O carte, asemenea unei scrisori, spunea Orhan Pamuk intr-un roman de exceptie – Ma Numesc Rosu – nu comunica doar prin cuvinte. Poti intra in dialog cu ea atingandu-i paginile, rasfoindu-le, chiar mirosindu-le. Cu o carte de istorie situatia este si mai complicata pentru ca, spre deosebire de un roman, vocea din spatele cuvintelor nu este numai a autorului, ci si a nenumaratelor personaje care apar, mai des sau mai rar, in paginile lucrarii in cauza. Iar a transforma voci disparate intr-un „cor”, care sa ofere cititorilor o privire coerenta asupra unei perioade din trecut constituie o provocare nu tocmai usor de depasit. Dificultatea este cu atat mai mare cand subiectul ales si regiunea in discutie par sa fie foarte exotice…

S-ar putea pune intrebarea de ce o carte cu un asemenea subiect ar interesa pe un pasionat de istorie din Romania? Raspunsul poate contine o multitudine de argumente, dar am sa ma limitez la doua: analizand felul in care morlacii au reusit sa supravietuiasca si sa isi pastreze identitatea la hotarul dintre imperii putem intelege ceva mai bine si istoria medievala romaneasca. In plus, nenumaratele situatii – unele foarte spectaculoase sau contradictorii – cuprinse de documentele aduse in discutie ne arata, daca mai era nevoie, ca o pagina interesanta de istorie poate fi scrisa nu numai despre Mircea cel Batran, Iancu de Hunedoara Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Andrea Gritti sau Suleyman Magnificul, ci si despre Milja Popović, Hector Pasqualigo, Gregor Radiech, Filippo Bragadin sau eminul otoman din Skradin. Fara a se revendica explicit de la scoala microistoriei, cartea Danei Caciur ne ofera o cale de intelegere a felului in care personaje „marunte” au influentat, de multe ori decisiv politica „marilor actori” precum sultanul si marele vizir sau dogele si Senatul Venetiei.

8 august 2023

Ovidiu Cristea

Termenul de morlac, cel mai adesea un exonim, desemneaza o populatie care locuieste in teritoriile rurale ale Dalmatiei venetiene continentale. In decursul secolelor al XIV-lea, al XV-lea si al XVI-lea, morlacii erau cel mai adesea identificati prin prisma activitatilor pe care le desfasurau. Ei apar in documente fiind: pastori, negustori, soldati, raufacatori sau imigranti. Fie ca sunt atestati fiind implicati in una dintre aceste activitati sau mai multe dintre ele, de cele mai multe ori morlacii sunt mentionati de surse ca venind din afara Dalmatiei, din teritoriile croate (in nord) si bosniace integrate Imperiului Otoman. Cum cercetarea noastra s-a concentrat pe tipologia activitatilor in care s-au manifestat morlacii si cum ne-au lipsit sursele relevante referitoare la formele de auto-definire am ales ca metodologic sa cercetam istoria morlacilor ca o populatie identificata pe criterii sociale reunite sub acest exonim venetian de morlac.

Astfel, explorand si analizand surse venetiene inedite am reconstruit un portret al morlacilor ce evidentiaza complexitatea stilului lor de viata, dar mai ales, reactiile pe care le provoaca in mediile care le atesta prezenta. De aceea, aceasta carte trebuie inteleasa ca un argument in favoarea scrierii unei istorii a morlacilor, a comunitatilor vlahe din nord-vestul Peninsulei Balcanice, prin prisma evenimentelor in care au fost implicati si fara a avea ca obiectiv principal definirea lor etnica.

Dana Caciur-Andreescu

Dana Caciur-Andreescu este cercetator stiintific la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Romane. In cercetarea pe care o desfasoara urmareste rolul jucat de agentii mai putin vizibili ai colaborarii si coexistentei in zonele de granita dintre Stato da Mar venetian si Imperiul Otoman. Autoarea a obtinut titlul de doctor in istorie la Universitatea din Bucuresti si a desfasurat numeroase stagii de cercetare in arhive din Italia, Austria si Croatia.

Anul aparitiei: 2023

Nr. pagini: 382

OPINIA CITITORILOR