Prima carte din seria Medium Medical

Intelepciunea vindecarii, la un nivel superior si extins, aflat cu zeci de ani inaintea

descoperirilor stiintifice

Esti dispus sa astepti 20 de ani pentru ca stiinta medicala sa descopere cauzele reale ale

suferintei tale, astfel incat sa te poti face bine? Nu ai prefera sa fii ajutat chiar acum sa te vindeci

si sa te recuperezi?

Autorul bestsellerurilor New York Times Anthony William revine cu perspective revolutionare,

ajutandu-ne sa ne vindecam. Descopera cauzele reale ale suferintelor tale si cum te poti vindeca

in sfarsit de multe boli si afectiuni, cum ar fi:

ADHD

Alzheimer

Ameteli

Artrita reumatoida

Autism

Boala articulatiei temporo-mandibulare si dureri ale maxilarelor

Boala Lyme

Boli autoimune

Candida

Ceata mentala

Colita

Depresie si anxietate

Diabet si hipoglicemie

Dureri de orice fel

Fibromialgie

Furnicaturi si amorteala

 

Inflamatii

Imbatranire

Lupus

Migrene si dureri de cap

Oboseala postnatala

Paralizie faciala

Scleroza multipla

Simptome asociate cu menopauza

Simptome neurologice

Sindromul intestinelor permeabile

Sindromul oboselii cronice

Sindromul premenstrual

Starea de epuizare a glandelor suprarenale

Tulburarea de stres posttraumatic

Tulburari ale glandei tiroide

Tulburari digestive

Umar intepenit

Vertij si tinitus

Virusul Epstein-Barr

Zona zoster

 

„Dupa primele trei minute in care a vorbit cu mine, Anthony mi-a identificat cu precizie problema

medicala! Acest vindecator stie cu adevarat despre ce vorbeste. Capacitatile lui Anthony, in

calitatea sa de Medium Medical, sunt unice si fascinante, iar cartea sa face ca chiar si cele mai

complexe boli, care le induc o stare de confuzie celor mai multi dintre medici, sa para extrem de

usor de inteles si de vindecat.”

— Dr. Alejandro Junger, autorul bestsellerurilor New York Times: Detox, Alimente care purifica si

Intestine curate, de asemenea fondatorul celebrului Clean Program

Aceasta este cartea care a declansat o veritabila revolutie in domeniul ingrijirii sanatatii.

Mediumul Medical Anthony William a ajutat milioane de oameni sa se vindece de diferite boli

diagnosticate gresit sau tratate ineficient, ori pe care comunitatea medicala nu stie cum sa le

vindece. El revine acum cu o editie adaugita si revizuita a cartii care a deschis pentru prima data

poarta catre o cunoastere vindecatoare elaborata in peste 30 de ani, cu ajutorul careia nenumarati

oameni au reusit sa isi recupereze starea de sanatate. Prin imensa cantitate de informatii

vindecatoare pe care le prezinta si pe care stiinta nu le va descoperi decat peste cateva decenii,

 

Anthony dezvaluie cauza reala a durerilor si a bolilor de care sufera oamenii, inclusiv ce pot face

acestia pentru a se vindeca. Acest lucru nu a fost niciodata mai important ca in aceste timpuri.

Instrumentele si protocoalele prezentate de Anthony conduc rapid la rezultate spectaculoase,

chiar si in cazul celor care au suferit ani de zile si care au cheltuit sume impresionante de bani

pentru diferite remedii si medicamente inainte de a apela la el. Aceasta carte iti prezinta

raspunsurile care te pot ajuta sa te ridici din propria ta cenusa!

Mediumul Medical dezvaluie aici cauzele reale ale tuturor simptomelor, bolilor si afectiunilor

cronice, pe care comunitatile medicale continua sa le inteleaga gresit, sau sa nu le inteleaga

deloc. El exploreaza in aceasta carte diferite solutii pentru zeci de boli care ii afecteaza pe

oameni, inclusiv pentru Lyme, fibromialgie, epuizarea glandelor suprarenale, encefalomielita

mialgica / sindromul oboselii cronice, diferite dezechilibre hormonale, boala Hashimoto, scleroza

multipla, artrita reumatoida, depresie, diferite afectiuni neurologice, inflamatii cronice, boli

autoimune, dezechilibrele glicemiei, colita si alte afectiuni digestive, precum si multe altele.

Aceasta editie adaugita si revizuita a cartii iti ofera o serie de informatii pentru sustinerea

sistemului imunitar, diferite retete culinare noi, precum si alte solutii pentru recuperarea sufletului

si a spiritului dupa o boala sau dupa evenimente care te-au dezechilibrat emotional. Daca ai primit

un diagnostic pe care nu il intelegi, daca te confrunti cu simptome pe care nu stii cum sa le

vindeci, daca esti ingrijorat din cauza bolii unei persoane dragi sau daca esti medic si iti doresti sa

iti poti ingriji mai bine pacientii, Mediumul Medical iti ofera aici toate raspunsurile pe care le cauti.

In plus, aceasta carte este un ghid pentru toti cei care isi doresc sa afle secretele unei vieti mai

lungi si mai sanatoase.

„Adevarul despre lumea in care traim, despre noi insine, despre viata si menirea noastra – este

despre vindecare, scrie Anthony William. Si adevarul despre vindecare este acum in mainile tale.”

Cuprins:

Prefata xix

Raspunsuri pentru epoca in care traim xxi

Introducere xxv

PARTEA I: Cum a inceput totul

Capitolul 1: Originile Mediumului Medical 3

Capitolul 2: Adevarul despre bolile misterioase 22

PARTEA a II-a: Epidemia ascunsa

Capitolul 3: Virusul Epstein-Barr, sindromul oboselii cronice si fibromialgia 37

Capitolul 4: Scleroza multipla 80

Capitolul 5: Artrita reumatoida 89

Capitolul 6: Hipotiroidia si tiroidita Hashimoto 97

PARTEA a III-a: Secretele din spatele altor boli misterioase

Capitolul 7: Diabetul de tip 2 si hipoglicemia 109

 

Capitolul 8: Epuizarea glandelor suprarenale 121

Capitolul 9: Candida 133

Capitolul 10: Migrenele 144

Capitolul 11: Zona zoster – adevarata cauza a colitei, afectiunilor articulatiei temporo-mandibulare,

neuropatiei diabetice si a altor boli 155

Capitolul 12: Tulburarea de deficit de atentie / hiperactivitate (ADHD) si autismul 167

Capitolul 13: Tulburarea de stres posttraumatic 181

Capitolul 14: Depresia 195

Capitolul 15: Sindromul premenstrual si menopauza 205

Capitolul 16: Boala Lyme 221

PARTEA a IV-a: Cum te poti vindeca in sfarsit

Capitolul 17: Sanatatea intestinelor 247

Capitolul 18: Eliberarea creierului si corpului de toxine 270

Capitolul 19: Ce nu trebuie sa mananci 286

Capitolul 20: Teama de fructe 297

Capitolul 21: Ghidul esential al protocoalelor referitoare la consumul de suplimente alimentare 311

Capitolul 22: Cura de purificare si vindecare de 28 de zile 321

Capitolul 23: Retete pentru Cura de purificare si vindecare de 28 de zile recomandata de

Mediumul Medical 341

Capitolul 24: Meditatii si tehnici pentru vindecarea sufletului 435

Capitolul 25: Ingerii Esentiali 461

Capitolul 26: Pastreaza-ti credinta 481

Multumiri 485

Despre autor 489

Fragment:

Capitolul 1

Originile mediumului medical

Atunci cand aceasta carte a fost publicata pentru prima oara, eu am revelat in ea o serie de

adevaruri pe care nu le poti afla de la altcineva. Nu le vei auzi de la medicul tau si nu le vei gasi in

alte carti sau pe Internet.

Aceste secrete nu au fost revelate pana acum pe pamant, iar lumina pe care pe care am adus-o

eu a aparut aici pentru prima oara.

 

Dupa publicarea cartii Medium Medical, comunitatile medicale au inceput sa priveasca

simptomele, conditiile, bolile si afectiunile cronice intr-o lumina complet diferita, datorita

informatiilor unice prezentate in aceasta carte (si mai tarziu in restul cartilor din seria cu acelasi

nume). Aceste informatii au reorientat medicina conventionala si cea alternativa intr-o directie

complet noua. Ele au deschis o poarta noua, ajutand comunitatile medicale sa se trezeasca si sa

devina constiente de efectul larg raspandit al virusilor asupra populatiei la nivel global. Pe scurt,

aceasta carte a devenit un veritabil ghid de referinta pentru nenumarati medici din intreaga lume.

