„Intr-o vreme cand ignoranta si barbaria turcilor ajunsesera la culme, fanariotii, ca agenti, ca dragomani sau hospodari, indeplineau functia cea mai delicata si cea mai primejdioasa ce a existat vreodata, deoarece gratie inteligentei lor ei tineau in mana firele politicii unei puteri care nu putea decat pierde la fiecare conflict cu statele europene... Desi calcau neincetat pe un vulcan, fanariotii au purtat vreme de doua secole greutatea politicii otomane si si-au legat numele de splendoarea care s-a revarsat asupra Portii... Cand ora eliberarii a sunat, averea si viata lor au fost pretul devotamentului pentru cauza libertatii.

Printre cei stabiliti in Principate, cativa s-au naturalizat prin aliante de familie si s-au identificat cu noua lor stare. Ma numar printre ei. Intrat in slujba indata dupa punerea in aplicare a legii organice si ocupand pe rand toate demnitatile superioare, am luat parte direct la toate reformele, la toate regulamentele introduse in administratia tarii. Am fost in mod constant prietenul progresului si al legalitatii.

N-am contat pe recunostinta publica sau particulara, ceea ce ma consoleaza lesne de ingratitudine. In fine, dupa o lunga cariera, care mi-a ruinat averea si sanatatea, am ajuns sa cultiv stoicismul si mizantropia.“ (Nicolae SUTU)

„Nicolae Sutu isi croieste cariera in societatea moldoveana beneficiind de protectia ruseasca, de calitatea de pamantean dobandita prin casatorie, dar in primul rand gratie insusirilor sale: harnicia, vocatia continuarii lucrului inceput, arta relatiilor cu oamenii, interesul pentru buna desfasurare a serviciului public. Resentimentele - si acestea sunt numeroase - le incredinteaza in cea mai mare parte sertarului. Spre deosebire de strabunii sai, care luptau pentru tronurile tarilor romane pana la ultima picatura de vlaga, el isi intelege in mod superior epoca. Prin felul in care s-a manifestat in viata publica romaneasca, prin felul cum si-a impartasit gandul tainic Memoriilor, Nicolae Sutu ramane una dintre vocile de mare disponibilitate ale secolului al xix-lea. S-o ascultam.“ (Georgeta FILITTI)

„La 1830, acesta, din toate beizadelele fanariote, s-a rostit pentru Romania, ceea ce atunci constituia un fapt de mare curagiu. De la 1834 a fost necontenit in serviciul tarii... si pot zice ca el a fost acela care a dat mai multa impulsiune instructiunii, asa incat putem afirma ca a format generatiuni intregi. Nicolae Sutu a facut onoare Romaniei.“ (Mihail KOGALNICEANU)

Nicolae Sutu (1798-1871) s-a nascut pe malurile Bosforului, intr-o familie care a dat Principatelor trei domni. Este fiul lui Alexandru Voda, ultimul domn fanariot al Tarii Romanesti, si al Eufrosinei Callimachi; educatia pe care o primise trebuia sa-I aseze pe tronul unuia din principatele romane. Cum istoria isi schimba cursul, se casatoreste cu fiica marelui vornic Constantin Cantacuzino si isi pune cunostintele vaste, puterea de munca, rigoarea si ambitia in slujba contelui Kiseleff si apoi a domnilor regulamentari ai Moldovei, cladind una dintre cele mai prodigioase cariere de om de stat din secolul al XIX-lea romanesc. Timp de aproape trei decenii se afla in miezul puterii sub toate stapanirile, adu cand o contributie esentiala la procesul de constructie institutionala si legislativa pe care-I presupune europenizarea Principatelor. Participa din plin la redactarea Regulamentului Organic, apoi este postelnic (1832), mare postelnic (1834), vornic (1835), secretar particular al domnitorului Mihail Sturdza (1835-1848), ministru de finante (1839, 1841-1843, 1849), mare postelnic din nou (1842), mare logofat (1843), mare logofat al justitiei (1846-1848, 1849-1851), autorul principal al Regulamentului instrucriei publice (1843), presedintele Sfatului Administrativ extraordinar, director al Teatrului National din Iasi (1845-1846) secretar parti cular al domnitorului Grigore Al. Ghica (1849-1855), caimacam (1852), prese dintele Consiliului de Ministri si ministru de interne (1853), ministrul cultelor si al instructiei publice (1853), deputat (1859). Dupa Unire este solicitat si de Alexandru Ioan Cuza; devine membru al Comisiei Centrale insarcinate cu unificarea legislatiei Principatelor (1860-1862). Conservator moderat in politica, liberal in gandirea economica, filorus convins, se bucura de pretuirea strainilor de care depinde in acele vremuri soarta Principatelor, turci, austrieci sau francezi. Este socotit primul economist si statistician de la noi, cu contributii de pionierat citate si azi in orice studiu asupra economiei Principatelor din secolul al XIX-lea:

Apercu sur les causes de la gene et de la stagnation du commerce, et sur les besoins industriels de la Moldavie (1838), Aperfu sur l'ifat industrie] de la Moldavie (1838), Actes de l'organisation d'une Banque nationale de Moldavie (1852), Des moyens propres a donner l'impulsion a l'industrie (1861), Quelques observations sur la statistique de la Roumanie (1867). Lucrarea sa economica fundamentala este Notions statistiques sur la Moldavie (1832, 184°, trad. romana Notitii statistice asupra Moldaviei, 1852).

Georgeta F ilitti, doctor in istorie, a publicat, in tara si strainatate, carti si studii cu privire la istoria moderna a Romaniei (aspecte economice), secolul fanariot si relatiile romano-elene, exilul romanesc. Colaborari la enciclopedii si volume de documente. A alcatuit editii critice din opera lui M. Kogalniceanu (Premiul Academiei, 1983), N. Iorga, V. Slavescu, Le. Filitti, Rigas Velestinul (peste 30 vol.). A recuperat numeroase fonduri de arhiva (in special corespondenta) si literatura memorialistica. Traducator din franceza si engleza (1. BaIaceanu, Matila Ghyka).


