El iubeste in tacere, se revolta in tacere si nu  se  abate de  la  normele lumii  pe care  o  reprezinta. Pentru a reda culoarea specificalumii personajului sau, Sadoveanu, ca si Barbu, foloseste cuvinte, toponime, proverbe si zicatori turcesti.  Urmarind  firul  unei  anecdote  cu  Nastratin care  circula  in  Dobrogea,  Mehmet Caimacam povesteste savuros cum s-a desfasurat intamplarea in urma careia i s-a dat porecla Nastratin  Hogea.

 
Se poate remarca faptul ca Hogea este perceput de Mehmet ca fiind in primul rand un mare intelept si abia apoi comic, abordare similara cu cea din spatiul turcic.

Vorbind despre Nastratin spune ca mai intai trebuie cautat mesajul pilduitor si meditat asupra acest ia si abia la final analizata partea comica, fiindca aceasta nu este decat o haina bine aleasa pentru a imbraca povetele din anecdotele sale. De aceea Mehmet nu se inveseleste ci se intristeaza cand vorbeste despre Nastratin, comparand gratierea sa cu imaginea lui Hogea cand a cerut iertare de la Timurlenk in numele consatenilor sai drepti si nevinovati.



In opera lui Sadoveanu apar si motive populare turcesti cum ar fi blestemul, deochiul, visul. Pentru  intregirea  tabloului  oriental  e  prezentata  cu  migala  povestea  cafelei. De asemenea  modul specific  turcesc in care unele personaje se exprima si cuvintele pe care le aleg pentru comparatii pot parea uneori stranii, fiindca au conotatii necunoscute in spatiul romanesc.


Anul aparitiei: 2015
Nr. pagini: 204