Personal, nu sunt medic. Nu am o pregatire medicala, dar iti pot spune lucruri despre sanatatea ta

pe care nimeni altcineva nu ti le poate spune. Iti pot oferi informatii medicale avansate, care

anticipeaza cu decenii descoperirile cercetarii si stiintei medicale, ajutandu-te in acest fel sa

intelegi mai bine ce sunt bolile cronice si misterioase pe care medicii le diagnosticheaza adeseori

gresit sau carora le pun diferite etichete fara a intelege cu adevarat cauzele acestor simptome.

Inca de cand eram copil, i-am ajutat pe oameni sa se vindece prin intuitiile mele. A sosit timpul sa

inveti si tu aceste secrete, si instrumentele vindecatoare extrem de eficiente asociate cu ele.

Asta mi-a spus Spiritul Compasiunii sa fac.

 

Un oaspete neasteptat

Povestea mea incepe intr-un moment in care aveam patru ani. Intr-o duminica dimineata m-am

trezit din somn si am auzit vocea unui om mai in varsta, care mi-a vorbit.

I-am putut auzi vocea chiar langa urechea mea dreapta, cat se poate de clar. Acesta mi-a spus:

— Eu sunt Spiritul Celui Preainalt. Nu exista alt Spirit mai presus decat mine, decat numai

Dumnezeu.

Am ramas confuz si m-am speriat. Oare mai era cineva in camera mea? Am deschis larg ochii si

m-am uitat in jur, dar nu am vazut pe nimeni. Poate ca cineva asculta radioul in apropiere, m-am

gandit.

M-am dat jos din pat si m-am dus la fereastra. Nu am vazut pe nimeni. Era inca foarte devreme.

Nu intelegeam ce mi se intampla, si nici nu imi prea doream sa inteleg.

Am alergat la parterul casei, ca sa imi regasesc parintii si sa ma simt in siguranta. Nu le-am spus

nimic despre voce, dar pe masura ce au trecut orele, am inceput sa simt din ce in ce mai acut ca

sunt supravegheat.

In seara aceleiasi zile, m-am asezat pe scaunul din bucatarie. In jurul meu se aflau parintii, bunicii

si alti membri de familie.

In timp ce mancam, am vazut subit un barbat ciudat stand in picioare langa bunica mea. Avea

parul si barba carunte, si purta o roba de culoare maro. M-am gandit ca era un prieten de familie

care lua masa impreuna cu noi. Nu s-a asezat insa nicio clipa la masa, ci a ramas in picioare in

spatele bunicii… uitandu-se fix la mine.

Dat fiind ca niciun alt membru de familie nu a reactionat la prezenta sa, mi-am dat seama treptat

ca eu eram singurul care il vedeam. M-am uitat in alta parte ca sa vad daca dispare. Cand m-am

uitat din nou spre bunica, l-am vazut in acelasi loc, uitandu-se in continuare la mine. Nu isi misca

 

deloc buzele, dar ii puteam auzi vocea langa urechea mea dreapta. Era aceeasi voce pe care am

auzit-o dimineata, cand m-am trezit. De aceasta data mi-a spus, pe un ton foarte calm:

— Sunt aici pentru tine.

Am incetat sa mai mananc.

— Ce s-a intamplat? m-a intrebat mama. Nu-ti mai este foame?

Nu i-am raspuns, ci am continuat sa ma uit la acel om, care si-a ridicat bratul drept si mi-a facut

semn cu mana sa vin la el.

Instinctul mi-a spus sa ii urmez instructiunile, asa ca m-am dat jos de pe scaun si m-am indreptat

catre bunica.

Barbatul m-a luat de mana si mi-a pus-o pe pieptul bunicii, care manca.

Socata, bunica s-a dat un pas inapoi.

— Ce faci!?

Barbatul carunt mi-a soptit:

— Spune-i: „cancer la plamani”.

Eram confuz. Nici macar nu stiam ce insemna „cancer la plamani”.

Am incercat sa spun aceste cuvinte, dar nu am reusit decat sa bolborosesc ceva.

— Spune din nou, mi-a soptit barbatul. Plamani.

— Plamani, am spus.

— Cancer.

— Cancer.

Intreaga mea familie se uita la mine.

Eram in continuare concentrat asupra barbatului carunt.

— Acum spune: „Bunica are cancer la plamani”.

— Bunica are cancer la plamani, am spus.

Am auzit zgomotul produs de o furculita scapata in farfurie.

Barbatul carunt mi-a tras mana de pe pieptul bunicii si mi-a lasat-o cu blandete in jos. Apoi s-a

intors pe calcaie si a urcat niste trepte pe care nu le mai vazusem pana atunci.

S-a uitat inapoi catre mine si mi-a spus:

— Ma vei auzi tot timpul, dar nu ma vei mai vedea vreodata. Nu-ti face griji.

A continuat sa urce scarile pana cand a trecut prin tavan si a disparut.

Bunica s-a uitat la mine.

 

— Ai spus ce cred eu ca ai spus?

La masa s-a produs agitatie. Ceea ce s-a intamplat nu parea sa aiba vreo noima din mai multe

motive, incepand cu faptul ca, din cate stiam noi, bunica nu avea nimic. Nu observase nicio

problema si nu se dusese la vreun medic.

A doua zi dimineata m-am trezit… si am auzit din nou vocea:

— Sunt Spiritul Celui Preainalt. Nu exista niciun alt spirit mai presus de mine, cu exceptia lui

Dumnezeu.

La fel ca in dimineata precedenta, m-am uitat in jur, dar nu am vazut pe nimeni.

Incepand din acea zi, acest lucru mi s-a intamplat in fiecare dimineata, fara nicio exceptie.

Intre timp, bunica a ramas foarte tulburata de ceea ce i-am spus. Chiar daca se simtea bine, si-a

facut o programare la doctor pentru o verificare de rutina.

Cateva saptamani mai tarziu s-a dus la consultatie, iar o radiografie a scos la iveala ca avea

cancer la plamani.

 

Vocea

In timp ce misteriosul vizitator a continuat sa ma salute in fiecare dimineata, am inceput sa devin

atent la nuantele vocii sale.

Aceasta era extrem de clara, cu o tonalitate intre bariton si tenor, poate putin mai inclinata catre

cea de bariton, dar nu foarte mult. Era o voce cu o rezonanta profunda. Chiar daca o auzeam

langa urechea mea dreapta, vocea avea un efect stereo sau chiar de sunet „surround”. Volumul ei

era maxim dimineata, scazand in intensitate de-a lungul zilei.

Imi era greu sa imi dau seama care era varsta barbatului. Uneori, vocea sa suna ca aceea a unui

barbat de 80 de ani, sanatos si exceptional de puternic, care ar corespunde barbatului carunt pe

care l-am vazut in acea seara. Alteori suna ca vocea unui barbat cu varsta de o mie de ani.

Vocea era catifelata si linistitoare, dar nu ma puteam obisnui cu prezenta ei. Alti mediumi aud

uneori voci interioare, dar a mea nu a fost niciodata interioara. Cu alte cuvinte, nu este ca si cum

mi-as auzi propriile ganduri, sau propria mea voce interioara. Eu imi pot separa gandurile de

vocea pe care o aud. Aceasta pare sa provina dintr-o sursa exterioara, aflata langa urechea mea

dreapta, ca si cum s-ar afla cineva langa mine. Nu o pot face sa dispara la vointa.

O pot in schimb bloca fizic. Daca imi pun mana in fata urechii, vocea devine mult mai slaba. De

indata ce imi indepartez mana, volumul ei devine la fel de puternic ca la inceput.

I-am cerut necunoscutului sa nu mai vorbeasca cu mine. La inceput am fost foarte politicos, apoi

mai putin.

Indiferent ce i-am spus insa, el a continuat sa imi vorbeasca ori de cate ori a considerat necesar.

 

Spiritul Compasiunii lui Dumnezeu – Spiritul Celui Preainalt

 

Am inceput sa ma adresez vocii pe numele cu care s-a recomandat: Spiritul Celui Preainalt.

