Atunci cand venim la Spovedanie, venim sa ne intalnim fata catre fata cu un prieten. Nu venim pentru a fi judecasi si condamnati. Nu venim infricosati de ceea ce urmeaza sa se intample. Venim la Cel care, Dumnezeu fiind, dincolo de suferinta, dincolo de moarte, a ales din iubire pentru noi sa devina om, sa ia asupra Sa firea noastra omeneasca si sa-Si dea viata pentru noi. Viata Sa, moartea Sa sunt pentru noi dovada ca suntem intr-atat de mult iubiti de Dumnezeu incat putem veni la El fie ca suntem buni, fie ca suntem rai, si El ne va primi cu bratele deschise; daca este cineva gata sa planga pentru pacatele noastre, pentru nevrednicia noastra acela este El, din compasiune, din mila, din iubire – cu acea disponibilitate pe care am vazut-o in viata unui sfant, caruia Hristos i-a spus ca si un singur pacatos daca ar mai fi in lume, S-ar intrupa si ar muri din nou pentru acesta, fiindca El nu poate rabda gandul ca exista vreun om care piere.

Acesta este Dumnezeul, Hristosul la Care venim atunci cand ne apropiem de scaunul de Spovedanie – la Cel Care ni Se daruieste cu intreaga Sa viata si moarte; Cel Care ne asteapta sa venim ca sa aflam vindecare, alinare, sprijin – nu osanda, nu judecata.

Mitropolitul Antonie de Suroj

OPINIA CITITORILOR