NOTA ASUPRA EDITIEI

Traducerea de fata s-a facut dupa Memoires du prince Nicolas Soutzo, grand logothete de Moldavie, I798-I87I, XII + 434 pp., publicate in 1899 la Viena de Panaioti Rizos.

In legatura cu acest editor precizam ca anumite afinitati spirituale, ca si colaborarea in diferite organisme guvernamentale cu N. Sutu au indrituit parerea ca sub numele lui P. R. s-ar ascunde Dimitrie A. Sturdza, prieten devotat al economistului (Y. Slavescu, Viata fi opera economistului Nicolae Sutu, I798-I87I, Bucuresti, 1941, pp. 82-83). Se pare ca cel care s-a ocupat efectiv de editie a fost Cezar Colescu Vartic (1864-1900), colaborator discret al lui D. A. Sturdza. Astfel, manuscrisul romanesc nr. 1023 de la Biblioteca Academiei ar fi fost pregatit de acesta si prefatat de D. A. Sturdza. Lucrarea celor doi a aparut sub un nume de imprumut poate datorita faptului ca cel dintai era excesiv de modest, iar celalalt, la data tiparirii, era prim-ministru si prin urmare reticent in a publica un text al carui continut, fie si aposteriori, putea da nastere la discutii.

Fata de editia in limba franceza, textul nostru prezinta urmatoarele deosebiri:

- Am renuntat la prefata lui Panaioti Rizos, ale carei informatii despre

N. Sutu se regasesc in Memorii. In plus, el avertizeaza ca la un moment dat autorul insusi intentionase sa publice textul, dar l-a retinut faptul ca apre cierile sale puteau deranja unele persoane. Dupa moartea lui N. Sutu insa si dupa scurgerea a 28 de ani, editorul a considerat ca Memoriile puteau fi publicate, aceasta cu atat mai mult cu cat se temea ca hartiile ramase de la el sa nu se piarda, asa cum s-a intamplat cu arhiva altor contemporani.

- Tabla de materii a fost mutata la sfarsitul volumului.

- Anexele de documente, ca si scrisorile primite de N. Sutu si incluse in

text au fost date sub forma de rezumat in note.

34 NOTA ASUPRA EDITIEI

- Capitolul LV, care formeaza cel dintai apendice al primei parti, a fost retinut numai in rezumat, deoarece majoritatea asertiunilor cuprinse acolo se regasesc in alte capitole. Apoi el cuprinde si pasaje din lucrarile unor autori cu care N. Sutu intra in polemica sau din cronicile tarii, care prin urmare nu constituie texte ale acestuia.

- Notele autorului poarta mentiunea necesara si sunt marcate in text cu cifra romana.

Cat priveste traducerea, pentru unii termeni am dat echivalentul care circula in secolul al XIX-lea: asa, de pilda, Adunare Obsteasca pentru Assemblee nationale, Sfot Administrativ pentru Conseil des ministres etc.

Prima editie a traducerii de fata a aparut in 1997, la Editura Fundatiei Culturale Romane.

La cererea Editurii Humanitas, parte din notele si comentariile editoarei, aflate in editia precedenta la sfarsitul fiecarui capitol, au fost grupate la sfarsi tul volumului (pp. 395-441), iar cele indispensabile pentru o lectura fluenta au trecut in subsol. Tot la final si-a gasit locul si iconografia insotitoare a textului (pp. 377-394).

G. F.

MEMORIILE PRINCIPELUI NICOLAE SUTU

,

PREFATA AUTORULUI 1853

Sa incerci la varsta de 54 de ani sa arunci o privire retrospectiva asupra acelor evenimente care au marcat cu cateva jaloane razlete scurgerea vietii, sa aduni amintirile si sa le consemnezi intr-o culegere ce poate oferi oarecare ordine e o sarcina pe cat de grea, pe atat de ingrata.

Ii previn deci pe acei care ar putea citi vreodata aceste pagini ca nu vor gasi in ele nici interes istoric, nici hrana oferita adesea amatorilor de necunoscut la lectura memoriilor. Sfera mea limitata de actiune nu mi-ar da dreptul sa sper la aceasta curiozitate.

De altminteri, pentru a scrie memorii trebuie sa fi avut acest lucru in minte de mai mult timp si sa fi tinut evidenta impre jurarilor celor mai de seama la care ai fost martor. Nefacand-o, am recurs pur si simplu la amintirile mele, pentru a extrage cateva note cu caracter anecdotic care, dincolo de cercul ingust al familiei, prezinta cu atat mai putin interes, cu cat o mare parte din fapte s-ar putea sa-mi fi scapat sau sa le fi retinut intr-o forma confuza.

E firesc sa trec rapid peste epocile indepartate si sa ma ocup cu prezentarea mai ampla a faptelor din ultimii ani.

Printre insusirile cu care Providenta a fost zgarcita fata de mine, cea pe care am regretat-o cel mai adesea a fost memoria.

Din fericire, prima jumatate a secolului nostru a fost rodnica in evenimente de seama, de care se leaga mai mult sau mai putin existenta tuturor contemporanilor, oricat de departe s-ar fi aRat locul lor de desfasurare.

38 MEMORIILE PRINCIPELUI NICOLAE SUTU

Dupa ce ai vazut scurgandu-se o jumatate de veac pe acest pa mant, unde nimic nu e sigur, ce placere incerci sa-ti intorci gan durile dinspre viitor, sa le indrepti spre trecut, sa mergi pe firul timpului ca sa regasesti senzatiile unei varste indepartate de noi, sa revezi in gand locuri si imagini ce ti-au fost dragi!

Aceste amintiri de suRet, facand sa dispara distantele parcurse, trezesc in inima noastra emotii care poarta inca tot fiorul bucuriei ori melancolia fericirii sau nefericirii de care au fost strabatute vremurile trecute. E placut, in fine, ca, inregistrand fapte pe care memoria le-a retinut doar confuz, sa-ti intelegi actiunile si sa le privesti la rece si independent de cauzele care le-au determinat in timp.

Acesta e principalul mobil care m-a facut sa gasesc o placere deosebita de a-mi aduna memoriile.

