"TOATE ACESTEA LE VOI DESCRIE, CANDVA, SI MAI EXACT."

 Propozitia din finalul volumului Verbele auxiliare ale inimii fusese o promisiune, o amenintare sau un citat? In 1985, cand a aparut aceasta carte conceputa ca un ferpar, ultima propozitie parea mai degraba o manifestare a atitudinii autorului. Dupa volumele Harmonia cælestis si Editia revazuta, "cartile tatalui", odata cu aparitia romanului Nicio arta, dupa mai bine de doua decenii, celebra propozitie esterházyana capata o noua semnificatie.

Nicio arta este cartea mamei inviate, a mamei care cunoaste legea ofsaidului, limbajul acesteia, prin intermediul caruia este definita relatia ei cu lumea. Fiul exista numai in functie de limbajul-fotbalistic-al-mamei, la fel ca restul lumii. In aceasta carte, fotbalul este prezentat drept conceptie despre lume, a carei provenienta isi are radacinile in raportul fata de mama si fata de limba materna: complexul limbii materne.

In cazul in care cititorul cauta in acest volum al lui Péter Esterházy firele "romanului de familie", le va gasi in intamplari rotunde, scrise cu maiestrie. In cazul in care cauta sentimente – le va gasi si pe acestea. Cel interesat de lumea textului autoreflexiv in stil esterházyan (unde incepe si unde se sfarseste scriitorul?) nu va fi deceptionat.

Academia de Cultura Fotbalistica din Germania a declarat romanul Nicio arta cea mai buna carte fotbalistica a anului 2009. Comisia de acordare a premiului si-a motivat optiunea prin faptul ca autorul "descrie jocul cu mingea drept un destin comic, emotionant al familiei, oferindu-ne astfel o proza oedipiana de super-clasa".

"Nicio arta, ultima carte a lui Péter Esterházy despre care suntem tentati sa credem ca e un roman, vorbeste de mama, despre fotbal si despre paradoxurile comunismului tarziu – cu efect electrizant."
Hans Ulrich Gumbrecht, Frankfurter Allgemeine Zeitung

"Cu un umor chiar grotesc pe alocuri, Péter Esterházy relateaza istoria tragica a Europei Centrale in secolul XX. Indraznet, dar minunat."
Ulrich Weinzierl, Die Wel

Péter Esterházy (nascut in 1950, la Budapesta, intr-una dintre cele mai vechi si renumite familii aristocratice din Ungaria) este, probabil, scriitorul maghiar cel mai cunoscut in momentul de fata, una dintre vocile si constiintele literare definitorii pentru problematica spatiului central si est-european contemporan. A urmat initial studii de matematica la universitatea din orasul natal si a lucrat ca mate-matician intre 1974 si 1978; a debutat in 1978 in reviste literare, iar de atunci s-a dedicat in intregime literaturii. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistica, lucrari traduse in peste douazeci si cinci de limbi si incununate cu numeroase distinctii nationale (printre care prestigiosul premiu Kossuth, in 1996) si internationale (Herder, in 2002, Grinzane Cavour, in 2004, Premiul Pacii al Uniunii Editorilor si Librarilor din Germania, in 2004, Premiul de Excelenta al Institutului Cultural Roman, Premiul Grinzane-Beppe Fenoglio din Italia, in 2007 s. a.).

Curtea Veche Publishing i-a dedicat lui Péter Esterházy o serie de autor in care au aparut, pana acum, in traducerea reputatei Anamaria Pop, urmatoarele carti: Verbele auxiliare ale inimii (2007), Harmonia cælestis (2008), Editie revazuta (2008), O femeie (2008), Rubens si femeile neeuclidiene (2009; ultima piesa a acestui volum, Treizeci si trei de variatiuni pe craniul-Haydn, reprezentand o premiera editoriala) si un volum inedit de interviuri, La inceput eram inca un om normal – Dialog cyberspatial (2010), Péter Esterházy in dialog cu Iolanda Malamen.

Numar pagini: 208
Anul aparitiei: 2011
Format: 12, 80 × 20, 80 cm
Traducator: Anamaria Pop