Avem binecuvantarea aparte de-a ne fi nascut din parinti ortodocsi, intr-o tara ortodoxa. Am fost botezati din pruncie, am gustat binecuvantarea lui Dumnezeu, suntem partasi Dumnezeiestii Euharistii, ne impartasim cu Trupul si Sangele lui Hristos, am primit, asadar, un «ADN duhovnicesc». Acesta este un inceput binecuvantat – dar se cere si o continuare pe masura. Caci binecuvantarea aceasta poate deveni pentru noi si ispita: ispita de-a ne culca pe-o ureche si de-a nu mai cauta spre cele inalte, spre culmile vietii duhovnicesti; cu alte cuvinte, ispita de-a ne margini la o viata morala. Astfel, viata ortodoxa este un parcurs, o cale, o impartasire de viata, o calatorie fascinanta, este o miscare continua – iar nu stare pe loc, este „saturarea nesaturata” de mila dumnezeiasca. Hristos a spus ca este „Calea, Adevarul si Viata”, iar nu o formalitate, un ethos si un obicei. 

OPINIA CITITORILOR