PARTEA 1 1798-1854

M-AM NASCUT IN ORASUL ARNAUTCHIOI pe Bosfor, spre sfarsitul anului 17982. Ma precedasera doua surori3, dar au fost smulse vietii la varsta cea mai frageda, inainte ca eu sa fi avut sentimentul ca le-am cunoscut.

Familia mea e originara din Epir. 4 Pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, numitul Draco si-a parasit locurile natale ca sa se stabi leasca la Constantinopol; valorificandu-si acolo mestesugul, a putut da copiilor sai o educatie convenabila si o situatie solida. Nepotii sai au fost: Mihail Sutu", domn al Tarii Romanesti, buni cul omonimului sau""", care in 1819 a avut domnia Moldovei, Nicolae>, bunicul meu, dragoman al Portii, si alti doi frati, ale caror nume imi scapa6. Aceasta ramura a avut numerosi descen denti; mai mult de 70 sunt in viata/.

Tatal meu, principele Alexandru Sutu"''''''', era fiul lui Nicolae si nepotul principelui Mihail Sutu (cel batran). Mama mea, dom nita Eufrosina'', era fata principelui Alexandru Callimachi, sora principilor Scarlat si Ioan Callimachi, masacrati la inceputul Revolutiei din 1821.

i, Mihail I (Draco) Sutu a domnit in Tara Romaneasca in 1783-1786, 1791-1793; a fost casatorit cu Sevastia Callimachi.

id, Mihail II (Grigore) Sutu a domnit in Moldova intre 1819 si 1821.

Ulterior a fost ministru al Greciei la Paris si Petersburg. A murit in 1864. idd, Alexandru Sutu a domnit in Tara Romaneasca in 1802 (caimacam) si 1806 (cu int~eruperi, in decembrie, neocupand efectiv tronul) si apoi intre 1818 si 1821. In Moldova a domnit intre 1801 si 1802.

42 MEMORIILE PRINCIPELUI NICOLAE SUTU

Tatal meu fusese numit principe al Moldovei in I800. Urcarea pe tronul Principatelor era telul la care aspirau fara incetare alesii familiilor grecesti stabilite la Constantinopol si cunoscute mai ales sub denumirea de familii din Fanar sau fanariote9.

In jurul acestor familii predestinate roiau o multime de indivizi care formau curtea lor prezumtiva. Sa-ti distrugi concurentii si, pentru a ajunge la tinta, sa folosesti mijloace necinstite, a caror utilizare turcii nu faceau decat s-o incurajeze - aceasta era inde letnicirea permanenta a grecilor din Fanar; lupta neincetata a carei miza era totdeauna averea si, foarte adesea, viata lor. Cei care fusesera intr-atat de norocosi ca sa-si atinga, trecand peste mii de primejdii, telul mult dorit al sacriticiilor lor nu erau defel siguri ca se vor impartasi din el; o inRuenta din afara, o rasturnare poli tica, o schimbare de guvern, o intriga cand nu te asteptai provocau rechemare a principelui si inlocuirea lui cu fericitul zilei.

In timpul domniei lor trecatoare, principii cautau, pe buna dreptate, sa se despagubeasca de sacrificiile facute si sa se capa tuiasca indeajuns pentru a face fata nenorocirilor lor viitoare. Asta era trista existenta a grecilor la Constantinopol, determinata de viclenia, salbaticia, rapacitatea si slabiciunea turcilor. Ca principi, erau despuiati inainte de investitura si dupa cadere; ca dragomani ai Portii, aveau sabia lui Damocles deasupra capului. InRuentele din afara, la a caror remorca era atasata politica Portii si pe care o batalie sau un tratat le facea atat de des schimbatoare, provocau la Constantinopol framantari al caror pret era viata dragomanului.

Constantin'? si Grigore Chica!', bunicul meu dinspre tatal Ioan si Alexandru SUtUI3, principii Panaiot si Dimitrie MoruziI4 sunt in acest sens pilde insangerate, a caror amintire am pastrat-o. Nu vorbesc inca de macelul de la I82I.

In ciuda puterii precare, dar absolute, cu care principii greci erau investiti, in ciuda constrangerii ce-i apasa, au fost totusi unii care au lasat in Principate monumente nepieritoare; mai multe asezaminte pioase ori de utilitate publica invita inca la recunostinta celor nepartinitori fata de principii care au avut meritul sa le ridice cu fonduri de care puteau dispune dupa plac.

Numit domn al Moldovei, tatal meu s-a grabit sa ajunga la destinatie cu parintii sai, cu suita si familia lui formata din mama, eu si o sora cu un an mai mica. Rumelia era atunci pradata de bande de hoti, a caror indrazneala egala neputinta Portii de a-i starpi.

Una dintre capeteniile de talhari, avand 500 de voluntari in subordine, numitul Carafeize, s-a hotarat sa atace caravana noastra in timpul calatoriei; se banuia ca fusese platit pentru aceasta de o mana dusmana.

Tatal meu, prinzand de veste, a hotarat sa calatoreasca pe mare; ne-am imbarcat pe vase cu patru perechi de vasle, urmand coastele Marii Negre. Cand marea era agitata, trageam la mal datorita in telegerilor pe care tatal meu le avea cu autoritatile invecinate lito ralului. Ca sa nu-i alerteze pe banditi, aceste popasuri tainice aveau loc cu toate precautiile imaginabile; ne adaposteam in corturi pe cate o plaja pustie, unde domnea linistea cea mai adanca; noaptea nu se facea nici un foc, de frica sa nu ni se descopere ascunzatoarea; ne culcam imbracati pe nisip, gata sa fugim la primul semn.

Intr-o dimineata, tata a fost informat de o fata bisericeasca ce locuia pe litoral ca acel talhar, Carafeize, era pe urmele noastre. Trebuia sa ne imbarcam imediat, dar marea era agitata. Pericolul era la fel de mare si in fata, si in spate; era nehotarat.

Mama se resemnase prima sa se duca in rada, unde se aRau adapostite ambarcatiunile noastre. S-a urcat pe vas, Iasandu-se in voia lui Dumnezeu, in vreme ce toti ceilalti ramasesera spectatori muti ai incercarii sale curaj oase.

