EDITORIAL – Exemplul Reginei Maria

Am vizitat – a cata oara? – Balcicul. Am fost, de buna seama, si la „palatul” Reginei Maria, in fapt „locuinta mea de la mare, cuibul linistii, Tenha Yuvah”, asa cum Suverana insasi isi descria proprietatea de pe Coasta de Argint. Palat sau dvoreta i‑au spus bulgarii abia recent, ca sa poata dezvolta aici un turism cu iz cultural, in care grupul‑tinta de‑acum il reprezentau… romanii. Asa se face ca in Balcic, ca in nenumarate alte locuri din Europa actuala, se storc bani tot din munca, viziunea si cheltuiala unor monarhi luminati din secole trecute… Versailles este, pana la urma, cel mai notoriu exemplu in care vedem cum Republica Franceza incaseaza si azi sume enorme si regulate de bani din munca „tiranilor” din vechiul regim, de‑alde Ludovic al XIV‑lea!

Dar, desigur, alta era ideea pe care voiam s‑o prezint. Voiam, in mod explicit, sa va aduc in memorie persoana Reginei Maria, despre care credem cu totii ca stim o gramada de lucruri, ba chiar si amanunte picante din tumultoasa ei viata. Desigur, istoria si‑a deschis mai nou dosarele cu larghete, insa un gand totusi nu‑mi da pace…

Carui personaj din istoria recenta ii datoram cel mai mult in secolul 20, dar si dincolo de el, cu reverberatii pana azi? In mod cert, acestei brave femei care a avut o statura politica si o viziune profetica mai clara si mai mareata decat a oricarui barbat de stat roman contemporan cu ea. A facut pentru Romania, desi nu era romanca, mai mult decat milioane de romani in cateva sute de ani. A dus Biserica Ortodoxa acolo unde nu mai fusese niciodata – la autocefalie, la forta duhovniceasca si la intregire spirituala. Dar ea nu era ortodoxa, ci protestanta. A iubit si promovat traditia si cultura satului romanesc, desi era o aristocrata sadea ruso‑britanica. A dat regalitatii romanesti, pe linia luminatilor basilei constantinopolitani, aura de eleganta, putere si importanta geopolitica pe care nici un alt principe roman, de la Brancoveanu incoace, nu a atins‑o! Cultura romana a inflorit in interbelic sub aripile acestei regine venite din Occident – adevarata cultura romana din care astazi inca ne mai legitimam si ne revendicam originile sensibilitatii & performantei artistice. Nu era insa nici om de cultura, era „doar” persoana care insufletea faptul artistic si incuraja creatorii.

Asadar, in lumina discutiilor otarate de azi despre pretentiile emise in numele ADN ‑ului 100% romanesc, despre puritatea Ortodoxiei certificata numai de blogurile pravoslavnice, despre liniile de urmat ale culturii romane versus europene, despre rolul geostrategic al tarii in amurgul perioadei de pace la care a ajuns umanitatea, asadar in toate aceste discutii trebuie avut in vedere exemplul Reginei Maria, care nu a fost nimic din ceea ce a slujit, dezvoltat sau propasit. Cheia raspunsului? Educatia, nimic mai mult. Care cuprinde tot: loialitate, credinta, iubire, jertfa, viziune.

Si care poate explica paradoxul acelui inexistent volatil care face mai mult decat concretul insusi. Care e pe alocuri doar gros, imuabil, previzibil.

Razvan BUCUROIU

OPINIA CITITORILOR