu pentru bolnavi. Lucrul deosebit al acestui an a fost sfintirea fantanii, botezatã«cea frumoasã» din partea I. P. S. Sale. Aceastã fantanã, clãditã in mijlocul grãdinii de pomi este o nouã infãptuire dupã desenele si planurile Pãrintelui Arsenie. Este o lucrare de mare artã. Numele primit la Botez si l-a dobandit pe bunã dreptate”.
Fireste cã regimul comunist nu putea tolera asa ceva si era de asteptat ca in cele din urmã sã reactioneze. Avalansa poporului si a tineretului spre Mãnãstirea Brancoveanu i-a speriat. Se bãnuia cã acolo unde este o asa de mare adunare de oameni trebuie sã fie neapãrat si instigatie. Si cine altcineva putea fi spionat si arestat decat„instigatorul”, care devenea incomod si care, in mentalitatea lor, putea ajunge oricand periculos avand in vedere popularitatea pe care a are.
Otilia Rãdulescu Aroneasa mãrturiseste cã l-a reintalnit pe Pãrintele Arsenie in vara anului 1948 la Securitatea din Brasov, unde a fost dusã si dansa pentru cercetãri.
„Din spusele gardianului Raicu, un om in varstã, care (dupã posibilitãtile lui) m-a ajutat foarte mult, ocrotindu-mã, Pãrintele Arsenie era inchis in subsolul clãdirii. Datoritã insã entuziasmului enoriasilor din Schei care aduceau zilnic, in grupuri compacte, mancare la poartã, sau poate altor interese, in ultima sãptãmanã a lunii iulie, Pãrintele era scos la soare timp de o orã pe zi, pe o terasã a clãdirii. La terasa aceasta aveam si noi acces. Eu si prietena mea Ita Tampãnaru, eram«cazate» intr-un birou gol si la amiazã, cand era ceva mai multã liniste, puteam iesi la aer. Pãrintele Arsenie era imbrãcat in alb si pãrea detasat de tot ce-l inconjura. Din cand in cand se uita insã la noi, cu o privire pãtrunzãtoare. Putinele cuvinte pe care ni le adresa erau pline de intelepciune si incurajare.(…) De altfel era stiut cã Pãrintele Arsenie, arestat ca legionar, nu era vãzut cu ochi buni de guvern si, poate, nici de mai marii Ierarhiei Bisericesti.

Totusi, harul sãu le impunea respect si teamã.”
Aceasta era starea lucrurilor cand Pãrintele Arsenie a plecat la Prislop.
(Ioan Ginscã, O sintezã a gindirii Pãrintelui Arsenie in 800 de capete, pp. 27-30)

Nr. de pagini: 272
Anul aparitiei: 2012