- Gandeste-te, imi spunea, multi ani mai tarziu, matusa mea, gandeste-te la spaima si la disperarea noastra de atunci, cand, la cativa pasi de mal, la intrarea in rada, am vazut disparand ambarca tiunea pe care se aventurase. A fost un moment de stupoare generala, urmat de altul de bucurie cand am vazut vasul reaparand pe culmea valului care ni-l ascunsese pana atunci.

Mama era femeia cea mai virtuoasa. La Arnautchioi, locul de resedinra al familiei mele, i se zicea sfanta Eufrosina. Fricoasa, de o abnegatie desavarsita, devotata practicilor religioase, dar fara

44 MEMORIILE PRINCIPELUI NICOLAE SUTU

ostentatie, nenorocirea o gasea resemnata, iar bunastarea nu-i scadea cu nimic modestia si cu atat mai putin natura optimista si seninatatea chipului.

Domnia tatalui meu n-a durat decat doi ani, dar s-a remarcat prin aceea ca unchiului sau, Mihail Sutu, domnul Tarii Romanesti, plecand in strainatate'>, conducerea acestei tari i-a fost incredintata in acelasi timp cu cea a Moldovei. De atunci si-a pus pe pecete in semnele celor doua principate.

In I804, tatal meu a fost numit din nou domn al Moldovei.

S-a dus acolo cu toata familia, dar n-a ramas decat cateva zile, evenimente din afara determinand inlocuirea lui cu principele Moruzi16. Am pastrat vag in minte intoarcerea noastra la Constan tinopol, in timpul careia am fost escortati de o garda nedisciplinata ce ne fusese data de faimosul Cara Mustafa'", pe atunci pasa de Silistra si prieten credincios al tatalui meu.

Tatal meu a ocupat tronul Tarii Romanesti in I806, in mo mentul izbucnirii razboiului intre Rusia si Poarta. A plecat singur si s-a dus in tabara turceasca de pe malul drept al Dunarii, Princi patele fiind deja ocupate de trupele rusesti.

Familia noastra era atunci compusa din sapte copii, cinci baieti si doua fete. Trec sub tacere o perioada de sase ani care n-a lasat nimic deosebit in mintea mea, daca n-ar fi decat suferintele morale pe care nu-mi era inca dat sa le impartasesc si - ca fapt graitor - revolutia care l-a pus pe sultanul Mahmud" pe tronul destinat lui Selim18. Acest sultan, autorul reformei care avea drept scop distru gerea ienicerilor, fusese depus de aceasta garda pretoriana atotpu ternica. Pasa Cara Mustafa, de care a fost deja vorba, devotat lui Selim, venise la Constantinopol cu un contingent puternic ca sa-si neutralizeze dusmanii, dar a fost zdrobit de numarul lor. Impre surat fara sansa de scapare, Cara Mustafa a sarit in aer cu ai sai,

'1, Mahmud II, sultan intre 1808 si 1839. I-a masacrat pe ieniceri in 1826 si a desfiintat acest corp de armata. A initiat un complex de reforme admi nistrative si militare (Tanzimat) care a pus imperiul pe calea modernizarii.

dand foc unui butoi cu pulbere, iar Selim a fost sugrumat in inchi soarea din serai. De altminteri, in [inistitul oras Arnautchioi noi n-am resimtit defel contralovitura acestei revolutii.

II

IN 1812, PACEA FIIND INCHEIATA';", i-au facut tatalui meu - care pana atunci nu avusese parte decat de ostenelile si primejdiile functiei - raul de a-l chema la Constantinopol. Principele CarageaI9, ajutat de Halet efendi, a carui putere incepea sa se iteasca in mij locul acelei aureole in care avea mai tarziu sa straluceasca, a fost numit domn al Tarii Romanesti. Tatal meu s-a intors acasa noap tea. l-am fost infatisati de mama; era emotionat. Sase ani de despartire ne schimbasera intr-atat, incat am facut, ca sa spun asa, cunostinta ca si cum nu ne-am fi vazut vreodata. Tatal meu avea o tinuta severa, care oglindea un caracter ferm si un suRet nesta panit; barba deasa ii albise de suferinte si din cauza sortii schim batoare. Pe atunci avea cam 54 de ani.

Abia venit in sanul familiei, a inceput sa se ingrijeasca atent de invatatura noastra; asista adesea la lectiile noastre de limba greaca si franceza si preda el insusi celor doi copii mai mari limbile orien tale, pe care le cunostea perfect.

Nu departe de apa Arnautchioiului (zisa Curentul Diavolului) aveam gradini vaste in terasa, infrumusetate atat de mana omului, cat si de natura si care erau terenul nostru de joaca; dar locul de odinioara al casei era pustiu; focul, atat de des la Constantinopol, trecuse peste ea.

La catva timp dupa intoarcerea tatalui meu, ne-am mutat in spatioasa casa a varului sau Costache Sutu (supranumit Chebapi), aRata in cealalta extremitate a orasului.

'1, Pacea de la Bucuresti intre Imperiul Otoman si Rusia, in urma careia Basarabia este cedata Rusiei. V. infra, cap. VIII.

46 MEMORIILE PRINCIPELUI NICOLAE SUTU

Costache Sutu, legat printr-o stransa prietenie de tatal meu, dependent de averea acestuia, fiindu-i si agent oficial, dobandise, datorita meritelor sale, o inRuenta considerabila la Constantinopol; la vremea de care vorbesc murise2o. Sotia lui, dovedind prin com portarea sa ciudata ca se smintise, fusese inchisa intr-o manastire.

Casa nu era prin urmare ocupata decat de copii, in numar de noua, patru baieti si cinci fete. Cel mai mare trebuie sa fi avut atunci 20-23 de ani; eu aveam I4-I5 ani.