Uneori ii spun simplu: Spiritul, sau Preainaltul.

Pe la opt ani, il auzeam continuu pe Spirit la urechea mea, spunandu-mi totul despre sanatatea

fizica a celor care imi ieseau in cale.

Indiferent unde ma aflam si cu ce ma ocupam, aflam totul despre durerile si bolile oamenilor din

jurul meu, inclusiv ce trebuiau sa faca acestia pentru a se vindeca. Acest flux neintrerupt de

informatii extrem de intime despre viata altor oameni mi se parea extrem de stresant.

I-am cerut Spiritului sa nu mai imi spuna toate aceste lucruri pe care nu doream sa le aflu.

„Noi nu ramanem pe pamant o perioada foarte lunga de timp, mi-a raspuns el. De aceea, nu

putem risipi acest timp.” Mi-a explicat ca incearca sa ma invete cat mai multe lucruri in scurtul

rastimp pe care il aveam impreuna si ca nu aveam nicio clipa de pierdut.

Acest raspuns m-a devastat. Pana atunci crezusem ca viata este foarte lunga, durand literalmente

o vesnicie. Subit, am simtit cum ma maturizez prematur, odata cu intelegerea tristei realitati pe

care mi-o impartasea Spiritul. Daca ii spuneam ca era prea solicitant pentru mine, ma ignora.

Pe de alta parte, mi-am dat seama ca ma puteam totusi angrena intr-o conversatie cu el, pana la

un punct. Cand am crescut suficient de mult pentru a-i putea pune intrebari fundamentale, am

inceput sa il intreb:

— Cine esti? Ce esti? De unde ai venit, si de ce esti aici?

— Mai intai de toate, mi-a raspuns el, iti voi spune ce nu sunt.

Nu sunt un inger. Si nu sunt o persoana. Nu am fost niciodata o fiinta umana. Nu sunt nicio stafie

sau un „ghid spiritual”.

Sunt un cuvant.

Am clipit de cateva ori, incercand sa inteleg ce spune. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte a

fost: „Ce cuvant?”

— Compasiune, mi-a raspuns Spiritul.

Nu prea stiam ce sa ii raspund. Nu a fost insa necesar. Spiritul a continuat sa imi vorbeasca de la

sine:

— Sunt efectiv esenta vie a cuvantului compasiune. Salasul meu este varful degetului lui

Dumnezeu.

— Spiritule, nu inteleg, i-am spus. Esti tu Dumnezeu?

— Nu, mi-a raspuns el. In varful degetului lui Dumnezeu salasluieste un cuvant, iar acest cuvant

este „compasiune”. Eu sunt acest cuvant. Sunt un cuvant viu. Cel mai apropiat cuvant de

Dumnezeu.

Am scuturat din cap.

— Cum poti fi un simplu cuvant?

 

— Un cuvant este o sursa de energie. Exista cuvinte care contin o putere foarte mare. Dumnezeu

le incarca cu lumina sa, si implicit cu suflul vietii. Eu sunt mai mult decat un cuvant.

— Mai exista cineva ca tine?

— Da: Credinta, Speranta, Bucuria, Pacea, si multe altele. Toate sunt cuvinte vii, dar eu ma situez

mai presus decat ele, caci sunt cel mai apropiat de Dumnezeu.

— Vorbesc aceste cuvinte cu oamenii, la fel ca tine?

— Nu asa cum fac eu cu tine. Aceste cuvinte nu pot fi ascultate cu urechea. Ele traiesc in inima si

in sufletul oamenilor. La fel si eu. Cuvinte precum „bucuria” si „pacea” nu salasluiesc numai in

inima. Ele au nevoie de compasiune pentru a fi complete.

— De ce nu este suficienta in sine pacea?

De cand Spiritul a intrat in viata mea, mi-am dorit adeseori sa ma bucur de liniste si pace.

— Compasiunea este intelegerea suferintei, mi-a raspuns Spiritul. Pacea, bucuria sau speranta nu

pot exista pana cand nu ii intelegi pe cei care sufera. Compasiunea este sufletul acestor cuvinte.

Fara ea, ele sunt golite de orice continut. Compasiunea le confera adevar, onoare si sens.

Eu sunt compasiune, iar mai presus de mine nu exista decat Dumnezeu.

Incercand sa dau de cap celor spuse de el, l-am intrebat:

— Atunci, ce este Dumnezeu?

— Dumnezeu este un cuvant. Dumnezeu este iubire, care este cuvantul suprem. Dumnezeu

inseamna insa mai mult decat un simplu cuvant, caci El isi iubeste intreaga creatie. Dumnezeu

este sursa atotputernica a existentei.

Oamenii pot iubi, dar nu neconditionat. Dumnezeu iubeste neconditionat.

Erau prea multe informatii pentru a le putea procesa pe toate. Am incheiat aceasta conversatie cu

o intrebare personala:

— Mai vorbesti si cu altcineva?

Caci daca mai exista cineva ca mine, m-am gandit, am sa il caut, ca sa nu ma mai simt atat de

singur.

— Ingerii si alte fiinte de lumina apeleaza la mine pentru calauzire. Eu le transmit tuturor celor

care ma asculta lectiile si intelepciunea lui Dumnezeu, mi-a raspuns Spiritul Celui Preainalt, care

este totuna cu Spiritul Compasiunii. Dar pe pamant, nu vorbesc decat cu tine direct.

 

Eu si umbra mea

Dupa cum cred ca iti imaginezi, astfel de informatii nu au fost deloc usor de digerat la varsta de

opt ani.

Capacitatea de a auzi tot timpul si foarte clar vocea unui spirit, ba chiar de a te angrena intr-o

conversatie cu el, este considerata iesita din comun intre mediumi. Inca si mai neobisnuit este

faptul ca vocea imi vorbeste in afara urechii, fiind o sursa independenta complet separata de

 

gandurile mele. In esenta, este ca si cum as fi urmarit in permanenta, oriunde m-as afla, de catre

cineva care imi spune lucruri pe care nu doresc sa le aflu despre sanatatea tuturor celor din jurul

meu.

Unul din avantaje este acela ca Spiritul Compasiunii imi prezinta informatii legate de sanatate

incredibil de corecte, care anticipeaza cu cateva decenii cunoasterea medicala curenta a

comunitatilor medicale sau a altor surse din domeniul ingrijirii sanatatii. Peste toate, sunt informat

in mod regulat in legatura cu propria mea sanatate, ceea ce reprezinta o raritate absoluta.

Pe de alta parte, Spiritul Compasiunii nu imi prezinta numai informatii medicale sau legate de

sanatate, ci imi spune foarte multe lucruri despre maniera in care functioneaza aceasta lume,

dintr-o perspectiva superioara celei pe care o au marea majoritate a oamenilor, referitoare la

aceasta planeta, la univers si la viata de dincolo de pamant. El imi povesteste despre civilizatiile

antice si despre siturile arheologice inca nedescoperite de pe fundul oceanelor; despre minciunile

create pe aceasta planeta de oameni cu o natura profund malefica si despre amagirile industriilor

globale, care distrug sanatatea populatiei; despre schimbarile produse la nivelul mediului

inconjurator, despre ceea ce urmeaza sa se intample pe planeta noastra si despre problemele

care pot aparea in viitor, afectand un numar foarte mare de oameni.

Toate acestea sunt lucruri pe care nu le pot schimba. Spiritul m-a invatat ca noi nu putem controla

liberul arbitru al celor care incearca sa creeze haos pe aceasta planeta, din lacomie sau din alte

interese personale. Tot ce pot face eu este sa ii ajut pe oameni sa gaseasca raspunsurile pe care

le cauta, astfel incat sa isi poata restabili starea de sanatate, recuperandu-si in acest fel viata si

devenind mai fericiti, mai sanatosi si mai impacati.

