Miscarea Legionara dupa Corneliu Codreanu. Dictatura regala (februarie 1938-septembrie 1940). Mecanismele schimbului de generatie Prezentare: Ilarion Tiu este absolvent al Facultatii de Istorie a Universitatii din Bucuresti, promotia 2004. A urmat cursurile Masterului Romania in secolul XX, la aceeasi facultate (2004-2006). Din ianuarie 2005 este redactor la Departamentul de Istorie recenta a cotidianului „Jurnalul National“. La 30 decembrie 1937, in Monitorul Oficial au fost publicate rezultatele oficiale ale alegerilor ce se desfasurasera cu zece zile inainte. Pentru prima data in istoria statului roman modern, nici un partid nu atinsese „pragul“ de 40% din voturi, care-i permitea formarea guvernului, iar regele Carol al II-lea devenea „maestru de ceremonii“ pe scena politica a tarii. Scrutinul nu a reflectat doar „falimentul“ partidelor democratice, ci si ascensiunea gruparilor extremiste (Partidul Totul pentru Tara obtinuse 15, 58%, iar Partidul National-Crestin 9, 15%). In timp ce elitele democratice se temeau ca Romania va urma exemplul italiano-german prin venirea Miscarii legionare la putere in urma unui nou scrutin, Carol al II-lea a profitat de „precipitarea“ vietii publice si a instaurat un regim autoritar, la 10 februarie 1938. Lucrarea Miscarea legionara dupa Corneliu Codreanu. Vol. I. Dictatura regala (februarie 1938 - septembrie 1940). Mecanismele schimbului de generatie analizeaza transformarile interne petrecute in Miscarea legionara dupa instaurarea regimului personal al regelui Carol al II-lea. In aceasta perioada, principalii „lideri traditionali“ ai organizatiei au fost ucisi in inchisori prin asasinat (Corneliu Codreanu), sau ca urmare a unor represalii (in urma atentatului asupra prim-ministrului Armand Calinescu). Apare o noua elita legionara, provenita din liderii de rang secundar ai gruparii, sau „recrutati“ din randul „cadrelor“ regionale. Interimatul la conducerea Miscarii legionare este preluat de „Comandamentele de prigoana“, care vor adopta o strategie politica agresiva, bazata pe atentate la siguranta statului sau asasinarea unor demnitari. Cel mai radical dintre noii lideri aparuti in clandestinitate este Horia Sima, fost sef al Regiunii legionare a X-a Timisoara, care in vara anului 1940 va fi numit la carma miscarii, dupa ce castigase lupta pentru putere in interiorul organizatiei. El va conduce o grupare politica cu mult schimbata fata de anul 1937, deoarece in timpul ilegalitatii nu se putuse efectua „controlul cuiburilor“, iar noii membri, recrutati pentru a executa misiuni de sabotaj, erau dificil de subordonat „ierarhic“ si predispusi sa dea prioritate activitatilor anarhice.