Dupa ce terminam lectiile, eram liberi sa facem ce vrem si sa ne jucam in gradinile imense ale casei. Convietuirea a doua familii numeroase ne-a folosit de doua ori: ne-a stimulat la invatatura, ca si la exercitiile fizice, care ne mentineau sanatatea. Dimitraki'", al doilea fiu al lui Costache Sutu, acelasi care avea sa moara in Batalionul Sacru, in Tara Romaneasca, martir al Revolutiei din I82I, facea alaturi de noi lectii cu Gheorghe Seruius. Era cel mai mare dintre noi si prin urmare cel mai puternic; lovea cu succes mai ales cu piciorul, spre disperarea noastra. Neputandu-i rezista, ne razbunam prin mii de farse sau sotii tineresti, care ne erau intoarse cu dobanda, dupa metoda pomenita mai sus.

Statea intr-o camera izolata in mansarda casei, avandu-l drept vecin pe profesorul nostru de care am vorbit. Intr-o zi, unuia dintre noi i-a venit ideea sa ascunda calpacul' lui Dimitraki sub cuvertura patului, in nadejdea ca, asezandu-se pe el, il va turti; dar farsa a avut o urmare mult mai caraghioasa, care ne-a facut sa ne amuzam pe seama lui mai multe zile de-a randul.

Dimitraki a intrat in camera sa se culce. Dupa ce s-a dezbracat, si-a ferecat usa, a stins lumanarea si s-a pregatit sa se bage in pat; dar abia a atins cu varful picioarelor partea imblanita a calpacului si, inchipuindu-si ca are de-a face cu un animal mai mult sau mai putin salbatic, a sarit in sus ingramadind, cat de strans a putut, cu vertura in jurul animalului, ca sa-i taie orice posibilitate de miscare.

Odata treaba asta facuta, cu bratul ramas liber a inceput sa-I croiasca spre a-l dobori, dar pielea burdusita revenea la loc, scotand

i Palarie in forma de balon acoperita cu o piele de vitel (n. a.).

un muget surd care i-a intarit o data in plus ideea ce i se nazarise. Loviturile s-au intetit, dar animalul avea viata in el, nu gluma. Istovit de aceasta lupta stearpa, a inceput sa strige dupa ajutor; che marea a fost auzita de profesorul nostru, care i-a alergat in sprijin. Ajuns la usa, a intrebat:

-Cee?

- Un animal in patul meu!

-Cum?

- Nu-i pot veni de hac!

- Deschide-mi atunci usa!

- Il tin sub cuvertura si nu-l pot slabi!

- Si eu ce sa fac?

- Fortati usa, grabiti-va!

Usa a fost fortata, s-a aprins lumanarea si, ridicand cu infinita grija un colt al cuverturii, s-a gasit calpacul stalcit tot de lupta ine gala pe care o dusese. Inutil sa mai spun cat de exploatata a fost aceasta farsa in detrimentul amorului propriu al bietului Dimitraki.

Zilnic, dinspre mare, care scalda zidurile casei, se desfasurau o sumedenie de scene, inveselind momentele noastre de odihna. Rada de la Arnautchioi era totdeauna plina de o multime de vase de comert, ancorate adesea la doi pasi de ferestrele noastre. Anco rarea, plecarile, rafalele de vant, izbiturile, odihna marinarilor nu erau singurele lucruri care ne interesau; pescuitul care se facea intr-o mie de feluri, sub ochii nostri, ne atragea de asemeni atentia; cand un navod acoperind un spatiu urias, in care se prindeau cantitati apreciabile, cand plase asezate vertical in calea scrumbiilor, unde in fiecare ochi se zbatea cate un peste. Sau pescuitul tonului: fie ca se facea cu undita in plina mare, fie ca se folosea harponul, atunci cand vantul puternic dadea un fel de ameteala acestor pesti, ridicandu-i la suprafata si aruncandu-i pe mal aproape fara cunos tinta. Pescarii erau totdeauna la concurenta cu multimea de pesca rusi ce scoteau strigate ascutite sau cu stolurile de cormorani care se napusteau asupra marii in cautarea prazii.

Pescuitul era de altfel o distractie preferata careia ne consacram, cand vremea o ingaduia, fara sa iesim din casa. Cu o bucata de

48 MEMORIILE PRINCIPELUI NICOLAE SUTU

plasa faceam rost de creveti, ce slujeau ca momeala, si limpezimea apei ne ingaduia sa urmarim cu privirea miscarile pestelui pana in clipa fatala pentru el.

Pe atunci in orasul Arnautchioi nu locuiau decat crestini. La fel in vecinatatea stramtorii, spre Marea Neagra. Religia se putea deci practica cu mai multa libertate si adesea se depasea limita de toleranta careia orice guvern intelept ar fi trebuit sa-i puna stavila. Evreii frecventau putin orasele nelocuite de turci, caci ajungeau obiectul a tot felul de jigniri, care, dupa credinta poporului, treceau drept lucru meritoriu: de pilda, daca un evreu, negustor de peste, purtand pe cap panerul plin cu marfa, trecea pe chei, era bombar dat cu bulgari de zapada sau alte proiectile lansate de la bordul navelor si nu scapa pana cand nu erau imprastiati pe caldaram toti pestii.

In timpul Saptamanii Patimilor nici un evreu nu indraznea sa se arate. Strengarii din Arnautchioi, prinzand un contravenient, i-au uns barba cu smoala si i-au dat foc; nenorocitul a alergat sa se arunce in mare ca sa scape de arsura. Aceste puslamale, cunoscute pe intregul Bosfor, dobandisera dreptul de a arde in efigie un evreu in noaptea de Vinerea Mare. Pentru aceasta impopotonau un mane chin cu un costum evreiesc din cele mai rufoase, ii spanzurau de umar o traista prapadita si-l plimbau in procesiune prin oras toata ziua de Vinerea Mare, psalmodiind o gramada de invective dintre cele mai grosolane contra poporului lui Israel. Astfel adunau bani pentru lemnele necesare rugului, dar la caderea serii puneau mana pe orice obiect aRat la indemana ca sa intretina focul. Am vazut asa odata tarand in goana pe strazi un vas esuat la mal si a carui sterpelire proprietarul desigur n-o putea banui. In felul acesta o paIalaie uriasa era intretinuta pana in zorii zilei in piata mare a bisericii si arderea manechin ului, care se facea in aclamatiile poporenilor, razbuna crestinatatea pentru pacatul originar al nati unii evreiesti.