Desi la ora actuala am inteles pe deplin faptul ca Spiritul Celui Preainalt este esenta vie a

cuvantului compasiune, inca imi vine greu sa raman deschis in fata acestuia, caci inteleg

compasiunea Spiritului fata de ceilalti oameni, fata de suferintele si de chinurile lor, dar unde este

compasiunea lui fata de mine? De ce a trebuit sa imi asum o responsabilitate atat de mare, la o

varsta atat de frageda? Mi-as fi dorit ca o parte din natura plina de iubire a Spiritului sa fi fost

focalizata exclusiv asupra mea, a sinelui meu din copilarie, sa ma bucur de mai multa intimitate in

relatia mea cu el, dar aceasta a fost dintotdeauna extrem de limitata: ori de cate ori ma aflam in

prezenta unei alte persoane, Spiritul isi focaliza automat atentia asupra acesteia. Prin urmare, cu

cat ma aflam in prezenta unui numar mai mare de oameni, cu atat mai solicitanta devenea

experienta mea. Chiar si atunci cand ma aflam doar cu parintii mei, Spiritul Compasiunii ma

indemna sa imi focalizez atentia asupra lor si a starii lor de sanatate.

Foarte rar aveam parte de cateva momente scurte in care sa pot discuta singur cu Spiritul

Compasiunii, asigurandu-ma in acest fel ca tine la mine si gasindu-mi astfel mangaierea. De buna

seama, Spiritul mi-a spus intotdeauna ca nutreste o mare compasiune fata de mine, dar la varsta

de opt ani nu aveam inca discernamantul necesar pentru a putea intelege si accepta plenar acest

lucru. Tot ce simteam atunci era o mare greutate care apasa pe umerii mei de la o ora la alta

(uneori chiar de la un moment la altul). In functie de implicarea mea in suferintele altor oameni si

de necesitatea de a ma focaliza in permanenta asupra lor, am inceput sa nu mai fiu neconditionat

deschis in fata Spiritului Compasiunii. In unele zile eram mai deschis in fata lui, spunandu-i pe

nume (Spiritul Compasiunii), dar alteori preferam sa il numesc impersonal Spiritul Celui Preainalt,

caci imi era greu sa imi petrec intreaga zi ascultand ore intregi o voce care imi descria la nesfarsit

toate suferintele celor din jurul meu.

 

Spiritul incearca in permanenta sa ma influenteze sa imi folosesc cu intelepciune liberul arbitru.

Cand aveam opt ani, am petrecut o saptamana construind un baraj pe paraul din fata casei

noastre. Spiritul mi-a spus ca este o idee proasta, intrucat apa va inunda curtea vecinilor.

— Nu o sa se intample nimic, i-am spus.

A venit apoi o ploaie torentiala, iar paraul s-a umflat, inundand intr-adevar curtea vecinilor. In timp

ce acestia tipau la mine, am auzit vocea langa urechea mea:

— Ti-am spus ca asa se va intampla, dar nu m-ai ascultat.

De buna seama, acest lucru nu a facut decat sa toarne gaz pe foc.

Spiritul mi-a supravegheat dintotdeauna fiecare miscare, spunandu-mi ce trebuie si ce nu trebuie

sa fac. A fost aproape imposibil sa am o copilarie normala. In anul in care am construit barajul, am

aflat totul despre starea fizica si emotionala a prietenilor mei si chiar a invatatoarei mele, care

avea mari probleme relationale cu iubitul ei. Era terifiant sa stiu toate aceste lucruri.

In acel an, Spiritul mi-a spus ca un coleg de clasa era pe punctul de a face meningita. I-am relatat

acest lucru invatatoarei mele, care l-a chemat pe baiat la catedra si l-a intrebat:

— Ai meningita?

Baiatul nu auzise niciodata pana atunci acel cuvant, asa ca nu stia ce inseamna.

— Ei bine, o sa faca in scurt timp aceasta boala, i-am spus invatatoarei. Acum inca nu o are.

Invatatoarea s-a alarmat auzind aceasta acuzatie grava, asa ca i-a sunat pe parintii nostri si ne-a

trimis pe amandoi la cabinetul medical al scolii. Cand asistenta medicala ne-a luat temperatura, s-

a dovedit ca aceasta avea o valoare normala. Nu peste mult timp au sosit parintii colegului meu si

mama mea. Ne-am indreptat cu totii (insotiti inclusiv de catre invatatoare) catre biroul directorului,

unde a inceput o conversatie foarte aprinsa.

— Are meningita? s-au intrebat reciproc adultii. De unde ar fi putut-o lua?

— Nu are, au cazut ei de acord. Nu avem nicio idee in ce fel ar fi putut lua aceasta boala.

— Ei bine, le-am raspuns, repetand cuvintele mele de mai devreme, eu cred ca o va face in

curand.

Mama imi cunostea foarte bine istoria personala, asa ca a recunoscut ca acest lucru era posibil,

tinandu-mi partea.

— Exista o sansa mare ca acest lucru sa se intample.

Ceilalti adulti au continuat sa ma chestioneze:

— Te-ai aflat in preajma cuiva care sufera de meningita?

Le-am raspuns ca nu. Nu peste mult timp sedinta cu parintii s-a incheiat, asa ca m-am intors in

clasa, insotit de invatatoare si de colegul meu.

A doua zi colegul meu nu a venit la scoala. Invatatoarea a fost informata de catre parintii acestuia

ca se afla la spital, cu o temperatura de 40 de grade. Medicii i-au pus diagnosticul de meningita…

 

Date fiind experientele de acest fel, am ajuns sa nu mai dispun de timpul si de energia necesara

pentru a ma ocupa de mine insumi. Mi se parea chiar ca eram pe punctul de a ma rataci in

noianul de informatii referitoare la viata celor din jurul meu, uitand complet de sine.

In timp ce simteam cum libertatea mea individuala dispare sub ochii mei, Spiritul a incercat sa ma

consoleze, spunandu-mi cuvinte de mangaiere, pline de bunatate si datatoare de speranta, dar

totusi oneste si sincere. El mi-a spus sa ma astept la tot ce poate fi mai rau, dar a adaugat ca vom

trece impreuna cu bine prin aceste incercari:

— Marile provocari abia urmeaza sa vina.

— La ce te referi? l-am intrebat.

— Numai unul sau doi oameni intr-un secol primesc acest har, mi-a raspuns el. Nu este deloc o

capacitate intuitiva sau psihica obisnuita. Foarte putini oameni reusesc sa supravietuiasca atunci

cand il detin. Ti se va parea insuportabil faptul ca nu vei putea trai ca un om normal, mai ales in

adolescenta.

Mai devreme sau mai tarziu, vei ajunge sa nu mai vezi altceva decat suferinta celor din jurul tau.

De aceea, va trebui sa gasesti o modalitate de a te impaca cu acest lucru. In caz contrar, risti sa

iti pui capat propriei vieti.

 

Citirea corpurilor

Spiritul a devenit simultan cel mai bun prieten al meu si blestemul meu personal. Apreciez faptul

ca ma pregateste pentru o menire pentru care am fost ales de catre Dumnezeu, dar

responsabilitatea care apasa asupra mea este uriasa.

Intr-o zi, Spiritul mi-a spus sa ma duc intr-un cimitir mare si frumos din apropiere de casa.

— Doresc sa stai langa acel mormant, mi-a spus el, si sa iti imaginezi cum a murit locatarul lui.

Nu era deloc o cerere obisnuita pe care sa o adresezi unui copil de opt ani!

La acea vreme fusesem insa atat de bombardat cu informatii despre sanatatea prietenilor mei si

chiar a strainilor incat am incercat sa privesc aceasta solicitare ca pe un simplu caz diferit.

Cu ajutorul Spiritului, am reusit de fiecare data sa fac ce mi-a cerut.

Ajung astfel la o alta dimensiune a harului meu: Spiritul nu numai ca ma informeaza verbal ce nu

este in regula cu sanatatea cuiva, dar ma si ajuta sa vizualizez radiografia fizica a corpului sau.

In copilarie, mi-am petrecut ani intregi prin diferite cimitire facand acest exercitiu pe sute de

cadavre. In timp am devenit atat de priceput incat imi pot da seama aproape instantaneu daca

cineva a murit din cauza unui atac de cord, a unui atac cerebral, de cancer, de o boala a ficatului,

intr-un accident de masina, daca s-a sinucis sau daca a fost ucis.

Peste toate, Spiritul m-a invatat sa privesc foarte adanc in interiorul corpului oamenilor in viata. El

mi-a promis ca atunci cand voi incheia acest antrenament, ii voi putea scana si citi pe toti oamenii

cu o precizie extrema.

