Minunile Sfintei Cruci in vietile sfintilor din sec. III

Cu ajutorul mult Milostivului Dumnezeu, Care voieste ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina, in aceasta carte vom continua a vorbi mai departe despre Dumnezeiescul semn al Sfintei si de viata purtatoarei Cruci, in vremea secolului III.

Cu cat cercetam mai bine istoria crestinismului adancindu-ne cat putem mai mult, cu atat vedem ivindu-se, de dupa perdeaua negurosului trecut, Dumnezeiescul semn al Sfintei Cruci, revarsand in lume: lumina datatoare de viata celor deznadajduiti, incurajare si putere celor slabiti, insanatosire celor bolnavi, salvare celor inviforati, inaripare celor primejduiti, mantuire celor prabusiti in prapastiile pierzarii vremelnice si vesnice.

In secolul III intalnim, ca si in secolele I si II, ba chiar si mai des, Dumnezeiescul semn al Sfintei si de viata purtatoarei Cruci, cu feluritele si minunatele ei puteri si binefaceri. In dorinta aprinsa de a lamuri cat putem mai bine pe iubitii nostri frati crestini, dreptcredinciosi, dam drumul in lume si acestei faclii, pentru a-si implini cu prisosinta misiunea ei sfanta, spre

binele obstesc, luminarea tuturor si slava lui Dumnezeu. Milostivul Dumnezeu sa-i deschida usa larga si sa-i dea putere a lucra cu succes in ogorul fiintei tuturor dreptcredinciosilor crestini si al altor oameni.

„Darul Domnului nostru Iisus Hristos dragostea lui Dumnezeu Tatal, si impartasirea Sfantului Duh, sa fie cu noi cu toti. Amin“ (2 Cor. 13, 14).

Minunile Sfintei Cruci in vietile sfintilor din sec. III

INVIEREA LUI HRISTOS – BIRUINTA ASUPRA MORTII –

Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit – Tatal, Fiul si Duhul Sfant

Iubiti frati preoti, Iubit popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor,

Veniti de luati lumina! Hristos a inviat! Adevarat a inviat Hristos! Cuvinte mari; cuvinte de aur; lumina multa stralucind in intunericul din noi si dintre noi! Anul acesta auzim marturisirea acestor cuvinte din locuri diferite. Preotii la biserica, credinciosii la casele lor. In duh, incercam sa fim impreuna si sa intelegem semnele vremii. Constatam, in primul rand, cat de mult ne-a cuprins frica mortii, mai ales in ultima perioada! Traim intens teama de a nu fi molipsiti de ceva care ne-ar imbolnavi si ne-ar duce spre moarte. Dincolo de toate actiunile justificate privind preventia, atitudinea noastra arata cat de mica ne este credinta in Inviere. Ne comportam ca si cum viata de aici ar fi vesnica. Pe de alta parte, nelinistea din noi tradeaza indoiala care ne roade cu privire la certitudinea vietii de dupa moarte.

Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separa unele de altele, iar gandurile multor inimi se dau cu adevarat pe fata. Stam de multe ori ascunsi cu teama de a nu fi contaminati precum stateau ucenicii Domnului inchisi intr-o camera de teama de a nu fi descoperiti. Acum, ca si atunci, Hristos Dumnezeu vine intre noi, cei indoielnici, inspaimantati si infricosati, adresandu-se noua: „Pace voua!” ; „Eu sunt, nu va temeti!” ; „Indrazniti, Eu am biruit lumea!” ; „Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai” . In mijlocul nedumeririlor, nelinistii si lipsei de lumina Se arata Hristos cel mort si inviat. Chiar in iadul nostru launtric cuprins de temeri, intuneric si lipsa de sens, Hristos Dumnezeu coboara, ne ia de mana si ne ridica la lumina „Veniti la Mine, zice El, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.”

Minunile Sfintei Cruci in vietile sfintilor din sec. III

Iubiti credinciosi,

Situatia dificila prin care trecem nu este cu totul noua. In istorie, au fost multe momente de deruta, de confuzie si de haos. Au fost invazii si razboaie, cutremure si imense revarsari de ape, molime si tot felul de boli necunoscute. In fata unor asemenea situatii, oamenii au avut atitudini diferite. Cei care nu L-au avut pe Dumnezeu in viata lor, au cazut doborati de teama, neliniste si spaima. Si despre ei a vorbit Domnul Hristos, spunand: „Oamenii vor muri de frica si de asteptarea celor ce au sa vina peste lume”.

Aceleasi nenorociri si ispite s-au revarsat si asupra celor credinciosi. Avand credinta in Invierea lui Hristos, acestia nu s-au clatinat atat de tare. Viata traita in lumina Invierii le-a dat taria sa nu cedeze in fata suferintei lor sau a celor din jur. Chiar daca au cazut, au avut puterea sa se ridice si sa-si continue drumul. Aveau credinta ca Hristos a inviat si, datorita acestui adevar, erau incredintati ca viata lor nu se termina in lumea aceasta.

Crestinul adevarat este om al Invierii. Chiar daca el este martorul a tot felul de suferinte, epidemii, tulburari care au loc in lume sau in propria viata si familie, el nu este coplesit intru totul de acestea. Se framanta si el, ca este om cu neputinte. Are momente de indoiala, vazand valurile prea mari napustindu-se asupra lui. Se teme, dar striga precum Sfantul Apostol Petru: „Doamne, scapa-ma!”. Si Domnul, la momentul potrivit, nu intarzie sa apara.

