Cartea autorului Marian Valer „Noi marturii despre Romania penala (2013-2017). Politica, justitie si servicii secrete in ofsaid" de la editura COMPANIA

In cativa ani o mica « tara falsa » a inghitit o mare « tara adevarata ». Cum? Prin retele de putere ale celor numiti, alesi dupa chipul si asemanarea unor sefi toxici invizibili, prin teroare judiciarista, aliata cu serviciile speciale si cu propaganda. O reteta veche, simpla si tragica.

« Institutionalizarea si eficienta binomului SRI-DNA au fost confirmate de rapoartele de activitate ale SRI pe anii 2009 si 2013, in care au fost mentionate echipele operative mixte procurori-ofiteri SRI si s-a consemnat ca juristii SRI i-au ajutat pe procurorii DNA sa instrumenteze 462 de dosare in 2013, inclusiv sub aspectul incadrarii juridice. [...] Potrivit rapoartelor anuale de activitate ale SRI, in perioada 2005-2015 Serviciul a pus in executare peste 250 000 de autorizari pentru interceptarea comunicatiilor, numarul acestora crescand de la un an la altul si ajungand in 2014 sa fie de 11 ori mai mare decat in 2005. SRI a devenit campion mondial la ascultat, daca avem in vedere analiza statistica a Fundatiei Friedrich Ebert Stiftung Romania, potrivit careia SRI a solicitat si a obtinut de 16 ori mai multe mandate de siguranta nationala decat FBI, raportat la populatia Romaniei, care este de circa 16 ori mai mica decat cea a Statelor Unite ale Americii, in conditiile in care prima putere a lumii se confrunta cu amenintari la siguranta nationala mult mai numeroase si mai grave. »

 

 

Triunghiul mortii: politica, justitie,
servicii secrete – prefata de Petru Romosan

Este Romania astazi un stat esuat, un rogue state, un État voyou? Nu. Dupa criteriile acceptate in toata lumea, Romania nu este un stat esuat, e un stat UE, integrat in institutiile imperiului european, cu o economie de piata functionala. Dar, dupa ce vom parcurge aceasta a doua culegere de texte a lui Valer Marian, vom avea un raspuns mai aproape de realitatea din teren, de adevar.


Cele doua mari idealuri de dupa 1989, care, de fapt, ne-au fost induse din exterior de cei interesati, integrarea in NATO si in UE, isi arata in ultimii ani adevaratul continut. Dupa o vizita la Washington declarata istorica, noul si neobisnuitul presedinte american Donald Trump i-a prezentat nota de plata neobisnuitului presedinte roman actual, Klaus Iohannis, sas luteran ultraminoritar intr-o tara ultramajoritar ortodoxa. Acesta a acceptat-o imediat, desi nu avea vreun mandat in acest sens. Dar nu mult dupa intoarcerea acasa, «nota de plata» a fost avalizata de intreaga clasa politica, confirmandu-se astfel inca o data statutul nostru recent de protectorat american. Asa cum au fost dupa cel de-al doilea razboi mondial Germania, Italia, Japonia, tari care pierdusera razboiul, dar si Filipine sau Coreea de Sud si cate altele mai putin la vedere or mai fi. Dupa caderea comunismului, incepand de prin 1998, sub presedintia Constantinescu, Romania a trecut de sub protectia URSS, a Rusiei, de fapt, sub protectie americana, in aceleasi conditii subalterne.