Ori de cate ori oboseam sau imi doream sa fac ceva amuzant, Spiritul imi spunea:

 

— Va veni o zi in care vei realiza scanari care vor insemna diferenta dintre viata si moarte pentru

oameni. Vei putea spune daca plamanii cuiva sunt pe punctul de a intra in colaps sau daca o

artera este pe cale sa se infunde din cauza unui cheag, oprind astfel inima cuiva.

Odata, i-am spus:

— Cui ii pasa? Ce conteaza? De ce mi-ar pasa mie?

— Trebuie sa iti pese, mi-a raspuns el. Tot ce facem cu totii pe acest pamant conteaza. Faptele

tale bune conteaza pentru sufletul tau. Trebuie sa iti asumi cu toata seriozitatea aceasta

responsabilitate.

 

Autovindecarea

La varsta de noua ani, in timp ce alti baieti mergeau cu bicicleta si jucau baseball, eu asistam in

continuare la bolile celor din jur si il ascultam pe Spiritul Compasiunii spunandu-mi ce ar trebui sa

faca acestia pentru a se simti mai bine. Cu aceasta ocazie, am invatat unde gresesc adultii in

privinta sanatatii lor si ce ar trebui sa faca acestia pentru a se vindeca.

La acea varsta am inceput deja sa detin atat de multe cunostinte legate de sanatate si de

vindecare incat mi-a fost imposibil sa nu incep sa le pun in aplicare.

O astfel de oportunitate s-a ivit intr-o zi in care m-am imbolnavit eu insumi. Intr-o seara, cand am

iesit la restaurant cu familia mea, am ignorat recomandarile dietetice obisnuite ale Spiritului si am

mancat ceva care mi-a provocat o toxiinfectie alimentara. Am ales acel aliment cu inconstienta

specifica varstei, fiind absolut convins ca sunt in siguranta si ca daca voi pati ceva, Spirtul ma va

ajuta. Asa cum aveam sa descopar in scurt timp, aceasta atitudine nu a fost tocmai inteleapta!

Spiritul mi-a predat atunci o lectie de viata foarte importanta pentru mine, demonstrandu-mi ca

faptul ca exista in viata mea nu insemna automat ca nu voi mai experimenta niciodata dureri sau o

stare de disconfort din cauza deciziilor mele proaste.

Cand am inceput sa ma simt rau din cauza toxiinfectiei, m-am gandit imediat: „Hm, m-am

intoxicat. Nicio problema, o sa ma fac bine intr-o zi sau doua”. Boala a persistat insa, zilele

trecand una dupa alta fara ca eu sa incep sa ma simt mai bine. Pana sa imi dau seama ce se

intampla, au trecut aproape doua saptamani, timp in care am zacut la pat suferind de dureri

abdominale la limita agoniei. Parintii m-au dus la doctor si chiar la spitalul de urgenta, intr-o seara

cand mi-a fost foarte rau, dar febra si durerile nu au incetat. In cele din urma, Spiritul a reusit sa se

faca auzit prin delirul meu si mi-a spus ca eram infestat cu E. coli. A adaugat ca trebuia sa adopt o

dieta mono-alimentara pentru a ma vindeca de aceasta tulpina particulara de E. coli. In aceasta

directie, mi-a ordonat literalmente sa ma duc acasa la strabunicul si sa culeg cateva pere din parul

din gradina sa (un soi mai vechi, care nu a fost incrucisat cu cele din zilele noastre). A insistat

asupra faptului ca nu trebuie sa mananc nimic altceva decat aceste pere coapte, care ma vor

vindeca.

Am facut ce mi-a spus si m-am vindecat in scurt timp.

 

Concediaza-l, Doamne

 

La varsta de zece ani, am incercat sa trec peste capul Spiritului si sa negociez direct cu seful lui.

Eram deja mai matur, avand o „vechime” de sase ani in aceasta afacere. Mi s-a parut atunci ca a

sosit in sfarsit timpul!

M-am gandit ca nu ii voi putea cere ceva lui Dumnezeu prin rugaciune, caci Spiritul Compasiunii

ma va auzi.

Asa ca m-am urcat intr-un copac foarte inalt, pentru a ma apropia cat mai mult de Dumnezeu si

pentru a scrijeli mesaje in scoarta lui.

Unul din primele mesaje pe care le-am scrijelit atunci a fost: „Doamne, il iubesc pe Spirit, dar a

sosit timpul sa scapam de intermediar”.

Au urmat apoi cateva intrebari mai directe: „Doamne, de ce trebuie sa se imbolnaveasca

oamenii?” „Doamne, de ce nu ii poti vindeca tu pe toti?” „Doamne, de ce trebuie eu sa ii ajut pe

oameni?” Desi intrebarile pe care i le-am adresat lui Dumnezeu mi s-au parut extrem de

rezonabile, nu am primit niciun raspuns la ele.

De aceea, am cautat alti copaci, periculos de inalti, si m-am catarat in ei pana sus, sperand ca

nesabuinta mea va atrage astfel atentia lui Dumnezeu. De aceasta data am scrijelit in scoarta

cateva solicitari mai directe:

„Doamne, te rog, daruieste-mi din nou tacerea.” „Doamne, nu mai vreau sa il ascult pe Spirit.

Spune-i sa plece.”

In timp ce scrijeleam cuvintele: „Doamne, elibereaza-ma”, mi-a alunecat piciorul si aproape ca am

cazut. Nu la asta ma refeream cand vorbeam de eliberare, m-am gandit. Invins, am coborat din

copac.

Niciunul dintre aceste mesaje nu a contat. Spiritul a continuat sa imi vorbeasca.

Daca a fost constient de incercarile mele de a-i submina autoritatea, a fost suficient de elegant sa

nu imi aminteasca de ele. Avea lucruri mai importante de facut.

 

Primii clienti

La varsta de 11 ani, mi-am dorit sa fac ceva productiv si amuzant, care sa ma faca sa uit de vocea

din urechea mea, asa ca mi-am luat o slujba, ducand crosele pe un teren de golf aflat la o distanta

de zece mile de casa mea (la care mergeam cu bicicleta).

Nu mi-a fost insa usor sa imi abandonez harul. In timp ce stateam in spatele jucatorilor, nu ma

puteam impiedica sa nu le vorbesc acestora despre afectiunile lor. Imi dadeam imediat seama

daca aveau incheieturi rigide, dureri de genunchii, de solduri, de glezne, tendonite si multe altele,

adeseori chiar inainte ca ei sa devina constienti de acestea.

De aceea, obisnuiam sa le spun: „Nu te balansezi corect, dar nu este deloc de mirare, daca tinem

seama de faptul ca suferi de sindromul tunelului carpian”, sau „Ai face bine sa te ocupi de soldul

stang, care este inflamat”.

Jucatorii se uitau la mine uimiti si ma intrebau:

— Cum ti-ai dat seama?

 

Apoi imi cereau sfaturi legate de vindecare, iar eu le spuneam ce sa manance, ce schimbari sa

faca in comportamentul lor, ce terapii sa incerce, si asa mai departe. Recomandarile oferite de

Spirit pareau de-a dreptul socante in acele zile, in care aproape nimeni nu auzise de valoarea

terapeutica a alimentelor.

Dupa ce am carat batele de golf mai multi ani la rand, mi-am dorit o schimbare. M-am gandit ca

daca tot le impartasesc oamenilor recomandarile Spiritului referitoare la alimentele si suplimentele

pe care ar trebui sa le consume pentru a se vindeca, cel mai bine ar fi sa lucrez intr-un loc care le

comercializeaza. Prin urmare, mi-am luat o slujba intr-un supermarket local.

Ori de cate ori eram apelat de un client, ma opream din munca mea de aprovizionare a rafturilor si

ma ocupam de el. Proprietarului nu ii pasa de aceste pauze, caci ii aduceam clienti noi.

De altfel, el insumi imi era client.

Ori de cate ori eram intrebat de cineva de unde stiu toate acele lucruri, ii raspundeam simplu: „De

la Spiritul Compasiunii”.

Era putin ciudat sa tin consultatii terapeutice intre rafturile unui supermarket, vorbindu-le

oamenilor despre gastrita (de pilda). Intre altele, la acea vreme suplimentele nu invadasera inca

piata, gasindu-se destul de rar in supermarketuri, iar disponibilitatea alimentelor cu o valoare

medicinala specifica era foarte limitata. Spiritul a continuat sa imi spuna ca in circa doua decenii

magazinele vor furniza mult mai multe optiuni pentru sanatatea oamenilor. Pana atunci, m-a ajutat

sa devin mai creativ cu planurile mele de vindecare, invatandu-ma de pilda sa storc sucul de telina

chiar in interiorul supermarketului, pentru a-l oferi astfel clientilor mei, ajutandu-i sa se vindece.

