Ideea de a realiza o lucrare de onomastica m-a obsedat din anii studentiei. Profesorii de la Facultatea de Filologie, Universitatea Bucuresti, care mi-au fost dascali de seminar sau de curs la limba romana: Matilda Caragiu Marioteanu, Maria Manoliu-Manea, Alexandru Niculescu, academicienii Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Dimitrie Macrea, Ion Coteanu, Jack Byck ma intrebau, nu de putine ori, de unde vine numele meu de Micuda– un nume destul de rar sau chiar foarte putin raspandit. L-am gasit mentionat pe peretii interiori ai Bisericii din Zarnesti– judetul Brasov, fireste mai tarziu, cand ma ocupam de teza mea de doctorat. Regretatul domn Apostol Busulenga, sotul doamnei academician Zoe Dumitrescu-Busulenga, a identificat numele respectiv ca fiind aroman. Academicienii Iorgu Iordan, Alexandru Graur– specialisti in probleme de onomastica– trimiteau etimologia cuvantului undeva departe spre indo-europenism sau in spatiul japonez.

Intrucat numele nu l-am gasit atestat in zona Rucarului, pana astazi nu am putut elucida misterul, el ramanand in comuna Bughea de Jos, Campulung-Arges.

O influenta hotaratoare privind alegerea temei de doctorat a avut-o asupra mea prof. univ. Augustin Z. N. Pop, impatimitul intru Mihai Eminescu si care, asemenea lui Perpessicius, avea sa sfarseasca fara vedere. Olga Popescu, sotia domnului Augustin Z. N. Pop, a fost la Campulung-Muscel profesoara mea de romana si, din cand in cand, venea si facea ore cu noi la Liceul Pedagogic de fete si Augustin Z. N. Pop– profesor pe atunci (1950–1954)– la Liceul Pedagogic de baieti.

Hotararea am luat-o aproximativ intre 1970–1972, dupa ce incepusem sa culeg unele impresii si materiale din activitatile de pe teren, pe care le desfasuram si pe linie de serviciu, la Ministerul Invatamantului.

Nu mi-am putut inchipui ca ma voi inhama la o munca titanica, fiindca asa a fost. Cercetarile pe teren in cele trei zone: Rucar–Arges, Rucar–Fagaras, Rucar–Dragosloveni–Soveja, chestionare, arhive, discutii cu oamenii, consultarea lucrarilor de specialitate din tara si straine, confruntari cu specialistii Institutului de lingvistica de la Bucuresti– Gheorghe Bolocan si Christian Ionescu, cu Grigore Rusu de la Cluj– au condus la elaborarea lucrarii. Profesorul Augustin Z. N. Pop l-a abordat si pe lingvistul Alf Lombard din Suedia, al carui student fusese la Bucuresti, un bun cunoscator al limbii romane si al romanisticii, in legatura cu eventualele atestari ale romanitatii in zona Rucar-Arges. Si raspunsul nu s-a lasat asteptat pentru ca savantul suedez a transmis la Institutul de Istorie„N. Iorga“ o interesanta lucrare a diplomatului suedez Claes Brorssor Rrlamb (1622–1698) care, la 1657, a trecut spre Constantinopol, ca ambasador prin tara noastra, oprindu-se si in acest spatiu al Rucarului, pe care-l descrie deosebit de frumos si sugestiv pentru cercetarea noastra.

Am tradus cu ajutorul unor specialisti de la Ministerul Afacerilor Externe capitolul care ma interesa. De asemenea, am folosit ca documentare o serie de studii din literatura de specialitate franceza si germana, unde am gasit idei foarte interesante. Mi-au fost de un mare folos studiile si discutiile cu dl. dr. Gh. Parnuta, unul dintre cei mai avizati cercetatori ai zonei respective si care mi-a pus la indemana si un volum, pe atunci in curs de aparitie, de documente rucarene, precum si o monografie sociologica a Rucarului, ce a aparut in 1972.

Indrumari deosebite am primit in prima parte– examene, referate– de la academicianul Dimitrie Macrea– a carui doctoranda am fost doi ani 1972–1974, pana cand boala nu i-a mai permis ragazul necesar. Continuand cu academicianul Alexandru Graur, am reusit sa duc la bun sfarsit, in anul 1976, lucrarea ce putea sa faca obiectul doctoratului.

Mi-am sustinut lucrarea in amfiteatrul„Al. Odobescu“ al Facultatii de Filologie, Bucuresti, avand ca presedinte pe academicianul Ion Coteanu, pe atunci si decanul facultatii. Din comisie au facut parte academicianul Alexandru Graur– conducatorul doctoratului, prof. univ. dr. Grigore Brancus, cercetator dr. Gheorghe Bolocan, seful sectorului de onomastica de la Institutul de Lingvistica, cercetator dr. Grigore Rusu, Institutul de Lingvistica si Istorie Literara„Babes–Bolyai“ din Cluj–Napoca.

Teza a fost sustinuta in ziua de 21 iulie 1976, confirmata prin hotararea nr. 130/461, din 27 iulie 1976, Universitatea Bucuresti. Titlul de doctor in Filologie a fost confirmat in Sedinta Comisiei Superioare de Diplome, de pe langa Ministerul Educatiei si Invatamantului la 25 septembrie 1976, cu 63 de voturi pentru, din 64 prezente, un vot fiind anulat.

Lucrarea poate oferi un model de realizare de catre profesori si elevi si a altor asemenea monografii locale, stiut fiind faptul ca interferentele dintre onomastica si istorie pun in valoare originea, continuitatea si unitatea, pentru atestarea existentei noastre in acest spatiu.