III

DAR NU TOATE SCENELE care se petreceau pe mare erau la fel de distractive; unele erau lugubre. Intr-o vreme cand politia era inexis tenta la Constantinopol, iar slabiciunea guvernului se vadea in toate imprejurarile, aveau adeseori loc incaierari intre mateloti si localnici - mai totdeauna intre ionieni si muntenegreni sau bulgari, care-si aveau o asezare nu departe de Arnautchioi. Era o lupta de la om la om care uneori dura doua sau trei zile. Marinarii se irn prastiau pe strazi, se ascundeau pe dupa ziduri ca sa-si pandeasca dusmanii; indata ce-i vedeau, se aruncau asupra indivizilor izolati si neinarmati si incepeau sa manuiasca pumnalele. Politia nu se ostenea defel sa opreasca sau sa reprime aceste dezordini; diplo matia intervenea uneori, si atunci vinovatii erau iertati si se irnbar cau ca sa-si continue drumul sub protectia unui pavilion puternic.

Intr-o zi, pe cand priveam de la fereastra mea un bric grecesc acostat nu departe de tarm, l-am vazut alergand intr-o ulita care trecea pe sub arcada casei noastre si gonind apoi pe plaja pe capitanul navei, urmat de o multime dezlantuita care arunca cu pietre si cu tot felul de obiecte in el. A strigat dupa barca, dar, va zandu-se incoltit din toate partile, s-a aruncat imbracat in apa, tot in bataia proiectilelor, si a inotat pana la scara navei. Ajuns pe punte, a strigat:

- La arme, copii!

Intr-o clipita, armele erau indreptate spre agresori. Dupa ce i-a somat in zadar sa se retraga, a tras o salva in aer, ale carei pro iectile au ciuruit ferestrele casei noastre. Imi schimbasem locul ca sa fiu mai aproape de desfasurarea scenei; fereastra pe care o parasisem a fost lovita de trei proiectile, dintre care unul a trecut prin geamul aRat in partea opusa si a cazut in camera alaturata.

Casa noastra, ale carei temelii erau sub apa, se aRa de altfel, datorita pozitiei ei, expusa unor asemenea necazuri; ba un catarg trecea printr-un geam, ba o izbitura darama o parte din zid. De obicei tatal meu isi petrecea dimineata asezat la o fereastra care dadea spre mare si ale carei perdele erau mai mereu trase. De

50 MEMORIILE PRINCIPELUI NICOLAE SUTU

cateva zile o nava greceasca era ancorata in fata geamurilor noastre. Capitanul si echipajul fiind coborati pe uscat, un mus, ramas singur, s-a apucat sa manuiasca o arma de foc; lovitura porneste si un glonte trece prin fereastra langa care se aRa tatal meu, la distanta de o schioapa de el. Convins ca n-a fost un lucru preme ditat, tata a interzis sa se vorbeasca de acest incident, dar capitanul, cand s-a intors la bord, aRand de la ai lui ce s-a intamplat, s-a apucat sa-si faca datoria croind cu franghia pe musul imprudent; au fost necesare insistentele noastre ca sa inceteze pedeapsa.

Cu multi ani in urma, i se intamplase tatalui meu acelasi acci dent, dar atunci cu toate semnele unui gest intentionat. Era, tot asa, asezat la fereastra unei case, pe care o aveam la Therapia. S-a auzit un foc de arma, nu se stie de unde, si glontul a spart geamul in dreptul capului tatei in clipa cand, printr-o intamplare provi dentiala, se aplecase sa caute ceva intr-un cos de hartii aRat in fata lui.

In timpul campaniei terminate cu pacea din I812, aRandu-se in tabara turceasca, cortul sau a fost gaurit in mai multe randuri de proiectile trase chiar dinlauntrul taberei. Pe atunci debandada era totala in aceasta adunatura de banditi careia i se zicea armata. Capeteniile, care la vreme de pace se declarau independente si ingrozeau Rumelia cu pradaciunile lor, pana cand erau doborate prin viclesug sau forta, raspundeau acum la chemarea steagului sfant (singiagi serif) cu trupele lor nedisciplinate, formand o masa pestrita, pe care nestiinta intr-ale strategiei a celor care le comandau o facea si mai nepotrivita pentru razboi daca se aRa in spatele intariturilor. Mi s-a povestit ca, intr-o noapte, o camila care ducea bucataria unui pasa, speriata de cine stie ce, a luat-o la goana de-a lungul taberei. Fuga camilei, la care se adauga zanganitul vaselor de arama, a fost luata drept un atac improvizat al dusmanului. S-a auzit un strigat de alarma si debandada, in care fiecare incerca sa scape, a devenit generala.

Printre guvernatorii de provincii adunati in tabara cu trupele lor se gasea si numitul Hagi Bechir, om crud si sangeros cand i

se ivea prilejul. De la unul dintre oamenii aRati pe langa tata si care mai inainte fusese in serviciul acestui pasa am aRat mai multe anecdote pe seama lui. Cand poruncea un supliciu, lua infatisarea unui tigru setos de sange: fata i se ingalbenea, vinele i se umRau, ochii ii ieseau din orbite. Indata ce vedea sangele curgand, o bucu rie napraznica venea sa-i potoleasca surescitarea; isi simtea inima linistita si cerea ciubucul si cafeaua. Anarhia care domnea in Rumelia justifica oarecum rigoarea excesiva; dar cand aceasta rigoare, in loc sa fie urmarea legii, nu era decat capriciul atotpu ternic al unui calau in toata puterea cuvantului, remediul era mai nociv decat raul.

- Vreau, spunea el ca sa-si motiveze cruzimile, ca o femeie incarcata de aur si de bijuterii sa poata traversa singura Rumelia in deplina siguranta, fara sa fie tulburata.