Sincer sa fiu, imi facea placere sa imi pot conduce clientii direct la raftul cu produsele de care

aveau nevoie pentru a se vindeca.

 

Puterea mai mare atrage dupa sine o vinovatie mai mare

La varsta de 14 ani, obisnuiam sa stau uneori intr-un autobuz sau intr-un tren, sa depistez o

problema de sanatate la o persoana de langa mine si sa o bat pe umar pentru a-i spune despre

ea. Uneori, oamenii imi raspundeau cu recunostinta. Alteori ma acuzau insa ca le invadez

intimitatea, ca le-am furat fisele medicale, sau si mai rau. „Il cunosti pe doctorul meu? ma intrebau

ei. Mi-ai studiat fisa medicala?” Am avut de-a face cu foarte multa neincredere si ostilitate, mai

ales ca nu intraseram inca in epoca digitala a Internetului, iar fisele medicale nu erau

computerizate la acea vreme. Ele erau scrise pe hartie, aflandu-se incuiate in cabinele medicilor.

Pe masura ce au trecut anii, am invatat sa fiu mai selectiv cu persoanele pe care imi propuneam

sa le ajut fara sa fiu intrebat. Totusi, daca vedeam pe cineva in mod regulat, ma simteam obligat

sa ii spun ce stiam despre el. De aceea, mi-am format obiceiul de a le citi mai intai oamenilor

starea emotionala (cu ajutorul Spiritului Compasiunii), pentru a-mi da seama daca ii pot aborda. In

acest fel, am redus considerabil numarul situatiilor neconfortabile.

Daca aveam de-a face cu un strain, am invatat sa tin pentru mine ceea ce observam la el. In timp,

acest lucru a devenit insa o povara. Incepand din anii adolescentei am inceput sa ma simt din ce

in ce mai responsabil pentru actiunile mele. De aceea, daca cineva era in pericol sa faca o boala

de rinichi sau suferea de cancer, iar eu nu faceam nimic pentru el, mi se parea ca era vina mea

daca persoana s-ar fi imbolnavit grav sau ar fi murit. Iar cand acest lucru se intampla de cateva

sute de ori pe zi, sentimentul vinovatiei si al responsabilitatii poate deveni coplesitor.

 

Incercari de a evada

Pe masura ce anii adolescentei au continuat, viata mea a devenit din ce in ce mai dificila. Marea

majoritate a oamenilor se uita la televizor pentru a se relaxa si a uita de toate. Mie imi venea insa

greu sa fac acest lucru, caci ori de cate ori ma uitam la televizor, primeam instantaneu de la

Spiritul Compasiunii informatii referitoare la starea de sanatate a tuturor persoanelor de pe micul

ecran. Spiritul ma indemna sa le scanez automat conditia tuturor celor pe care ii vedeam si care

aveau nevoie de ajutor, indiferent daca acestia erau constienti sau nu de ea. In aceste conditii,

televizorul incepe sa ti se para o povara, nu o distractie…

Era si mai rau atunci cand ma duceam la cinema. Aici, le scanam starea de sanatate a tuturor

celor din randul meu, apoi din fata, din spate, si asa mai departe.

Iar lucrurile nu se opresc aici. Am ajuns astfel sa le citesc automat starea de sanatate a actorilor

din film. Le puteam sesiza imediat nu doar afectiunile de care sufereau in momentul in care au

turnat scenele din film, ci si starea lor curenta. Imagineaza-ti cum te-ai simti daca te-ai duce la

cinema si ai fi bombardat cu informatii medicale referitoare la cei din jurul tau si la actorii de pe

ecran!

Ultimul lucru pe care si-l doreste orice adolescent este sa se simta diferit de ceilalti. De aceea,

aceasta perioada a fost cu deosebire dificila pentru mine. Ma simteam mai alienat ca oricand si

eram coplesit de responsabilitate, fapt care m-a condus la o serie de momente de revolta

adolescentina. Cu alte cuvinte, am incercat diferite metode de a uita de „harul” meu.

Astfel, am inceput sa imi petrec tot mai mult timp in padure. Natura ma calma, iar absenta altor

oameni ma linistea imediat. Cu ajutorul Spiritului, am invatat sa identific diferite specii de pasari.

De-a lungul noptilor, Spiritul imi spunea numele stelelor, atat cele date de oamenii de stiinta cat si

cele date de Dumnezeu. Aceste tentative de evadare s-au dovedit doar partiale, caci Spiritul m-a

invatat in timpul lor cum sa recunosc plantele medicinale sau comestibile din jurul meu: trifoi rosu,

patlagina, papadie, radacina de brustur, macese, mere padurete, fructe de padure – si cum le

puteam folosi in scopuri terapeutice.

Mi-am dezvoltat de asemenea un interes fata de repararea masinilor. Imi placea sa repar orice

obiecte mecanice, intrucat acestea nu imi cereau sa ma implic emotional. Chiar daca nu reuseam

sa repar un Chevy harbuit cu motorul defect, nu ma simteam nici pe departe la fel de rau ca atunci

cand nu reuseam sa ii ajut pe oamenii prea grav bolnavi pentru a mai putea fi vindecati.

Nici acest hobby nu a mers insa asa cum mi-as fi dorit. Oamenii au inceput sa observe cu ce ma

ocupam, asa ca veneau singuri la mine, spunandu-mi: „Uau! E grozav! Imi poti repara si mie

masina?” Eram incapabil sa le spun ca nu, cu atat mai mult cu cat cel care facea partea cea mai

grea era Spiritul, care imi spunea imediat unde era defectiunea.

Intr-o zi, pe cand aveam 15 ani, m-am oprit impreuna cu mama la o statie de benzina. Am intrat in

service-ul alaturat si am gasit aici cativa mecanici care se uitau la o masina ca si cum ar fi incercat

sa rezolve un puzzle.

— Ce s-a intamplat? i-am intrebat.

— Lucram la aceasta masina de saptamani, mi-a raspuns unul dintre ei. Ar trebui sa mearga

perfect, dar nici macar nu porneste.

 

Spiritul mi-a dat imediat solutia.

— Desfaceti dispozitivul de aprindere, le-am spus mecanicilor. Veti gasi aici un fir alb care este

rupt. Daca il veti inlocui, masina va merge fara probleme.

— Este ridicol! a spus un mecanic.

— Si ce ne costa sa verificam? a intrebat altul.

Asadar, s-au apucat sa verifice, si asa cum banuiesti probabil, au gasit firul alb rupt. S-au uitat la

mine cu gura cascata.

— Esti cumva proprietarul acestei masini? m-a intrebat mecanicul cel sceptic. Sau vreun prieten

de-al lui?

— Nu, i-am raspuns. Pur si simplu am un fler pentru lucrurile astea.

Intr-un singur minut, mecanicii au schimbat firul si au incercat din nou sa porneasca motorul.

Masina a functionat perfect.

Unul dintre ei a inceput sa danseze de bucurie. Un altul a spus ca s-a intamplat „un miracol”.

Vestea s-a raspandit si in scurt timp mai multe serviceuri din oras, ba chiar si din oraselele

invecinate, au inceput sa ma foloseasca pentru gasirea defectiunilor la masinile aparent imposibil

de reparat. Ori de cate ori ma prezentam pentru o astfel de sarcina, mecanicii care ma chemasera

– oameni mult mai varstnici decat mine, cu multi ani de experienta – isi exprimau incredulitatea.

„Ce cauta aici acest baiat de 15 ani?”, se intrebau ei. De indata ce le rezolvam problemele, isi

schimbau insa parerea.

Prin urmare, in loc sa evit responsabilitatile, mi-am asumat si mai multe. Pe langa vindecarea

oamenilor, am devenit inclusiv un „doctor de masini”.

Ultima picatura care a umplut paharul a venit cand mi-am dat seama cat de mult investesc

emotional oamenii in masinile lor. De multe ori, ei sunt mai interesati de bunastarea acestora

decat de a lor. Incepand din acel moment, masinile au incetat sa ma mai intereseze.