In acelasi timp, crestinul nu are o atitudine pasiva, resemnata in fata tragediilor lumii. El se lupta impotriva lor, cauta sa le indeparteze, sa aduca mangaiere semenilor sai cuprinsi de grele incercari. Teama lui cea mai mare este sa nu cada in disperare. Credinta in Dumnezeu, un duh smerit si multa dragoste il ajuta sa nu fie lipsit de ultima urma de nadejde. El marturiseste: „Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant”.

Psaltirea ii este, de asemenea, crestinului, de mare ajutor. „Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme?, zice el. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi infricosa?” „De voi si umbla in mijlocul mortii, nu ma voi teme de rele, ca Tu (Doamne) cu mine esti.” Cuprins de boala sau inconjurat de vrajmasi, omul credincios are convingerea ca Dumnezeu nu-l paraseste pentru ca si el a avut inima milostiva pentru cel cuprins de durere: „Fericit cel ce cauta la sarac si la sarman, rosteste crestinul prin mijlocirea Psaltirii, in ziua cea rea il va izbavi pe el Domnul. Domnul sa-l pazeasca pe el si sa-l vieze si sa-l fericeasca pe pamant si sa nu-l dea in mainile vrajmasilor lui. Domnul sa-l ajute pe el pe patul durerii lui; in asternutul bolii lui sa-l intareasca pe el. Eu am zis: «Doamne, miluieste-ma; vindeca sufletul meu ca am gresit Tie»”.

Sfanta Euharistie asaza omul in cea mai puternica legatura cu Dumnezeu, oferindu-i „leacul nemuririi, doctoria pentru a nu muri, ci a trai vesnic in Iisus Hristos”. Impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului creeaza in mintea, inima si trupul crestinului smerit calea pentru a depasi noianul de neputinte proprii sau colective. Cum aceasta? Ne-o spune Domnul: „Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua de apoi”. Si chiar daca omul nu se vindeca de o boala trupeasca sau alt necaz, prin puterea lui Dumnezeu din Sfanta Impartasanie, el primeste taria rabdarii, isi duce mai usor crucea si nu deznadajduieste. El crede in Inviere, iar a crede in Inviere inseamna a nu avea frica de moarte.

In timpul Postului Mare, crestinii mireni au fost lipsiti de participarea concreta la Sfanta Liturghie. A fost o mare incercare pe care, nadajduim a o depasi cat mai curand. Dupa trecerea molimei celei aducatoare de moarte, ne vom intoarce in bisericile noastre, ne vom spovedi mai des si ne vom impartasi cu Dumnezeiasca Euharistie.

Minunile Sfintei Cruci in vietile sfintilor din sec. III

Drept-maritori crestini,

Credinta in Invierea lui Hristos si credinta in propria noastra inviere constituie inceputul, mijlocul si sfarsitul drumului unui crestin adevarat. Fara inviere nimic nu are sens. Viata si moartea isi pierd orice lumina. Doar invierea asaza omul in bucurie, pace si multumire sufleteasca. „Daca nu este inviere a mortilor, marturiseste Sfantul Apostol Pavel, nici Hristos n-a inviat. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra… Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti.”

Pentru a ajunge la certitudinea invierii, crestinul este chemat sa treaca prin cruce, prin rastignire, printr-un smerit cuget de pocainta. „Daca am fost altoiti pe El (pe Hristos) prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui.” Altoirea noastra pe Hristos inseamna dobandirea „gandului” Sau. Gandul lui Hristos sau mintea lui Hristos il asaza pe om in starea de a intelege corect calea vietii sale si a lumii. Un astfel de om nu se inspaimanta iremediabil in fata mortii, nu calca pe cadavre pentru a-si salva viata.

El se lupta sa nu deznadajduiasca, se ridica daca a cazut, se roaga pentru a primi harul iubirii indreptat spre toti, iarta, ajuta si multumeste. Un astfel de om poate fi numit „fiu al invierii”, chiar si inconjurat de moarte el este un om inviat, un suflet inviat, o inima fara de moarte, un cuget cu adevarat crestin si ortodox.

Rugaciunea noastra catre Hristos Domnul este spre dobandirea curajului mantuitor in necazurile care ne inconjoara, panica, frica excesiva, deznadejdea nu au loc in inima celui care-L are pe Dumnezeu „Cale, Adevar si Viata”. Si nu este un moment mai potrivit decat Sfintele Pasti pentru a ni se marturisi aceasta Lumina vie si izbavitoare Dumnezeu sa ne imbratiseze pe toti cu iubirea Sa! El sa ne ierte pentru tot pacatul, necredinta, pentru toata micimea de suflet si pierderea cumpatului de care dam adesea dovada. Lumina Invierii lui Hristos sa ne cuprinda pe toti in bratele Sale! Cuprinsi de mangaierea si pacea acestei Lumini sa marturisim tuturor celor vii si celor plecati dintre noi ca „Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le”. Sarbatoare sfanta de Pasti, cu multa nadejde in Dumnezeu!

Al vostru frate si parinte in Hristos,

† TEOFAN Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

OPINIA CITITORILOR