Un pui de om asezat in genunchi prin lungile vagoane de metrou sau cutreierand peroanele cu manuta intinsa in speran? a ca va primi un banut. L-am vazut de nenumarate ori cu hainele zdrentuite si descult, cersind mila calatorilor. Palid si incercanat, isi petrecea zilele repetand la infinit aceleasi cuvinte: drama lui si rugaciunea "Tatal nostru?. Cu toate acestea, avea in ochi un soi de lumina nedefinita. Intr-o zi, asteptand metroul, l-am vazut pe peron trecand de la un calator la altul. Cand s-a apropiat de mine, i-am zambit si i-am dat un pachetel cu mancare. - Bogdaproste. Dumnezeu sa va ajute! a spus. - Cum te cheama? l-am intrebat. - Bogdan, mi-a raspuns scurt. - Si cati ani ai? - Nu stiu, de cand eram mic sunt pe strazi. Am venit o data cu bunicii la Bucuresti si ori m-au pierdut, ori m-au lasat aici ca nu mai aveau ce sa-mi dea de mancare, a inceput sa-mi povesteasca, avand un vocabular uimitor pentru conditia lui de copil orfan. Cand am venit cu bunicii la Bucuresti, stiu ca aveam aproape cinci ani, iar de-atunci nu stiu cati ani au trecut. Lumea zice ca nu am mai mult de 11-12 ani, asa o fi?> (Fragment din ) O carte despre copii, pentru copii, dar care ar trebui sa o citesca si parintii. Lucruri dure dar care inca mai exista in societatea noastra, si nu numai, dar care, unele dintre ele nu ar trebui sa mai fie... Desene interior si coperta; Vasile Olac Format: 13x20 cm Legatoria: brosata Nr. pagini: 72