Cat priveste cel de-al doilea mare ideal, acela al integrarii politice si economice in UE, lucrurile par sa stea, incepand de prin 2010, chiar mai rau. Daca SUA au trecut prin diverse mari crize, economice in primul rand, dar si politice si militare – intre timp a aparut colosul chinez la orizont –, UE, controlata economic si politic de Germania si de cativa fideli asociati (Franta, Olanda, Luxemburg, Austria, Finlanda), e perceputa tot mai mult ca o noua Uniune Sovietica, ca un nou imperiu opresiv pentru natiuni, mai ales cele din Est si din Sud. Romania nu face parte din Schengen, e sub MCV (Mecanismul de Cooperare si Verificare) si cu patru spre cinci milioane de romani (cei mai tineri, cei mai pregatiti, cei mai harnici) plecati peste granita. Atata doar poate ca MCV-ul pervers si umilitor, absenta noastra din Schengen si existenta monedei proprii pot fi instrumente foarte utile, salvatoare pentru momentul dezintegrarii acestui «paradis civilizational» care incepe sa semene de cativa ani buni cu un cosmar. Marea Britanie il paraseste chiar in acesti ani.


In cartea lui Valer Marian este scos la lumina zilei «triunghiul mortii» care stapaneste astazi Romania: Politica-Justitie-Servicii secrete. Ca sa explici de ce oamenii care populeaza acest triunghi sunt atat de corupti, atat de incompetenti, atat de lipsiti de patriotism, ar trebui sa povestesti toata istoria Romaniei, mai veche, fanariota, de exemplu, dar si mai noua, cei 45 de ani de comunism. Sa ne rezumam la cateva momente. Mai intai, majoritatea istoricilor si comentatorilor seriosi recunosc ca dictatura lui Nicolae Ceausescu nu a fost rasturnata de romani, cu toata participarea lor entuziasta. Apoi, implozia aproape instantanee a Partidului Comunist conducator a deschis un larg bulevard Securitatii, care a preluat toata puterea. Si ea, Securitatea, a inventat rapid o noua clasa politica «democratica» din fostii ei informatori, colaboratori, agenti sau ofiteri acoperiti. Ce incepe atat de prost nu poate continua decat catastrofal. Lucru care se vede foarte limpede in cele doua carti ale lui Valer Marian. La capatul a 28 de ani apar «binomul», «statul paralel» si alte nenorociri ajunse azi la maturitate. Dar toate aceste nenorociri atat de actuale s-au nascut din spuma otravita a falsei revolutii din 1989-1992. «Marile idealuri» de dupa 1989, integrarea europeana si integrarea euroatlantica, au fost negociate de o clasa politica aflata sub mana Securitatii, in interesul principal al acesteia si, bineinteles, al puterilor occidentale. Securistii si politicienii lor scosi la inaintare, slujindu-se de aparatul de justitie si de celelalte structuri de forta, s-au pus la adapost de populatia pe care au terorizat-o zeci de ani. Si-au deschis drumul spre marile scoli vestice pentru copiii lor, la spitalele din Viena (vezi cazul presedintelui Traian Basescu), din toata Europa Occidentala si din SUA, si accesul la banci si marele business capitalist occidental.


Cine este Valer Marian (nascut in 1960 la Dabaca, presupusa resedinta a voievodului Gelu), autorul acestei carti «negre» pe care o tineti in mana? Sa-l lasam sa se prezinte singur: «Am intrat in politica si in Parlament cu cinci ani in urma, dupa sase ani de procuratura, un an de administratie publica si saptesprezece ani de presa. Ca procuror, am avut ocazia sa-i cunosc indeaproape pe reprezentantii nomenclaturii comuniste locale sau centrale in anchetele pe care le-am initiat la Satu Mare dupa Revolutie sau la care am participat in calitate de membru al Comisiei guvernamentale de ancheta a evenimentelor din decembrie 1989 de la Sibiu, al carei cap de afis a fost fiul dictatorului Nicolae Ceausescu, Nicu. Am putut observa atunci nemijlocit nivelul intelectual precar, lipsa de verticalitate, incompetenta, imoralitatea si obedienta mai tuturor activistilor comunisti» (din «Cuvinte in sprijinul viitorului», Romania penala vazuta de un senator fost procuror, Editura Compania, Bucuresti, 2013, p. 9).


