Ceva din spiritul heraclitean al lui Dostoievski, asa cum l-a vazut Berdiaev, transpare si in proza lui Dumitru Manolache, cum transpare, de altfel, si dorinta de salvare ontologica, devenita crez. Multiple personaje dostoievskiene se infiltreaza in pielea personajelor lui Dumitru Manolache. Procesul de purificare interioara, de intelegere a raului si de redare a lui in intreaga paleta de fatete grotesti are o miza personala si ontologica si la prozatorul nostru, asemenea procesului similar din opera maestrului rus.