Intr-o zi au fost adusi in fata lui 15 insi invinuiti de furt. A poruncit sa li se taie capetele; i-a insirat in curte, s-a asezat la fereastra si gadele si-a inceput treaba sangeroasa. Ultimele doua victime erau doi frati in Roarea varstei, care, vazand ca li se apropie sfarsitul, se tineau imbratisati. Cand le-a venit randul, unul din ei a inceput sa-I roage fierbinte pe pasa sa crute viata fratelui sau.

- Avem, spunea el, o mama batrana si frati de varsta frageda; eram sprijinul familiei noastre, daca ii suntem rapiti amandoi, e pierduta. Taiati-mi capul, dar Iasati-1 sa traiasca pe fratele meu! - Nu, zicea celalalt, iertare pentru fratele meu! E cel mai in masura sa ne sustina familia! Mania voastra sa se abata doar asupra mea.

Toti martorii acestei scene erau induiosati, dar pap ramane a neclintit. Tata, care se aRa intamplator acolo, a pus toata staruinta ca sa obtina iertarea celor doi frati, dar, cu cat insista mai mult, cu atat sporea turbarea pasei. Nu i-a iertat, si ultimele doua capete s-au rostogolit pe caldaram. Tata i-a atras atentia ca mergea prea departe cu asprimea.

- Ei, principe, a raspuns el, daca n-as proceda asa, nici dum neata, nici eu n-am mai purta pe umeri blanurile noastre!

TABLA DE MATERII

Un Janariot intarziat, de Georgeta Filitti, 5 Nota asupra editiei, 33

Prefata autorului, 37

PARTEA INTAI, 1798-1854

1798-1820. Familia Suru; primii ani ai lui Nicolae Suru, 4I. Educatia fiilor principilor fanarioti, 45. Viata la Constantinopol, 49. Distracriile fiilor unui principe fanariot, 52. Purtarea turcilor fata de greci, 57- Viata in familia lui Alexandru Sutu, 60. O vara la Halki, 6I. Alexandru Sutu ajunge din nou domn al Tarii Romanesti; ceremonialul de investitura al unui principe la Constantinopol, 60. De la Constantinopol in Tara Romaneasca, 68. Fratii si surorile lui Nicolae Sutu, 69. Neintelegerile intre Rusia si Turcia, 70. Canun name a celor patru familii din Fanar, 72. Casatoria lui Nicolae Sutu, 72.

1821-183°. Boala si moartea domnului Alexandru Sutu, 73. Revolutia greceasca proclamata de Alexandru Ipsilanti, 75. Nicolae Sutu si ai sai se refugiaza in Transilvania, 76. Emigratia munteana la Brasov, 77- La vana toare, 80. La Mehadia, 88. Unguri si greci, 93. Nicolae Sutu isi duce familia in Bucovina, 95. Calatoria la Brasov si intoarcerea la Cernauti, 95. Nicolae Sutu se stabileste la Domnesti, langa Iasi, 98. Rusii intra in Moldova; depunerea domnului Ionita Sturdza, IOO. Tratatul de la Adrianopol; con ducerea ruseasca si Regulamentul Organic, IOO. Ciuma si holera in Moldova, I02. Sora lui Nicolae Sutu casatorita cu baronul Meitani, I05. Vanatoarea

in Moldova, I06.

444 TABLA DE MATERII

1831-1834. Redactarea si confirmarea Regulamentului Organic, I30. Nicolae Sutu membru al unei comisii de revizie, I30. Calatoria la Bucuresti, I30. Aplicarea Regulamentului Organic in Moldova; starea anterioara de organizare a tarii, I3I. Inceputurile lui Nicolae Sutu in serviciul public, I33. Componenta Sfatului Administrativ, I33. Refacerea Regulamentului, I3S. Mihail Sturdza numit domn al Moldovei; portretele principalilor boieri

moldoveni, I37

1834-1849. Instalarea lui Mihail Sturdza, I43. Sfatul sau administrativ, I43. Caracterizarea domnului, I44. Luptele sale cu opozitia, I4S. Adunarea Obsteasca sub Mihail Sturdza, I47 Consulii rusi; domnul Besack si Costin Catargiu, I48. Mihail Sturdza si tineretul. Complot francmasonic, ISO. Caciula patriorilor, IS2. Lipsa de scrupule a lui Mihail Sturdza, IS2. Cariera strabatuta de Nicolae Sutu, ISS. O conspiratie boiereasca in 1833. Spiritul sofist al lui Mihail Sturdza, IS7 Doua scrisori ale lui Mihail Sturdza catre Nicolae Sutu, I60. Fratii lui Nicolae Suru, I60. Calatorie in strainatate, I6I. Logofatul Nicolae Canta, I62. Demisia mitropolitului Veniamin, I6o. Domnul Sturdza se duce la bai, I6o. Logofatul Constantin Sturdza prezi deaza Sfatul, I6o. Misiunea lui Sekib efendi, I64. Pradaciunile lui Mihail Sturdza, I6S. Nicolae Sutu paraseste serviciul, I67 Boala si moartea sotiei lui Nicolae Sutu, I68. Fiii lui Mihail Sturdza se intorc in Moldova, I70. Nemultumirea publica impotriva lui Mihail Sturdza, I7I. Daskov incearca sa-I faca pe domn sa-si schimbe purtarea, I72. Nicolae Suru, logofat al drep tatii, I73. Mihail Sturdza si horararile tribunalelor, I7S. Coteria lui Mihail Sturdza impotriva lui Nicolae Sutu, I77 Evenimentele din 1848 in Mol dova, I80. Nicolae Suru ostracizat la Pungesti, I86. Scrisoarea lui Nicolae Suru catre Mihail Sturdza despre miscarea de Ia Iasi, I87 Reactiunea, I87 Cores pondenta cu Aristarki pentru inlocuirea lui Mihail Sturdza, I89. Destituirea lui Mihail Sturdza, I89. Grigore Ghica, numit principe al Moldovei, I90.

