Cuvant inainte sau Ganduri despre bucataria romaneasca traditionala.

Cea mai dificila sarcina a unui scriitor de carti de bucate este sa ajunga la ultima pagina a manuscrisului si sa constate ca mai are atat de multe de spus, incat vrea s-o ia de la inceput. De ce am scris aceasta carte de bucate? Ca sa vorbesc despre bucataria romaneasca, despre formidabila ei varietate, despre imaginatia pe care o pun gospodinele in pregatirea hranei de fiecare zi, dar si despre bogatia pamantului care ne hraneste. O carte de bucate poate fascina. Ea ramane dovada in timp ca poporul acesta rezista de 2000 de ani in locul ales de Dumnezeu, prin atitudinea pe care o are fata de hrana pe care i-o ofera pamantul natal

Parnantul acesta - iubit, cantar, ingrijit, hulit sau parasit pentru alte tari  ramane sursa prindpala a hranei fizice si spirituale a oamenilor care-I locuiesc.

In felul meu, practic si prozaic, fac din orice carte de bucate pe care o scriu o declaratie de dragoste tarii in care traiesc, comunitatii umane in care traiesc, respir, visez sau gatesc! Ma alatur atator con deie care au transmis peste timp retetele strabunilor nostri, mici poeme inchinate naturii, vietii si bunului Dumnezeu, caruia ii multumim"pentru painea cea de toate zilele".

Retetele culinare sunt picaturile de sudoare de pe fruntea bunicii, care ne facea paine pe vatra si o cocea pe frunze de nuc sau de hrean; sunt lacrimile mamei, care gatea si de multe ori nu mai apuca sa guste din bucate, caci avea casa grea, cu multi copti, iar barbatul ii era la plug, sau la razboi sau umbla haihuL
Retetele vechi sunt si visele fetelor de maritat, dar si zambetele noilor nascuti care s-au facut mari si au continuat traditia la sarbatori, la inmormantari sau in vremuri de bejenie.
Despre ce sa vorbesti mai intai intr-o carte atat de"moderna" _ inscrisa pe linia noilor cerinte, dar continand retete vechi? Am convenit in acord cu normele unei alimentatii sanatoase ca vom adopta o conceptie potrivita vremurilor moderne: nu vom gati cu sosun de faina prajita; nu vom gati cu untura, dar nici cu margarina - aceasta fiind prea toxica pentru organism; vom pastra echilibrul meselor hranitoare amintind ca langa carne se servesc legume fierte la foc mic (cu scopul de a pastra vitaminele si mineralele); vom aminti originea fiecarei retete pe care gospodinele noastre"au adaptat-o" gustului romanesc si au gatito dupa propria imaginatie, folosind tot ceea ce le-a dat pamantul roditor. Oricat ar parea de simplu, sarcina noastra nu este usoara. Si nici sa facem un studiu"de caz" sec, stiintific sau medical felului de a ne hrani nu intentionam. Ca scriitor de carti de bucate voi avea in vedere, in special, doua aspecte ale hranei: rolul esential in cresterea si mentinerea vietii oamenilor si faptul de a fi fost, de-a lungul timpului, un izvor de bucurie atat personal, cat si social.

Anul aparitiei: 2013
Nr. pagini: 207