Marea spaimă de la munte - Charles-Ferdinand Ramuz. MAREA SPAIMA DE LA MUNTE.

Marea spaimă de la munte, unul din cele mai cunoscute romane ale lui C.F. Ramuz, este o capodoperă, o poveste despre iubire şi fatalitate, al cărei subiect se desfăşoară la mari înălţimi, într-un cadru de natură aspră şi sălbatică, ostilă omului şi lucrărilor sale, într-o atmosferă încărcată de spaime alimentate de credinţe şi reprezentări mitice. Se succed accelerat evenimente stranii, situate constant la limita dintre întâmplare şi irumperea unei forţe demonice în viaţa oamenilor, imagini de un dramatism halucinant, o compoziţie de o extremă fineţe şi un discurs de o insolită modernitate.
Celine spunea că dintre contemporanii săi nu vor mai fi citiţi în secolul XXI decât Ramuz, Morand şi el însuşi, într-atât era de îndrăgostit de limba autentică şi de originalitatea acestui scriitor elveţian de limbă franceză, Charles-Ferdinand Ramuz, despre care Stefan Zweig va zice că are „darul de a scoate la iveală deopotrivă sublimul simplităţii şi simplitatea sublimului".

Charles-Ferdinand Ramuz s-a născut în 24 septembrie 1878, la Lausanne, în cantonul Vaud (părinţii — orăşeni, bunicii — agriculturi şi viticultori). Studii liceale şi universitare la Lausanne. Îşi ia licenţa în Litere în 1901. Scurtă vreme predă la colegiul din Aubonne şi la Weimar, apoi se înscrie la doctorat la Sorbona cu o teză despre Maurice de Guérin. Renunţă ulterior la ea şi se consacră scrisului. Stă la Paris între 1903 şi 1914. Relaţii apropiate cu Charles-Albert Cingria, Henry Poulaille, Alfred Jarry, Edouard Rod. Debutează în 1903 cu o plachetă de versuri, Le petit village. Odată cu izbucnirea războiului se reîntoarce în Elveţia. Bogată activitate publicistică în cadrul curentului de afirmare a identităţii literare romande, mai cu seamă în jurul revistei Cahiers vaudois. Se căsătoreşte în 1913 cu pictoriţa Cécille Cellier, cu care are o fată, Marianne. În timpul războiului întreţine legături de prietenie cu Igor Stravinski, pentru a cărui Histoire d’un soldat scrie în 1917 libretul (versiune românească de Şerban Foarţă, în spectacolul, regizat de I.A. Ieremia, din 12 nov. 2006, în cadrul stagiunii aniversare a Operei din Timişoara). În 1930 se intalează la Pully, lângă Lausanne, şi duce o viaţă retrasă. Începând din anii ’30 are contract de exclusivitate cu editura Gallimard. Este laureat al premiului Rambert (1912, 1923) şi al premiului Schiller (1936), cea mai mare distincţie literară elveţiană, acordată de „Schweizerische Schillerstiftung“. Moare în 23 mai 1947. Considerat unul dintre cei mai reprezentativi scriitori romanzi, e reprezentat pe bancnota de 200 de franci emisă de Banca Naţională a Elveţiei (în circulaţie), precum şi pe un timbru poştal. În 1952 ia naştere Fundaţia C.-F. Ramuz, care decernează la fiecare cinci ani un premiu pentru ansamblul operei unui scriitor şi la fiecare trei ani un premiu pentru poezie.
Opere: Le petit village, 1903; Aline, 1905, Jean-Luc persécuté, 1909 (ambele traduse de H. Zalis, Univers, 1991); Aimé Pache, peintre vaudois, 1911 (trad. rom. de Ion Băieşu şi Matei Călinescu, Univers, 1972); Vie de Samuel Belet, 1913 (trad. rom. de H. Zalis, Univers, 1987); Raison d’ètre, 1914; Le règne de l’esprit malin, 1917; La guérison des maladies, 1917 (trad. de H. Zalis, Univers, 1998); Les signes parmi nous, 1919; Salutation paysanne, 1919; Terre du ciel, 1921; Présence de la mort, 1922; La séparation des races, 1922; Passage du poète, 1923; L’amour du monde, 1925; La grande peur dans la montagne 1926; La beauté sur la terre, 1927 (trad. rom. de Ana Simon, Univers, 1986); Adam et Eve, 1932; Farinet ou la fausse monnaie, 1932 (trad. rom. de Barbu Cioculescu, Vremea, 1998); Derborence, 1934; Questions, 1935; Le garçon savoyard, 1936; Taille de l’homme, 1937; Besoin de grandeur, 1937; Si le soleil de revenait pas, 1937 (trad. rom. de Barbu Cioculescu, Vremea, 1998); Paris, notes d’un vaudois, 1938; Découverte du monde, 1939; La guerre aux papiers, 1942; René Auberjonois, 1943; Nouvelles, 1944. Ultima ediţie de opere complete (2 vol.) a apărut în colecţia „Pléiade“ a editurii Gallimard în 2005.

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review