1849-1854. Sfatul Administrativ al lui Grigore Ghica, I90. Intrigile lui Petre Rosetti si ale lui T eodor Bals, I9I. Caracterizarea lui Grigore Ghica, I92. Relatiile lui Nicolae Sutu cu voda, I9S. Reglementarea cursului piastrului, I9S. Parerea lui Grigore Ghica despre starea Moldovei si despre necesitatea unui domn strain, I97 Primii ani de domnie ai lui Grigore Ghica, 200. Nicolae Sutu paraseste serviciul, fiind inlocuit cu Nico Ghica, 20S. Nota lui Nico Ghica cu acest prilej, 206. Grigore Cuza si instructiunea publica in Moldova; activitatea lui Laurian, 207 Basota, ministru al lucrarilor publice;

TABLA DE MATERII 445

Vasile Ghica, vistier, 208. Nicolae I la Vozniscenko si domnii Moldovei si ai Tarii Romanesti, 2IO. Procesul Iepureanu, 2II. Principele Ghica are un acces de nebunie, 2II. Nicolae Sutu, presedinte al Consiliului in timpul bolii domnitorului, 2I4. Mutarea lui Grigore Ghica la tara, 2I5. Interventia si ordinele Portii, 2I6. Depesa Cabinetului rusesc, 2I7- Insanatosirea domni torului Ghica si intoarcerea sa la Iasi, 2I8. Neintelegeri cu Vogoridi, 220. Rusii ocupa Moldova, 22I. Situatia incurcata a domnitorului Ghica, 22I. Grigore Ghica paraseste Moldova, 226. Administratia lui Sacken si a lui UruzoV, 227- Privire asupra domniilor lui Mihail Sturdza si Grigore Ghica; portretele celor doi domni, 227- Grigore Ghica reia in 1854 conducerea Moldovei, 232. Noul regim si masurile liberale, 233. Libertatea presei, 235. Eliberarea tiganilor, 237- Impozitele introduse de Grigore Ghica, 238. Critica administratiei si a politicii domnitorului Ghica, 240. Situatia lui Nicolae Sutu pe langa domn si intrigile tesute contra lui, 243. Demisia sa din functia de secretar al domnului, 247- Semnificatia termenului de fanariot, 248. Nicolae Sutu tagaduieste ca este fanariot, 25I. In ce consta rusofilia lui, 252. Asupra problemei unirii Principatelor, 258. Despre chestiunea orientala:

Razboiul, 266. Pacea, 275.

PARTEA A DOUA, 1856-1863

1856-1859. Consideratii generale asupra situatiei Principatelor dupa Tratatul de la Paris, 289. Caimacamia lui Teodor Bals, 294. Moartea sa. Nicolae Vogoridi caimacam, 295. Nicolae Sutu refuza ofertele de serviciu, 298. Basily il roaga pe Nicolae Sutu sa ia comisariatul Basarabiei, 30I. Intrevederea cu caimacamul si scrisoarea lui Basily, 302. Scrisoarea lui Nicolae Sutu catre T alleyrand, 304. Ofisullui V ogoridi catre Sfatul Administrativ la parasirea puterii, 305. Adresa Sfatului catre Vogoridi, 305. Comisia interimara si alege rile pentru Adunarea Electiva a domnului, 306. Fizionomia Adunarii, 307- Mihail Sturdza si fiul sau, Grigore, candidati la domnie, 307- Progresistii si reuniunile lor, 308. Alexandru Cuza ales domn al Moldovei, 309. E ales

si domn al Tarii Romanesti, 3IO.

1859-1863. Pozitia domnitorului Cuza, 3IO. Starea de spirit in Tara Roma neasca, 3IO. Greutatile create de Conventie domnitorului si radicalii, 3I2. Domnitorul se teme de conservatori, 3I3. Ministerele trecatoare din Mol dova, JI4. Kogalniceanu, JI6. Anastasie Panu, JI7- Radicalii in Tara Roma neasca, JI7- Barbu Catargiu si moartea sa tragica, JI8. Relatiile lui Nicolae

446 TABLA DE MATERII

Sutu cu domnitorul Cuza, 321. Prima sesiune a Comisiei Centrale, 322. Pro iectul ei de constitutie, 322. Coalitia partidelor extremiste, 323. Dizolvarea Adunarii si noi alegeri, 324. Compozitia noii Comisii Centrale, 324. Activi tatea acestei Comisii, 327- Unirea definitiva a Principatelor, 328. Dizolva rea Comisiei Centrale, 328. Nicolae Sutu se retrage din viata publica, 329.

PARTEA A TREIA, 1863-1865

Kogalniceanu si Adunarea, 333. Amanarea adresei. Refuzul platii darilor, 333. Legea rurala si bugetul, 334. Lovitura de stat si plebiscitul, 334. Urmarile loviturii de stat, 335. Chestiunea rurala, 337- Consecinte de prevazut ale aplicarii legii rurale, 338. Lipsuri ale noii organizari a tarii, 343. Kogalniceanu dupa lovitura de stat, 346. Caderea lui, 347- Finantele tarii, 348. Reforme nechibzuite: constrangerea corporala si abolirea pedepsei cu moartea, 350. Privire asupra situatiei tarii sub administratia provizorie ruseasca, sub

domnii regulamentari si sub principele Cuza, 352.

PARTEA A PATRA, 1866-1868

Rasturnarea principelui Cuza, 359. Atitudinea unei parti din garnizoana. Poporul si rasturnarea lui Cuza, 360. Prudenta si dibacie din partea celor care l-au rasturnat, 36:;. Domnul strain, 36:;. Principele Carol debarca la Turnu-Severin, 364. Constitutia din 1866 si situatia tarii, 364. Extrema stanga stapana pe situatie, 365. Ion C. Bratianu si principele Carol, 368. Dizolvarea Camerei si noi alegeri, 369. Dizolvarea Senatului, 372. Cabine tul Golescu si politica lui Ion C. Bratianu. xzz. Situatia critica a tarii, 373.

Note fi comentarii, 395




Pagini: 448
An aparitie: 2013
Format: 13x20 cm
Subtitlu: 1789-1871
Cuvant inainte: Georgeta Filitti
Traducere si note: Georgeta Filitti
Titlu: Memoriile Principelui Nicolae Sutu, mare logofat al Moldovei