[...] Gradinile Bucurestilor se inscriu si ele in poetica urbana macedonskiana. Rondelul rozelor din Cismegi, de exemplu, ilustreaza fericitul mariaj dintre vizual si olfactiv, purtand pecetea „corespondentelor” baudelairiene. Paleta cromatica stralucitoare trimite spre estetismul profesat de Macedonski, iar ascensiunea florala, reflex metonimic spatial al „avantului” interior, spre energetismul care il caracterizeaza : „De flacari, de aur, pembe, argintate,/ Nebuna orgie de roze oriunde,/ De bolti agatate, pe ziduri urcate,/ ?i printre frunzisuri de pomi ce le-ascunde”. (p. 509) Numele gradinii publice „Cismigiu”, descrisa de Macedonski in versurile sale, vine de la cuvantul „cismea” (substantiv de origine turca, „cesme”). Istoria locului spune ca altadata se gasea aici o cismea, iar in apropiere locuia marele cismegiu Dumitru Siulgi-basa. Amenajarea parcului se va realiza in 1847, sub coordonarea arhitectului peisagist Wilhelm Mayer, urmat de „admirabilul maestru-gradinar” Repon, evocat de Macedonski in acest rondel : „Un neamt a fost magul gradinei uitate./ Rapit fu de visul cu tainice unde,/ ?i dandu-le viata ce-n suflet patrunde,/ Lasatu-le-a-n urma, in roze-nchegate,// De flacari de aur, pembe, argintate” [...].

OPINIA CITITORILOR