Romanii nu sunt un popor al nimanui, care vin de nicaieri si merg niciunde, cum au mai spus si scris anumiti istorici improvizati. Poporul roman si%u2011a faurit institutii si state deasupra acestor institutii, a aparat specificul civilizatiei europene. S%u2011a afirmat de timpuriu si a fost recunoscut ca popor romanic, membru al latinitatii europene, dar ca singurul popor romanic situat in Orientul Bizantin, cu biserica organizata dupa model bizantino%u2011slav si cu limba slavona ca instrument de comunicare al cultului, al cancelariilor si al culturii scrise a elitei. O mare parte din aceste caracteristici medievale au fost transmise lumii moderne si nu numai atat: lumea moderna romaneasca s%u2011a cladit pe pilonii civilizatiei medievale. Etnia romaneasca, limba romana, traditiile si obiceiurile, credinta si felul de rugaciune, o parte din „dregatoriile“ noi, organizarea teritoriala, judecatile si prejudecatile privitoare la popoarele din jur si multe altele s%u2011au perpetuat si dupa Evul Mediu.

Din randurile acestei carti, ca in cazul unei case ale carei fundatii nu se vad, dar exista si se pot cunoaste, se desprinde temeinicia civilizatiei medievale romanesti, devenita temelie a catorva dintre coordonatele modernitatii noastre. Autorul

OPINIA CITITORILOR