In revolta mea juvenila, am incercat si alte activitati. Spre exemplu, m-am alaturat unei formatii

rock, caci muzica foarte tare ma impiedica sa aud vocea Spiritului. Acesta nu a apreciat deloc ce

am facut. Ma astepta insa cu rabdare pana cand terminam cu zgomotele infernale, dupa care isi

relua fluxul neintrerupt de informatii referitoare la sanatatea celor din jurul meu.

Practic, nimic din tot ce am incercat nu a reusit sa ma faca sa uit de harul meu. Mi-a devenit astfel

din ce in ce mai clar ca eram legat de Spirit si de harul meu, neputand scapa de calea care imi

fusese trasata.

 

Inceputul angajamentului personal

Pana cand am devenit adult, gratie antrenamentului meu cu Spiritul Compasiunii, am citit si am

scanat indirect mii de oameni. Am primit de la Spirit informatii referitoare la starea de sanatate a

mii de oameni si am ajutat sute dintre ei sa se vindece.

 

Intr-o zi m-am gandit: „Bun, astea sunt cartile care mi-au iesit. Se pare ca am o menire speciala.

Tot ce pot face – pana una alta – este sa accept acest lucru”.

Gandul urmator a fost: „Aceasta situatie nu va putea continua de-a pururi. La un moment dat imi

voi fi indeplinit responsabilitatile asumate si voi fi liber sa duc o viata normala”. Spiritul nu mi-a

spus niciodata asa ceva, dar imi doream sa cred acest lucru.

Dupa ce am trecut de 20 de ani, am inceput sa practic din ce in ce mai sincer ceea ce Spiritul mi-a

spus ca este menirea mea pe acest pamant. Mi-am deschis usa in fata oamenilor bolnavi care

doreau sa fie ajutati, am descoperit cauzele reale ale bolilor lor si le-am spus ce trebuiau sa faca

pentru a se vindeca (potrivit informatiilor primite de la Spirtul Compasiunii).

In pofida lamentarilor mele anterioare datorate stresului pe care l-am indurat de-a lungul timpului,

trebuie sa recunosc ca este o munca extrem de satisfacatoare. Realitatea este ca imi face o mare

placere sa ii asist pe oameni sa se vindece si sa isi reia viata normala.

De fapt, ceea ce faceam mi se parea uneori atat de impresionant (la acea varsta imatura) incat mi

se intampla sa cad in capcana sentimentului ca sunt atotstiutor.

Asa ceva mi s-a intamplat de pilda odata, cand un vecin m-a abordat in legatura cu sotia sa, care

nu putea merge si nu isi putea folosi picioarele. Femeia fusese la zeci de medici, dar niciunul nu a

putut-o ajuta. Atunci, sotul ei i-a spus:

— Asculta, Anthony pare sa stie foarte multe lucruri despre lucrurile astea. Haide sa incercam si

cu el.

Cand m-au intrebat in ce consta sursa problemei, pe care medicii nu o puteau descoperi, i-am

repetat aceasta intrebare Spiritului, care mi-a spus ca femeia era otravita cu arsenic. Ea avea

urme de arsenic in interiorul creierului, provenite din fantana familiei. Nu peste mult timp, o analiza

a apei din fantana a confirmat prezenta arsenicului in aceasta. Doctorul femeii i-a facut acesteia

un nou test, care a scos la iveala un nivel inacceptabil de mare de arsenic in sangele ei. Cu

ajutorul recomandarilor Spiritului referitoare la eliminarea metalelor grele toxice din organism,

peste doar un an femeia a putut umbla din nou.

Odata, pe cand ma aflam in gradina, smulgand niste ceapa (aceasta este una dintre plantele mele

preferate, pe care o cultiv in permanenta), vecinul s-a apropiat de mine si mi-a spus:

— Doresc sa iti multumesc din nou, Anthony. Ne-am dus prin toata tara la cei mai mari experti din

domeniu, dar niciunul nu a putut-o ajuta pe sotia mea. Desi nu pare sa aiba niciun sens, tu ai stiut

exact ce problema are si ce trebuie sa faca. Nu pot sa inteleg cum de este posibil acest lucru. Nici

macar nu esti doctor.

M-am uitat la el cu ceapa in mana si i-am raspuns:

— Nu trebuie sa ma fac doctor, caci am intotdeauna dreptate. Eu pot rezolva orice problema, caci

nu gresesc niciodata. Retine: am intotdeauna dreptate si asa se va intampla de-a pururi.

M-am intors apoi pe calcaie, am facut cativa pasi, dupa care m-am intors catre el pentru a-i

spune: „Sa nu uiti niciodata asta!”, dar exact atunci am calcat pe o grebla, a carei coada s-a ridicat

si m-a izbit drept in frunte, doborandu-ma la pamant.

In timp ce stateam naucit, vecinul s-a grabit sa ma ajute. Ametit de cazatura, am crezut ca era

tovarasul meu nedespartit.

 

— Spiritule? l-am intrebat.

— Eu am intotdeauna dreptate, mi-a raspuns Spiritul Celui Preainalt. Tu gresesti intotdeauna.

Aminteste-ti acest lucru. Eu am intotdeauna dreptate. Tu gresesti intotdeauna.

Ori de cate ori tind sa devin prea infumurat, imi aduc aminte de acel moment. Acesta imi

aminteste de fiecare data ca chiar daca fac uneori – cu ajutorul Spiritului – anumite lucruri care pot

fi considerate miraculoase, de fapt nu sunt decat un tip obisnuit care ar face zeci de greseli daca

ar fi lasat singur.

 

Punctul de cotitura

Cand am devenit adult, Spiritul a considerat ca am depasit punctul de criza care i-a facut – se

pare – pe alti oameni inzestrati de-a lungul secolelor cu harul meu sa isi puna capat zilelor. El

porneste de la premisa ca am acceptat faptul ca imi voi folosi capacitatea de a-i vindeca pe

oameni de-a lungul restului vietii mele.

Acest lucru arata ca nici chiar Spiritul Celui Preainalt nu poate anticipa totul atunci cand vine vorba

de liberul arbitru.

Intr-o zi de toamna tarzie, ma aflam pe malul unei ape, singur cu iubita mea, care mai tarziu a

devenit sotia mea, si cu cateaua mea, August (prescurtare de la Augustine).

O aveam pe August de un an si eram foarte apropiat de ea. Ea l-a inlocuit pe cainele familiei

mele, care mi-a stat alaturi 15 ani. La fel ca si el, August joaca un rol esential in mentinerea

echilibrului meu psihic.

Asadar, ne aflam toti trei pe marginea unui golf cu apa adanca, rece ca gheata, si cu curentul

foarte puternic.

Era ultima noastra zi in aceasta vacanta. Cu mare reticenta, am inceput sa ne pregatim pentru a

parasi izolarea perfecta din acest loc linistit.

Subit si fara niciun avertisment, August a sarit in apa. Inclin sa cred ca mi-a simtit sentimentele.

Saltul ei era maniera sa de a-mi spune: „Nu trebuie sa plecam. Haide sa ramanem aici si sa ne

jucam in continuare”.

Din pacate, apa foarte rece si curentul puternic i-au venit de hac. August a inceput sa fie dusa din

ce in ce mai departe.

Eu si iubita mea am ramas pe mal, strigand la ea sa se intoarca. Am aruncat chiar cu pietre in

apa, incercand sa imi silesc cainele sa se intoarca la mine. Acesta este semnalul nostru. Ori de

cate ori arunc cu pietre in apa putin adanca, August stie ca trebuie sa se intoarca la mine. In

aceasta zi curentul era insa prea puternic, tarand-o din ce in ce mai departe.

August s-a indepartat la 15 metri de noi. O vedeam cum se lupta sa se intoarca si cum pierde

incetul cu incetul batalia. In final, apa a inghetat-o atat de tare incat a renuntat sa mai dea din

labute… ducandu-se la fund.

Mi-am scos haina, cizmele si pantalonii, si am sarit in apa rece ca gheata.

M-am indepartat la cinci metri de mal, cand Spiritul mi-a spus:

 

— Daca vei inota mai departe, nu te vei mai putea intoarce la mal.

— Nu conteaza! am strigat la el. Nu o abandonez pe August! Trebuie sa imi salvez cainele!

