„Sa nu facem politica. Sigur, a face politica, insemna, cel mai des, sa nu il critici pe Ion lliescu. Teribila manipulare. S-a facut in primii ani dupa Revolutie o politica de stanga fara oameni de stanga."
Miron Mitrea

Fragment:

…participasem si noi, din cand in cand, la serile din Piata. Vazusem tot felul de oameni prezenti acolo. Dar in mod cert, majoritatea, marea majoritate, erau romani onesti, care manifestau pasnic impotriva manipularii la care fusese supus poporul roman si incercau sa trezeasca un spirit civic si democratic celor care votasera masiv pentru FSN.

Erai sau nu de acord cu ei, in mod cert, insa, isi manifestau democratic opozitia fata de o putere care dupa parerea lor„furase” Revolutia. Castigasera acest drept in zilele din decembrie 1989.

Colegii care ne-au intampinat la aeroport erau la fel de surprinsi ca si noi, asa ca am plecat impreuna la sediul din Anghel Saligny sa vedem ce era de facut.

Sediul Sindicatului Soferilor, si al„Fratiei” in acea perioada, se invecina cu cladirea Ministerului de Interne. Era haos in jurul ministerului. Mirosea a fum, lume multa, agitatie, scandari.

Am incercat citeva minute sa ma lamuresc ce se intampla. Imposibil. Oamenii din strada erau foarte agitati si singurul lucru care aparea oarecum limpede era ideea ca cineva, puterea am dedus, a arestat manifestanti din Piata Universitatii si trebuiau dati jos. De ce atacau Ministerul de Interne nu m-am lamurit.

Am intrat in sediu, unde cu exceptia unei echipe de paza nu era decat un vicepresedinte al Sindicatului Soferilor, Vasile Daniel, la fel de neinformat ca si noi, preocupat sa-i faca curte avocatei noastre mai degraba. Ca o paranteza, s-au casatorit ulterior.

Am aflat, totusi, ca secretarul general al SSR din acea perioada era plecat la manifestatie sa o filmeze. Era, se pare si Don Slaiman, consilierul american impreuna cu el.

Se facea tarziu si nu aveam informatii decat de la TVRL, partinitoare desigur. Eram obositi de pe drum, asa ca am trimis toata lumea acasa, pastrand la sediu doar echipa de paza.

Ne-am intors a doua zi dimineata. Lucrurile evoluasera prost. Orasul era plin de mineri, care sub pretextul ca apara democratia s-au dedat la violente de nedescris.

Din emisiunile TVRL, din ziare si mai ales stand de vorba cu lideri de sindicat din Bucuresti s-a inchegat un tablou halucinant.

In jurul pranzului, dupa ce am stat de vorba si cu unul din liderii nostrii care asistase la inceputul incendiului de la Politia Capitalei, am inceput sa inteleg adevarul in toata grozavia lui.

Trebuie sa spun ca vazusem si filmarile facute de secretarul general in dupa amiaza precedenta.

Las la o parte filmarea stupida a unui interogatoriu al unui ofiter de politie care fusese„arestat” de sindicalistii mei in timp ce parasea cladirea Ministerului de Interne, tarziu in noapte.

Din stupidul interogatoriu singurul lucru de retinut era acela ca ofiterul participase in cursul zilei la incendierea sediului Politiei Capitalei de pe Calea Victoriei. Interesant, dar stiam deja ca incendiul fusese pus din interior.

Ce era foarte grav pe acea filmare era uciderea cu sange rece a doi barbati tineri, in imediata apropiere a Ministerului de Interne. Desi filmarea era neprofesionista se vedea cum doi oameni sunt impuscati, la interval scurt de timp, cum cadavrele lor...


CUPRINS:

Parerea mea

1. Inceputul
Anna
Dan
Bascul
Solidarnosc

2. Sindicatul soferilor
Nea Vlase
Tudor Florescu
Dinu Panait
Mineriada

3. Fratia
John Vanderveken
Dragos Corlateanu
Janek Kukzkewicz
Don Slaiman
Mircea Popa
Covasna 1991
Caracas 1992

4. CNSLR-Fratia
Aurel Stoica
Victor Ciorbea
Amara
CSS

Politica

Nr. de pagini: 210
Anul aparitiei: 2015