Aceasta carte este un miracol. Ea le face „auzite” pe Tumpie (porecla din copilarie pe care cei apropiati i-au dat-o pe tot timpul existentei ei), pe Josie, adolescenta informa pe drumurile fara iesire, in teatrele rezervate negrilor… pe Josephine, dansatoarea afirmata si iconoclasta de pe cele doua parti ale Atlanticului… pe Josephine Baker, icoana absoluta. Toate aceste voci ale aceleiasi femei freamata vesel, se minuneaza de frumusetea fiecarui lucru in fiecare tara descoperita, o strang la piept si o pastreaza in suflet in toate casele prin care trec, si o dau la iveala mai tarziu, prin tuse mici, in visul ei de piatra – castelul din Perigord.

OPINIA CITITORILOR