Minunile Sfintei Cruci in vietile sfintilor

Pasarile zburatoare numai dupa ce isi intind aripile in chipul Crucii, pot a se ridica de pe pamant si a se inalta in vazduh. Tot

astfel si noi oamenii, dupa ce ne vom crucifica corpurile noastre cu patimile si cu poftele, vom putea reusi a ne ridica deasupra ispitelor pamantesti, desertaciunilor lumesti, curselor diavolesti si a ne inalta sus, sus in ceruri la Creatorul nostru, spre a ne uni cu El.

Numai astfel facand, vom putea fi ai lui Hristos. Acesta a fost scopul Dumnezeirii cand ne-a zidit, prima si a doua oara, dupa chipul si asemanarea Sa.

Mult milostivul, Atotputernicul si Atotpurtatorul de grija Dumnezeu, ne-a adus pe noi oamenii aici in lume spre a lucra la mantuirea si fericirea noastra. Voia Lui este sa nu piara nici un om, oricat de pacatos ar fi el; ci sa se intoarca spre a fi viu. „Pentru ce mori casa lui Israel? – zice Domnul. Ca Eu nu voiesc moartea pacatosului; ci ca sa se intoarca si sa fie viu“.

„Fiul Omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel pierdut…“.

„Dumnezeu voieste – marturiseste Sfantul Apostol Pavel – ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina”.

Voia lui Dumnezeu spre mantuirea fiecarui om este o roata, o aripa puternica, este Dumnezeiescul semn al Sfintei si purtatoarei de viata Cruci a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, este pomul vietii, care da viata celor ce se folosesc cu intelepciune de ea. Cealalta roata, aripa, cu ajutorul careia sa putem alerga si zbura pe calea vietii, strabatand cerurile spre Tronul Dumnezeirii, la Patria Cereasca, in Ierusalimul cel de sus, trebuie sa ne-o punem noi, prin felurite osteneli, umiliri, jertfiri si crucificari bine chibzuite.

Ei bine, cand vedem ca Dumnezeu ne-a pus in dar aceasta roata, aripa, Dumnezeiescul semn al Sfintei Cruci, spre a alerga si zbura pe calea vietii in sferele luminatelor lumi vesnice, sfintite, stralucite, fericite si indumnezeite, sus in Biserica Triumfatoare, oare nu-i pacat greu a lancezi, a ne lenevi de a ne pune si noi cealalta roata, aripa si a lucra spre indeplinirea acestui scop Dumnezeiesc? Oare nu-i groaznic pacat a tot amana de azi pe maine lucrarea mantuirii

noastre?

Negustorul cand vede ca-i merge rau in afaceri, munceste, intrebuinteaza toate mijloacele si face toate sacrificiile, spre a nu da faliment. Omul intemnitat, incarcat cu lanturi grele, procurandu-si o pila, rupe lanturile, sparge zidul si se foloseste de slabiciunea paznicilor ce dormiteaza, fuge si se salveaza. Calatorul ce trece prin locuri necunoscute, pline de prapastii cu felurite fiare rele si reptile otravitoare, sau printr-o tara dusmana, in care la orice pas este primejduit de oameni rai, vicleni, talhari, ucigasi, inainteaza pe drumul sau cu multa purtare de grija si prevedere, pana ajunge la locul dorit. Bolnavul suferind, alearga in toate partile, cheltuieste, se jertfeste, spre a scapa de boala care-l tortureaza ziua si noaptea, imbrancindu-l spre mormant cu pasi repezi. Aceste sfortari, jertfiri, crucificari, facute de acestia si de altii, pana se vad iesiti

deasupra primejdiilor, inseamna a se salva, a se mantui.

Noi crestinii, pentru a ne mantui, trebuie sa facem ceva mai mult. La mantuirea noastra nu-i vorba de restabilirea afacerilor lumesti, spre evitarea falimentului; ci e vorba de salvarea sufletului din caderea in osanda vesnica, e vorba de recastigarea fericirii noastre vesnice. Aici nu e vorba de zdrobirea lanturilor vremelnice de fier; ci este vorba de zdrobirea lanturilor pacatelor, care ne trag in intunecoasele si torturatoarele temnite ale iadului. Aici nu e vorba de o calatorie vremelnica, ci e vorba de calatoria in vesnicie. Calatoria noastra spre Patria Cereasca, e presarata cu groaznice prapastii si cu sumedenii de vrajmasi inversunati ai vamilor vazduhului. De vom lucra si noi crestinii la mantuirea noastra cu acela zel, cu care

lucreaza negustorii spre a se salva de faliment; cei intemnitati spre a se salva de mizeriile si torturarile temnitei; calatorii spre a se salva de fiarele salbatice ori din cursele oamenilor rai, vicleni, talhari si ucigasi si bolnavii spre a scapa de bolile ce-i tortureaza ziua si noaptea; la capatul vietii vom sta cu fruntea luminata inaintea lui Dumnezeu.

Minunile Sfintei Cruci in vietile sfintilor

OPINIA CITITORILOR