Am inotat inca cinci metri, iar apa rece ca gheata m-a amortit complet.

— Ai facut-o! mi-a spus Spiritul. Acum nu te mai poti intoarce, si nu mai poti avansa. Pana aici ti-a

fost.

— Chiar asa!? M-ai privat de dreptul de a trai o viata normala, la fel ca toti oamenii; mi-am dedicat

intreaga viata muncii tale de vindecare, si asta-i tot ce aud de la tine? Imi spui: „S-a terminat” si ne

lasi sa murim?

Toata mania pe care mi-am reprimat-o de la varsta de patru ani a explodat acum. I-am vorbit

Spiritului de toti acei ani plini de frustrare datorita torturii continue la care m-a supus si pe care a

trebuit sa o accept sub pretextul ca am un „har”: faptul ca am fost separat de semenii mei, stiind

prea multe despre ei la o varsta prematura, si faptul ca mi s-a spus ce trebuie sa fac cu viata mea

inainte chiar de a avea o sansa cat de mica de a face o alegere personala.

— Am acceptat foarte multe lucruri. Mi-am sacrificat copilaria, am experimentat durerile si

suferinta tuturor, mi-am asumat responsabilitatea pentru vindecarea a mii de straini si m-am

epuizat fizic si psihic in fiecare zi. Iar acum imi spui ca nu imi pot proteja nici macar propria

familie!?

Nu, la naiba! am strigat, in timp ce valurile reci amenintau sa ma inghita complet. Daca asa doresti

sa imi inchei viata, Spiritule, fie! Ori imi scot cainele afara, ori ma duc la fund cu el!

Au trecut astfel cateva secunde foarte lungi. Amortit si epuizat, mi-am dat seama ca mersesem

intr-adevar prea departe. Daca mai treceau doar cateva momente fara sa primesc ajutor, mi-as fi

urmat cainele in adancuri.

Mi-am intors capul catre tarm, ca sa o vad pentru ultima data pe fata cu care imi planificasem sa

imi petrec tot restul vietii.

Spiritul mi-a spus:

— Trebuie sa mai inoti sapte metri.

— Cum!? am strigat la el, socat.

Spre imensa mea surpriza, am simtit o putere care m-a facut sa renasc. Am reinceput sa inot. In

sinea mea, am continuat sa tip la Spirit, spunandu-i ca meritam sa supravietuiesc impreuna cu

cainele meu. In caz contrar, nu aveam decat sa murim amandoi.

— Bine, iti voi aduce la tarm si cainele, mi-a spus Spiritul, dar in schimb va trebui sa te angajezi

ferm fata de mine. Iti vei petrece aceasta viata conform planului. Vei accepta faptul ca esti

predestinat de puterea sfanta a lui Dumnezeu sa faci aceasta lucrare pentru tot restul vietii tale.

— Bine! i-am strigat. S-a facut. Lasa-ma sa o gasesc pe August si voi lucra cu tine toata viata

mea, fara sa ma mai plang vreodata.

Am reusit sa inot cei sapte metri care ma desparteau de August. Spiritul mi-a spus:

— Tine-ti respiratia si scufunda-te pana la o adancime de trei metri, apoi deschide-ti ochii.

 

In timp ce imi tineam respiratia, o energie foarte mare mi-a patruns in corp. Dintr-o data, am

inceput sa imi simt din nou picioarele. M-am scufundat pana la circa trei metri, dupa care mi-am

deschis ochii – si am vazut un inger.

Nu mai vazusem niciodata pana atunci vreun inger. Acesta semana cu o femeie si nu parea sa

aiba vreo problema cu respiratia sub apa. Era inconjurat de o aura de lumina, care emana inclusiv

din ochii lui, iar pe spate avea doua aripi superbe de lumina. Nu aveam nicio indoiala ca vedeam o

fiinta divina.

August se afla in bratele sale, inconjurata de aceasta lumina sublima. Pentru o clipa mi s-a parut

ca timpul s-a oprit complet. Vedeam surprinzator de clar sub apa si nu imi era deloc frica sa imi tin

respiratia.

Mi-am prins cainele de zgarda. In continuare, ceva m-a impins in sus, catre suprafata.

Am ajuns impreuna cu August la suprafata apei. Aceasta era in continuare rece ca gheata, iar

curentul incerca sa ne traga departe de mal si de viata. Vantul sufla de asemenea cu putere.

Cand mi-am redeschis ochii, l-am vazut pentru o clipa pe spirit stand drept deasupra apei. A fost

singura data cand l-am revazut dupa acea prima zi din copilarie, cand aveam patru ani.

— Nu avem la dispozitie foarte mult timp, mi-a spus el. Ingerul pleaca.

In timp ce deveneam din nou constient cat de aproape am fost de moarte, am simtit un nou val de

putere care imi strabatea corpul. Am inceput sa inot din nou catre tarm, tragand-o pe August, care

parea inerta. Mi s-a parut si de aceasta data ca cineva ma trage de-a lungul celor 15 metri care

ma desparteau de mal si de siguranta.

In cele din urma am ajuns la tarm si la iubita mea (viitoarea mea sotie), care a inceput sa planga,

usurata.

In timp ce ma taram pe malul stancos, am inceput sa plang cu suspine, nu din cauza primelor

semne de hipotermie, ci pentru ca eram convins ca August murise. Nu ma puteam gandi la

altceva decat: „Da Doamne sa traiasca”.

In cele din urma, August si-a deschis ochii, a horcait si a revenit la viata. Soarele a aparut de dupa

nori si o raza de lumina s-a focalizat direct pe el. M-am uitat la ea si i-am spus:

— Spiritule, iti multumesc.

Cu aceasta ocazie, mi-am dat seama ca era prima data de cand Spiritul a intrat in viata mea cand

ii multumeam pentru ceva. Batalia pe care am dus-o cu Spiritul Celui Preainalt de cand aveam

patru ani trebuia sa inceteze. Sosise timpul sa imi asum destinul si cartile care mi-au fost

inmanate.

Desi si pana atunci am ajutat foarte multi oameni, dupa ce am facut acest legamant mi-am dedicat

in totalitate viata ajutorarii semenilor mei, fara nicio discriminare si pentru tot restul vietii.

Nu pot pretinde nici astazi ca harul cu care am fost inzestrat reprezinta o binecuvantare care nu

imi face nicio problema, dar nu ma mai plang. M-am acceptat in sfarsit asa cum sunt.

Acesta a fost momentul in care am inceput sa imi asum rolul de Medium Medical.

 

Angajamentul

De indata ce m-am angajat sa imi indeplinesc menirea, mi-am creat o rutina pentru a face acest

lucru cat mai eficient.

Nu trebuie sa fiu in aceeasi camera cu persoana care ma solicita pentru a-i face o lectura psihica,

asa ca de regula aranjez intalniri prin telefon. Acest lucru ii permite Spiritului Compasiunii (care

actioneaza prin intermediul meu) sa ajute orice om din lume, indiferent de locatie, si imi

minimizeaza perioada de tranzitie intre clienti. Spiritul a ajutat in acest fel zeci de mii de oameni.

Atunci cand realizez o scanare, Spiritul creeaza o lumina alb-stralucitoare foarte puternica ce imi

permite sa vad in interiorul clientului. Acest lucru este necesar pentru a obtine informatiile de care

am nevoie ca Medium Medical, dar intensitatea luminii imi creeaza un fel de „orbire datorata

efectului zapezii”, care ma impiedica sa mai vad ceva in lumea reala si care se acumuleaza pe

masura ce trec orele. Cand termin cu lucrul, am nevoie de 30-60 de minute pentru ca vederea sa

imi revina la normal.

(Ca o completare, sunt nevoit sa imi iau asistentul cu mine ori de cate ori ma duc intr-un loc in

care exista foarte multi oameni si foarte multe voci, caci de regula imi pierd partial vederea

datorita lecturilor „automate”. Spre exemplu, daca trebuie sa zbor cu avionul undeva, sfarsesc

inevitabil prin a le „citi” starea de sanatate tuturor pasagerilor din el. De aceea, pana la aterizare

devin complet orb, astfel incat am nevoie de asistentul meu pentru a ma conduce pana cand

dispar efectele orbirii.)

O citire profunda si cuprinzatoare a conditiei medicale a unui client nu dureaza mai mult de cateva

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review