De mai bine de o jumatate de secol, Carol Roman isi distribuie creatia prin tot felul de jurnale, dupa care, precum un bun gospodar, o culege si o cerne intre copertile cate unei carti.

In acest fel el dovedeste ca efemeritatea articolului de ziar poate capata contracarata, capatand greutate si perenitate atunci cand e adapostita intr-un volum.

Carol Roman este jurnalistul care duce mereu in carca scriitorul. El nu creaza cu resemnarea celui care accepta fatalitatea dizolvarii paginii de ziar in neantul informational. El scrie cu un ochi la actualitate si cu altul la eternitate, fara ca acest„strabism” sa pricinuiasca vreo vatamare a acestui simt fundamental. Creierul sau setat pe acest dualism il ajuta sa selecteze, din noianul de amanunte, pe cele cu adevarat semnificative. Si pe care le dezvolta ca maiestria depusa inca de pe cand ucenicea in ale gazetariei cu cartile lui Zoscinko, Romanov si Ilf&Petrov sub perna. Pentru ca de acolo, de la acel miracol“proletcultist” al gazetariei literare isi trage el seva creatiei umoristico-satirice, a carei vana transpare din mai fiecare text.

Cu„Miracole– Carte de ras, de ei si de noi”, recent aparut, Carol Roman pune in circulatie cel de-al zecelea volum incredintat tiparului in ultimii ani. Doar 68 dintre sutele de texte semnate in felurite publicatii in acest interval au primit pasaport pentru„eternitatea” raftului de biblioteca, intr-o selectie pe cat de inspirata, pe atat de sugestiva. Carol Roman cultiva cu nedisimulata placere paradoxul, alaturarea socanta de termeni, ironia fina si aparenta obiectivitate in tratarea unor fragmente existentiale in care intamplarea– si poate nu doar ea– presara doza de savoare ce face din aceste clipe de viata, episoade memorabile.

Ceea ce mi se pare extrem de particular si valoros in scriitura lui Carol Roman este, insa, absenta violentei si a veninului ce impregneaza opera perisabila a multor contemporani. El este atent la derapajele actualitatii, le sanctioneaza ca un agent de circulatie exigent, fara sa le transforme in instrumente de eradicare a“pacientului”.

In asta consta si valoarea exemplara a abordarilor sale in care imbina decent satira cu autoironia, cu convingerea ca nimeni nu e mai presus– sau mai prejos– de ridicol.

Miracolele lui Carol Roman– fie ca se numesc„Dilema producatorului de izmene”,„Bun venit, frate extraterestru” sau„Ioane, vrei sa fii nevasta mea?”– se citesc cu usurinta si se asuma cu voiosie de catre lectorul care nu a pierdut nici obisnuinta si nici placerea de a tine o carte in mana.

P.S. N-am nici o indoiala ca succesul acestei carti se va datora, intr-o apreciabila masura si inspiratei ilustratii, in legatura cu care imi permit sa nu insist.

Nr. de pagini : 196
Anul aparitiei : 2013

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review