Si sa-i dam cuvantul si jurnalistului Cornel Nistorescu, directorul site-ului cotidianul. ro, cel care a publicat de-a lungul anilor aproape toate «declaratiile politice si de presa, interpelarile si scrisorile deschise» ale curajosului fost politician, azi doar autor: «Prima sa dezvaluire publicata in revista [Expres – n. n.] era despre dosarele Revolutiei. De la inceput, Valer Marian si-a dat seama ca lucrurile nu bat. Sau nu pusca, vorba politistului. Serialul sau de impact s-a numit „Un procuror acuza“. A continuat apoi numere la rand, contributia sa la cunoasterea unei imagini din interiorul unui sistem de abuzuri fiind una de referinta. L-am cunoscut abia peste un an. In locul expresiei de lup rau care se potrivea unui procuror, am cunoscut fata ursului de treaba. Cordial, prietenos, mai mult tacut si cu o privire de om care surade si banuieste in acelasi timp, cu aerul sau de om de treaba, Valer Marian n-a speriat pe nimeni. Din aceasta cauza nu l-au aruncat pe geam. Si nici nu s-a potrivit cu sistemul. Aproape toti au crezut ca scapa foarte usor de el. Dupa dezvaluirile despre procurorii din anii comunismului, Valer Marian a incercat jurnalistica si politica. A intrat in PSD, unde a devenit repede un soi de oaie neagra, de adversar al grupurilor de interese din zona de nord-vest a Romaniei. Valer Marian a rezistat in politica doar atat cat sa inteleaga ceilalti ca el nu face parte din mizeria practicata pe scara larga. Si atunci, si acum! Adica targuiala, invarteala, afacere. Valer Marian a fost dat afara din PSD ca fiind un inadaptabil, un nebun, un om cu care nu te poti intelege. Si pentru ca i-a incurcat pe toti, au incercat sa-i fabrice si niste bube in cap. N-au inteles ca pe masura ce-l acuza pe nedrept, il intarata si mai tare si, astfel, isi intaresc singuri un adversar de moarte. Cat a stat in Senatul Romaniei, Valer Marian, in cei opt ani de mandat, a formulat atatea declaratii si interpelari critice cate n-a adunat institutia in doua mandate de la toti alesii neamului. Pe cele mai multe i le-am publicat in Cotidianul si au fost reluate intr-o carte. „Romania penala...“ [vezi referinta mai sus – n. n.] reuneste mai multe investigatii politice si jurnalistice decat a fost in stare DNA sa intocmeasca in aceeasi perioada, cu toti procurorii, ofiterii acoperiti si oamenii de filaj din nordul Romaniei. Marturiile lui Valer Marian au valoare de dosare temeinice, pe care, de obicei, procurorii nu sunt in stare sa le faca. Sau cand le pot face, se tem sa le dea drumul» («Un luptator cum nu am mai vazut», cotidianul. ro, 19 martie 2017).


Intr-adevar, Valer Marian, fost procuror, fost ziarist, fost senator, dar scriitor pentru istoria lunga, e un luptator si o constiinta autentica, urmand calea marilor eroi civilizatori pe care i-a dat fara intrerupere Ardealul romanesc. Cei din Scoala Ardeleana (Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Ion Budai Deleanu), marii pasoptisti (Avram Iancu, Simion Barnutiu, Timotei Cipariu, Eftimie Murgu, Andrei Saguna si ceilalti), memorandistii (Ioan Ratiu, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Lucaciu, Aurel Suciu, Aurel C. Popovici si ceilalti) pana la marii carturari dar si oameni de actiune politica dinaintea si din preajma lui 1918 (Andrei Muresanu, Iosif Vulcan, Ioan Slavici, diplomatul Vasile Stoica, Octavian Goga, sculptorul Corneliu Medrea si atatia altii). Statuia in bronz inalta de peste 4 m a parintelui Vasile Lucaciu, cel cu care Valer Marian seamana, poate, cel mai mult, o statuie cu o fabuloasa istorie de mutari succesive (Bucuresti 1935-Satu Mare 1936-Lugoj 1940- Alba Iulia 1942-Bucuresti 1958-Satu Mare 1968), se gaseste tot la Satu Mare, acolo unde Valer Marian a activat cei mai multi ani. Ca sa nu ne mai aducem aminte de vremuri tragice, cele ale lui Gheorghe Doja sau Horia, Closca si Crisan. Credem ca efortul imens al lui Valer Marian, riscurile nemasurate pe care si le-a asumat nu vor fi fost fara rost, vor avea «un rasunet» (cum bine spune titlul lui Andrei Muresanu, devenit imn national, pe muzica lui Anton Pann), chiar daca acum toate sperantele pentru tara noastra par a fi paralizate.
Chiar daca traim in vremea in care artelor si literelor frumoase li se impune «mizerabilismul», vremea mediocritatii, iar oamenilor politici li se da voie sa fie doar pigmei, corupti si incompetenti, Valer Marian ne reaminteste sirul gigantilor natiunii romane, mai ales transilvaneni, pe care i-am enumerat mai inainte ca oglinda si contrapondere la decaderea de azi.