Am considerat ca este util sa fie cunoscute opiniile conducatorului de doctorat si a referentilor specialisti, tocmai in ideea incurajarii unei asemenea activitati.

Acesta a fost si motivul pentru care Editura„Univers Enciclopedic“, prin distinsul ei director Vlad Popa, preluand oferta mea, a obtinut o subventie de la Ministerul Culturii, pentru care aducem multumirile noastre.

Desi lucrarea presupune o cercetare realizata cu 30 de ani in urma ea este actuala pentru ca in zona Rucar-Arges, dupa cum se poate constata din documentele studiate si prezentate in lucrare, modificarile onomastice, mai ales cele toponimice, apar mai greu.

Inchin aceasta lucrare de suflet dascalilor mei care azi nu mai sunt, dar de la care am invatat ca prin munca, ambitie, perseverenta poti dobandi si bucurii si inca nu simple, cum sunt cele pe care viata mi le-a daruit, la incheierea unui secol rotund XX, spre cel de-al XXI-lea, secol care incepe semnificativ prin declararea de catre Ion Caramitru– Ministrul Culturii–, a anului 2000,„Anul Mihai Eminescu“.

Astfel, gandurile mele se indreapta cu piosenie si respect catre cei ce au ramas printre noi, prin ceea ce au realizat in stiinta lingvisticii romanesti, si nu numai– academicienii: Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Ion Coteanu, Dimitrie Macrea, prof. univ. dr. Augustin Z. N. Pop, Mioara Avram si catre cei in viata pe care i-am mentionat mai sus.

Aduc multumirile mele domnului Gh. Parnuta, un distins istoric al locurilor muscelene, familiei mele care mi-a sustinut efortul si in momente de deznadejde, colegilor si prietenilor mei, prof. Gelu Stanescu, un distins specialist in limba franceza, Christian Ionescu, un mare specialist in probleme de onomastica si care, desi nu mai este astazi in tara, numele sau este rostit in contextul stiintei romanesti privind onomastica.

Am lasat la urma, fiindca etapele elaborarii o confirma, pe prietena mea Elena Matei, care, cu dragostea si competenta cunoscuta, a dactilografiat impecabil o lucrare care punea multe probleme si pentru care-i trimit in spatiul Americii, unde traieste astazi impreuna cu fiul ei Catalin, multumirile mele.

Un omagiu de suflet aduc locuitorilor comunei Rucar-Arges fostului primar Gh. Milos, directorului Liceului, Nicolae Radulescu, dascalilor de scoala si locuitorilor satului Rucar din comuna Vistea, satul Rucar, judetul Brasov si comunei Soveja, directoarei de atunci a scolii din Soveja, Florica Albu– oameni inimosi, care mi-au acordat in timpul cercetarilor mele un sprijin deosebit.

Multumesc in pragul anului 2000 Editurii Univers Enciclopedic, directorului Vlad Popa, d-nei Rodica Chiriacescu si tuturor celor care au lucrat la calculator si tipografie pentru ca lucrarea sa vada lumina tiparului la inceputul mileniului trei ca un omagiu adus oamenilor si locuitorilor celor trei Rucare: Rucar-Arges, Fagaras-Brasov, Soveja-Vrancea.

Plecand de la mentiunea ca in zona Muscelului mai multe sate s-au format prin emigrari romanesti din Transilvania, prin parinti si, mai departe, prin bunici, ne asezam si noi in zonele respective: Corbi, Nucsoara (dupa mama) si Bughea de Jos (dupa tata).

In anul 2001, la 25 de ani de la sustinerea lucrarii de doctorat (21 iulie 19716), prin bunavointa Editurii Meteor Press, a directorului ei, dl. Gigi Alecu, Onomastica si istorie a vazut lumina tiparului in a II-a editie.

Tuturor celor care au contribuit la aparitia celei de a II-a editii aducem multumirile noastre.

I-am avut alaturi pe prietenii mei: Sybila, Nicu, Tudor Emmanuel- Fertig, care m-au incurajat si de care ma leaga o prietenie de peste 40 de ani.

Aceasta a treia editie apare in anul 2009, la Editura Universitara, prin deosebita bunavointa si intelegere a Domnului Director Vasile Muscalu, caruia ii aducem multumirile noastre pentru sprijinul acordat pentru ca aceasta carte de suflet sa vada lumina tiparului. Multumim intregului colectiv al editurii care a contribuit la realizarea lucrarii: Ameluta Visan, Angelica Badea, conf. dr. Gh. Iovan, celor care au tiparit lucrarea.

Multumiri deosebite si pentru Doamna Rodica Chiriacescu, care inca de la prima editie, a dat dovada de distinctie intelectuala si profesionala, interes si suflet.

Multumiri sorei mele, Rodica Musetoiu, absolventa a Facultatii de Filologie, Universitatea Bucuresti, care, in calitate de lucrator la Arhivele Nationale, mi-a facilitat confruntari interesante cu lumea documentelor.

Ne bucuram ca aceasta carte, in care Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca isi dau mana din nou– prin nume de oameni si locuri, prin evenimente istorice care le-au marcat existenta– poate sa apara, acum, la inceput de secol XXI.

Un gand de respect pentru oamenii locurilor celor trei Rucare si urarea de a dainui peste timp, asa cum au facut-o si pana acum.

 

Constanta Barboi
25. 05. 2009

Despre autor
Constanta Barboi



Anul publicarii: 2009
Pagini: 253
Editia: I

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review