Introducere

In decembrie 1937, la ultimele alegeri democratice din Romania interbelica, Miscarea legionara se dovedise forta politica insemnata, castigand 15, 58 din sufragii (locul al treilea dupa PNL si PNT). Legionarii intrasera in"negura" dictaturii regale a lui Carol al II-lea cu aceasta imagine"augusta", iar opozitia activa fata de regimul regal le crease un anumit prestigiu privind capacitatea lor de"innoire" a politicii romanesti.

Cu acest"bagaj de imagine", in septembrie 1940, Miscarea ajunge forta guvernamentala Intr-un executiv condus de prestigiosul militar gen. Ion Antonescu. Acesta nu era foarte convins de capacitatea administrativa a extremistilor de dreapta, Insa la insistentele germanilor i-a acceptat parteneri de guvernare. In cele cinci luni de"coabitare", generalul si legionarii au dus o paguboasa lupta pentru putere, care s-a incheiat tragic la 21 ianuarie 1941, cand, in toata tara, au izbucnit violente Intre Armata si extremistii de dreapta. Cu suport german, Ion Antonescu iese"invingator", pornind o campanie dura de neutralizare a fostilor parteneri de guvernare.

Lucrarea de fata analizeaza evolutia Miscarii legionare dupa acest moment, al ruperii relatiilor generalului cu legionarii, si pana la lovitura de Palat de la 23 august 1944, cand Ion Antonescu este indepartat de la conducerea statului.
Interactiunea dintre Ion Antonescu si Miscarea legionara in perioada studiata este mediata fara indoiala de pozitia Germaniei. Nazistii sunt cei care l-au autorizat pe Ion Antonescu sa intervina cu Armata asupra"fratilor ideologici" romani, dar si aceia care i-au scapat pe sefii legionarilor de arestari prin organizarea refugiului in Germania



Anul aparitiei: 2007
Nr. pagini: 190