A scrie despre Maria este o provocare cu multe obstacole. Sarcina autorului ar fi inlesnita doar daca cea mai fascinanta si, in acelasi timp, cea mai misterioasa femeie din istorie ar fi redusa la nivelul unei simple tinere din mediul rural al satului numit Nazaret. In acest caz, folosindu-ne de descoperirile arheologice referitoare la conditiile de viata ale locuitorilor din Galileea si adaugand o doza potrivita de romantism social, am obtine deja rezultatul dorit: imaginea unei adolescente tipice pentru timpul respectiv, crescuta intr-un sat, putin naiva, insa cu siguranta foarte religioasa, probabil analfabeta, si in a carei cotidianitate visatoare apare neasteptat supranaturalul sau, cel putin, o sarcina nedorita.

Evident, trebuie sa infrumusetam putin aceasta imagine cu anumite particularitati, pentru ca ea sa reziste la confruntarea cu Maria din Evanghelii. La urma urmei, aici ea este prezentata ca descendenta din dinastia regala davidica, asadar, ca membru al unei familii nobile decazute, cu o lunga traditie in spate. Mai mult, printre rudele sale o intalnim pe sotia unui preot al templului, ce pare sa fi facut deja in tineretea sa un vot de castitate, lucru mai degraba neobisnuit pentru o fata evreica, si detinuse o cunoastere extraordinar de buna a Sfintei Scripturi, fapt despre care Magnificat este o marturie impresionanta. In mod firesc, daca toate acestea i se atribuie, dupa cum se intampla astazi in mod intentionat, fata de fantezia vivace a evanghelistilor, intreaga operatiune se dovedeste a fi in mod hotarat mai simpla.

Insa cine o coboara pe mama, in acest mod, il degradeaza si pe Fiu. Este un adevar cert si s-a demonstrat in orice timp ca Dumnezeu „ii inalta pe cei umili”, dupa cum ascultam in Luca, din gura Mariei (Lc 1,52). Totusi, aceasta nu ne obliga la vreo concluzie predeterminata despre biografia si pozitia sociala a Fecioarei din Nazaret. Desigur, insasi Maica lui Dumnezeu i-a ales in mod repetat pe simplii tarani – de la Bernadeta Soubirous la pastorasii din Fatima – pentru a-i transmite Bisericii sale mesaje profetice. Insa, pentru aceasta misiune, trebuie sa se foloseasca de „canale” care sunt si deosebit de pure si limpezi din punct de vedere intelectual. Un lucru cu totul diferit a fost, in schimb, cel mai mare mister al istoriei mondiale, intruparea lui Dumnezeu! Daca deja profetii biblici au avut nevoie de o purificare interioara pentru a-l vedea pe Dumnezeu, daca doar marelui preot ii era permis sa se apropie de „arca aliantei”, cu atat mai aleasa trebuia sa fie tanara femeie pe care insusi Dumnezeu a ales-o sa fie timp de noua luni locuinta sa pe pamant, ca „arca a aliantei”.

Fiecare biografie istorica se bazeaza, in primul rand, pe unele surse privilegiate prin apropierea lor cronologica. In cazul Mariei, este vorba despre Evanghelii si Faptele Apostolilor, a caror redactare se situeaza in primele doua sau trei decenii de la adormirea ei. Totusi, informatiile pe care le putem prelua sunt limitate, dat fiind faptul ca interesul lor de baza este rezervat de buna seama lui Isus si apostolilor. Exista un alt grupaj de surse, cel putin cu un secol mai tarziu, care este numit apocrife („ascuns”, nerecunoscut de Biserica). Originea cea mai recenta a acestor texte nu trebuie sa ne preocupe, daca ne gandim ca, pentru biografiile unor filosofi greci, noi acceptam chiar surse care ajung pana la cateva secole dupa moartea lor. Tacitus si Suetonius, autorii primelor biografii despre imparatul Augustus, au scris la inceputul secolul al II-lea. Iosif Flaviu, sursa noastra principala despre Irod cel Mare, isi compune opera dupa un secol de la urcarea lui pe tron. Dat fiind faptul ca deseori in Antichitate multe lucruri erau transferate oral in prima faza si numai ulterior erau transcrise pe pergament sau papirus, o anumita distanta temporala era o regula. Pe de alta parte, exista tendinta, chiar in interiorul crestinismului, sa se compuna texte edificante pline de infrumusetari imaginare. Chiar si cea mai veche si venerabila traditie, chiar si cea mai frumoasa legenda, poate avea un nucleu de adevar istoric, cu tot respectul sustinatorilor moderni ai „demitizarii”. Este necesar, asadar, sa se caute aducerea la lumina a acestui nucleu de adevar, cu toate ca uneori este vorba despre o munca obositoare. Pentru a o indeplini trebuie sa ne intrebam, inainte de toate, daca si in ce masura una sau alta dintre aceste surse contine informatii verificabile din punct de vedere istoric sau arheologic.

Este posibil ca lucrurile sa fi fost, cel putin in parte, asa cum sunt prezentate? Scenariul descris poate corespunde Iudeei celui de-al doilea templu? Manuscrisele de la Marea Moarta, cu toate ca uneori pot fi supraevaluate, ne prezinta cel putin un cadru autentic si contemporan al religiozitatii iudaice din perioada de trecere dintre cele doua Testamente si pot sa fie luate in considerare ca termen de comparatie in diverse chestiuni. Faptul ca textele apocrife mai sus mentionate provin in mare masura dintr-un context in care erau inca in viata rude apropiate ale lui Isus si ale Maicii Domnului le face si mai interesante. Unind datele lor cu cele din Evanghelii si din cercetarile arheologice, se obtine un cadru coerent, care corespunde din punct de vedere cronologic si cultural contextului Mariei, fara a fi necesar sa se puna in discutie ceea ce s-a petrecut atunci in mod extraordinar, pentru ca nu avem niciun drept. Faptul ca interventia lui Dumnezeu in istorie poate sa mearga dincolo de limitele cotidianitatii noastre si chiar dincolo de legile naturale este un element fundamental al credintei crestine si nu poate fi negat de explicatii rationaliste precipitate. Totusi, inainte de a trece la studiul aprofundat al acestor surse antice, ne asezam pe urmele unei persoane. Nu vom cauta sa intalnim altceva decat chipul insusi al Mariei, imaginea ei invaluita de mister, pentru a putea intelege cu ajutorul ei perioada istorica ce ne-a adus mantuirea.

Michael Hesemann

OPINIA CITITORILOR