A marturisi cauza rusinii inseamna a ne deschide catre celalalt, a ne supune puterii lui de a ne judeca. Nu este ceva exceptional ca un individ suferind de rusine, care se confeseaza, sa provoace o reactie critica partenerilor sai de dialog. Pentru ca tacerea stabileste o functie defensiva, dezvaluirea secretului il pune in pericol pe cel care vorbeste. Destinul rusinii sale depinde de reactia confidentului, de miturile culturii din care face parte si de prejudecatile acestuia. Si pentru ca exista o victima, inseamna ca a existat si o proximitate fizica intre cel agresat si agresor. Deci va fi vorba si despre o complicitate deloc surprinzatoare.
„Teatrul intim“ al rusinii— rusinea de a fi un rasfatat al vietii sau de a fi prea sarac, rusinea de ceea ce am facut sau de ceea ce nu am avut curajul sa facem, rusinea care ascunde deseori un secret— este explorat cu atentie de Boris Cyrulnik.
Autorul explica mecanismul rusinii pornind de la manifestarile sale biologice, trecand prin neurostiinte si ajungand la psihologia rusinii, parcurgand drumul din copilarie pana la adolescenta, de la rusinea legata de propria sexualitate sau propria familie, pana la rusinea supravietuitorilor crimelor in masa. Tuturor ne-a fost rusine cel putin o data in viata: rusine de anumite cuvinte si gesturi, rusine de corpul nostru.
In fundal, exista mereu intrebarea: cum sa faci sa nu te inchizi in rusine ca intr-o vizuina? Cum sa nu cazi prada tuturor reactiilor emotionale pe care le provoaca rusinea? Si cum sa-ti regasesti libertatea si demnitatea, fara sa cazi in capcana lipsei de rusine, care este totodata indiferenta fata de ceilalti?
Cum sa te eliberezi de rusine? Sa traiesti pentru tine, indiferent de ce spun ceilalti, sa stii sa iti accepti slabiciunile si diferentele, toate aceste lucruri iti permit sa te detasezi de sentimentul de rusine pe care il porti in tine. Autorul propune solutia ruperii pactului tacerii si iesirea din izolare. Pentru ca a vorbi este sinonim cu a trai.
Rusinea nu este asociata cu necesitate sentimentului de vinovatie. Rusinea, plina de amaraciune, umple universul devalorizarii personale, in vreme ce culpabilitatea, in lumea greselii, este plina de suferinte. Aceste universuri diferite organizeaza stiluri relationale distincte. Sentimentul de a fi facut rau provoaca strategii ale mantuirii, expierii sau autopedepsirii, in timp ce sentimentul de a fi fost devalorizat organizeaza relatii de evitare, de ascundere si crize disperate de furie. Atunci cand o persoana apropiata se simte vinovata, simtim bunavointa sa coplesitoare, ii auzim cuvintele, ii observam comportamentul de mortificare izbavitoare, ba uneori ne simtim angoasati de dorinta sa de sacrificiu. Insa atunci cand intram in contact cu cineva suferind de rusine, este lesne sa observam ca acesta se indeparteaza de noi, ne evita privirile, ne ascunde nu se stie ce, se teme de noi si ne reproseaza ca-l inspaimantam.



Numar pagini: 240
Anul aparitiei: 2012