"Adevarata bucurie nu are drept cauza ceva vizibil sau tangibil, este o bucurie fara cauza ce ne este data de senzatia unica de a exista ca suflet si spirit. Atunci, in loc sa asteptati sa posedati ceva sau pe cineva ca sa va bucurati, trebuie sa faceti exact contrariul: sa va bucurati de existenta fiintelor si a lucrurilor, fiindca in aceasta bucurie pe care ele v-o ofera, traiti senzatia ca sunt ale voastre. Aceasta va da bucuria ce va apartine, pentru ca lucrurile ce le posedati nu va ofera neaparat multa bucurie. Tot ce va bucura, este cu adevarat al vostru, si mult mai mult decat daca ati fi adevaratul proprietar." (Omraam Mikhael Aivanhov) Cuprins: I. Dumnezeu, originea si scopul calatoriei noastre... 7 II. Sa pornim la drum... 17 III. Ghimpele suferintei... 29 IV. Sa cautam in noi insine raspunsurile Domnului... 39 V. La scoala vietii: lectiile Inteligentei Cosmice... 47 VI. "Ca pestele in apa"... 63 VII. Legamantul luat in fata entitatilor celeste... 73 VIII. Sa inaintam fara frica... 87 IX. Numai lumina spiritului trebuie sa ne calauzeasca... 99 X. Apartenenta noastra la Arborele Cosmic... 113 XI. Ce inseamna "a pleca in strainatate"?... 123 XII. Comorile nebanuite ale rabdarii... 133 XIII. "Veti antrena toate fiintele pe calea bucuriei"... 151 XIV. Impuneti-va mereu o noua culme de atins... 163 XV. Pentru ca iubirea sa nu ne mai paraseasca... 173 XVI. Sa deschidem usa visului... 183 XVII. Lunga cale spre bucurie... 195 XVIII. Vizita fiintelor ingeresti... 209... mai aduc deloc... Desigur, creatia este atat de ampla si diversa incat multe lucruri sunt posibile, dar ceea ce am citit sau ascultat pana acum despre acest subiect cred ca este produsul unei imaginatii bogate. Entitatile lumii invizibile care sunt insarcinate sa vegheze asupra oamenilor nu au nevoie sa vina sa preleveze cateva specimene pe care sa le studieze apoi in alta parte, nu se stie exact unde. Ele ii cunosc bine, chiar daca mentalitatea lor le apare mereu foarte, foarte speciala. Atunci cand exploratorii europeni au descoperit anumite populatii din Africa sau Oceania le-au privit cu o asemenea curiozitate si uimire! Ei bine, acestor entitati oamenii le par si mai stranii, iar ceea ce le uimeste mai mult este sa le observe opiniile si felul de a judeca. Ei sunt niste nestiutori, dar se pronunta in privinta oricarui subiect. Ei comit astfel greseli si desigur sufera; dar se incapataneaza, iar aceste entitati care ii privesc raman stupefiate si se intreaba intre ele: "Cum sa ii ajutam?" Oamenii nu stiu ce au de facut pe pamant, ei comit astfel multe greseli de judecata si comportament si indura atatea suferinte. Ei vftf si pleaca. Oare in ce schita cosmica se inscrie destinul lor? De unde vin ei si incotro se indreapta? Nu ii intereseaza. La aceste doua intrebari exista un singur raspuns: Dumnezeu. Iar in realitate este singura certitudine. Noi am aparut din Dumnezeu si ne vom intoarce intr-o buna zi in Dumnezeu. Ce se va intampla intre acest punct de plecare si acest punct de sosire?... Cate cai vom strabate in multele noastre incarnari inainte de a ne reintoarce la Izvor? Aceasta depinde de noi. Dumnezeu a prevazut un destin exceptional pentru noi, oamenii. Din cand in cand il intuim, avem in privinta sa niste viziuni trecatoare: apoi, cerul se intuneca din nou si incertitudinile si framantarile reincep. Dar de aceste viziuni trecatoare trebuie sa ne agatam cu toate fortele noastre, sa nu ne indoim de realitatea lor. Tot ce ni se poate intampla in cale reprezinta numai niste etape, si ele nu trebuie sa stearga sau sa ne faca sa uitam vreodata viziunea a ce vom deveni cand vom reveni in, sanul Domnului, incarcati de experientele traite, de calitatile si virtutile dobandite si dezvoltate. Adevarata entitate care aspira la lumina este ingropata in fiecare fiinta umana sub praful si daramaturile ce nu ii apartin. Dar fiecare va deveni intr-o buna zi asa cum Dumnezeu l-a gandit si dorit, asa cum este deja in Eul sau Superior. Tocmai aceasta certitudine trebuie sa dea un sens celor pe care le traim. Chiar daca este greu, nimic nu trebuie sa ne opreasca pe calea ce ne conduce la lumina divina. Fiindca celelalte cai se arata mult mai complicate si mai dureroase. Calatoria pe care am inceput-o cu mult timp in urma nu se va incheia cu actuala noastra viata. Anul aparitiei: 2010 Format 11x18 cm Nr. pagini: 224