 

 

Valer Marian (nascut in 1960 la Dabaca, judetul Cluj) a absolvit Facultatea de Drept a Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca in 1984. Procuror la Satu Mare pana in 1990, a fost numit vicepresedinte al Consiliului FSN Satu Mare in decembrie 1989, iar intre aprilie si august 1990 a facut parte din Comisia guvernamentala care a anchetat evenimentele din decembrie 1989 de la Sibiu – aceasta experienta s-a incheiat cu demisia sa din procuratura in semn de protest fata de blocarea si/sau temporizarea cercetarilor asupra dosarelor Revolutiei.

Din toamna lui 1990 si pana in 2008 a activat in media satmareana (Gazeta de Nord-Vest, Avertisment din Nord-Vest) si a colaborat cu articole la publicatii nationale (Expres, Romania libera, Evenimentul zilei si Adevarul). Unele dintre anchetele sale jurnalistice care expuneau abuzuri ale administratiei publice, ale politiei si justitiei satmarene s-au soldat cu demisii sau anchete penale. Prefect pentru cateva luni al judetului Satu Mare (iulie 2004-ianuarie 2005), si tot pentru cateva luni director de cabinet al presedintelui Consiliului Judetean Satu Mare (februarie-iunie 2008), devine membru al PSD in vara anului 2008 si este apoi ales senator in doua legislaturi succesive (2008 si 2012). Mai intai (2008) vicepresedinte, apoi (2012) membru al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, combaterea coruptiei si petitii, precum si membru activ in alte organisme parlamentare, s-a distins de-a lungul anilor prin zeci de initiative legislative, declaratii politice, interpelari, intrebari, motiuni si luari de cuvant.

Atitudinea sa pugnace, curajul si tenacitatea cu care a militat impotriva coruptiei, incompetentei, nepotismului si abuzurilor frecvente din institutiile statului l-au adus in conflict si cu propria sa formatiune politica. Presedinte al Organizatiei judetene a PSD din noiembrie 2010 pana in martie 2013, a renuntat sa candideze pentru reinnoirea mandatului, constatand apoi ca este impiedicat sa participe la Congresul PSD din aprilie 2013, iar in iunie, ca este exclus din partid printr-o procedura expeditiva, fara explicatii si comunicari oficiale. A fost apoi de asemenea eliminat din grupul senatorial al PSD si din comisiile permanente ale Senatului al caror membru era. Intr-un interviu acordat site-ului cotidianul. ro in 19 iulie 2013 si-a exprimat intentia de a abandona politica pentru a reveni in magistratura. Considerandu-se victima a unei campanii de calomniere declansata chiar de premier, care i-a pus public la indoiala integritatea facultatilor fizice si psihice, a depus o plangere penala impotriva primului-ministru Victor Ponta la 24 iulie 2013.

                                           ClarObscur

Nr. de pagini: 376
Anul aapritiei: 2018

OPINIA CITITORILOR