MANSARDA LA PARIS CU VEDERE SPRE MOARTE
Volumul de teatru pe care ni-l propune acum Matei Vişniec – ca o continuare a unui proiect editorial mai amplu, ce a debutat prin publicarea antologiei de versuri Oraşul cu un singur locuitor (Editura Paralela 45, 2004) – se înscrie pe linia, deja clasicizată, am putea spune, pe care autorul a trasat-o în dramaturgia românească contemporană. Aflat la limita dintre teatru de idei – parabolă – parodie – teatru politic, sau mai bine zis îmbinând în mod surprinzător cele patru formule estetice, dramaturgia lui Matei Vişniec impresionează prin consecvenţa cu care autorul îşi asumă – discret şi neconvenţional – dificila sarcină de a-l transforma pe spectatorul însuşi în martor şi, implicit, actor în propria-i piesă. E un joc deosebit de subtil pe care Matei Vişniec îl conduce cu supleţe şi eleganţă. Scriitorul se situează pe o poziţie deopotrivă ceremonioasă şi convenţională în raport cu faptul de viaţă evocat. Analizate în această lumină, piesele lui Matei Vişniec devin secvenţe din ceea ce s-ar putea numi o comedie a comportamentului uman în societate. Este o construcţie textuală, la nivelul cuvântului, o parodie a ritualului vieţii zilnice. Teatrul lui Matei Vişniec este de tip ofensiv, în ceea ce priveşte cucerirea publicului, printr-un mesaj, pe alocuri, imperativ. Piesa care dă chiar titlul volumului – „Mansardă la Paris cu vedere spre moarte“ – a avut de curând premiera la Teatrul Naţional din Cluj, în regia lui Radu Afrim. Celelalte piese incluse în volum, scrise între 1995 şi 2005, sunt: „Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din viaţa lui Meyerhold“, „Hotel Europa Complet“ şi „Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat“.

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review