Volumul Drept bancar. Studii, autoare Lucian Bercea, reuneste o serie de studii subsumate domeniului dreptului bancar, pe care autorul le-a publicat in ultimii 10 ani in mai multe reviste de specialitate. Astfel construita, cartea ofera, in egala masura, o dimensiune sincronica a unor institutii semnificative ale dreptului bancar si o perspectiva in diacronie asupra preocuparilor care au marcat parcursul autorului in acest domeniu.

Studiile sunt structurate in doua parti: prima, intitulata Sistemul bancar, reuneste analize ale unor probleme de drept monetar si de drept bancar institutional (statutul dreptului bancar, regimul juridic al banilor in vechiul si noul Cod civil roman, efectele juridice ale denominarii monedei nationale, evolutiile institutionale in structura sistemului bancar din Romania, problematica independentei bancii centrale, interventia publica asupra sistemului bancar in situatii de criza); cea de-a doua, Contractele bancare, trateaza subiecte de drept al operatiunilor si contractelor bancare (determinarea naturii juridice a conditiilor generale de banca, conceptualizarea creditului bancar, analiza unor forme speciale ale creditului bancar– mecanismul scrisorii de garantie bancara, retragerea din contract si rambursarea anticipata a creditului pentru consum, actiunile colective in eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit pentru consum–, insolventa privita ca instrument de inlaturare a supraindatorarii consumatorilor).


Cuprins
Argument 7
1. Sistemul bancar
Statutul dreptului bancar 13
Moneda in vechiul si noul Cod civil roman 22
Efectele juridice ale denominarii monedei nationale .40
Evolutii in structura sistemului bancar din Romania 80
Independenta bancii centrale: un subiect care parea inchis 99
Interventia publica asupra sistemului bancar: intre too big
ta fa il si too big ta let [ail 111
II. Contractele bancare
Natura juridica a conditiilor generale de banca 135
Creditul bancar. O incercare de conceptualizare 153
Scrisoarea de garantie bancara ca forma a creditului bancar 185
Creditul pentru consum: comparatie intre retragerea consumatorului din contract si rambursarea anticipata a
creditului 208
Actiunile colective in eliminarea clauzelor abuzive din
contractele standard de consum. Cui prodest? 242
Insolventa consumatorilor ca instrument de inlaturare a
supraindatorarii 268


Argument

Volumul de fata reuneste o serie de studii subsumate domeniului dreptului bancar, pe care le-am publicat in ultimii 10 ani in mai multe reviste de specialitate. Dreptul, Revista de drept comercial, Pandectele Romane, Revista romana de drept al afacerilor, Revista romana de drept privat, Curierul Judiciar au acceptat sa gazduiasca in paginile lor aceste texte, care sunt reproduse aici cu minore corectii stilistice.
Astfel construita, cartea ofera, in egala masura, o dimensiune sincronica a unor institutii semnificative ale dreptului bancar si o perspectiva in diacronie asupra preocuparilor care au marcat parcursul meu in domeniu.
Studiile au fost structurate in doua parti: prima, intitulata Sistemul bancar, reuneste analize ale unor probleme de drept monetar si drept bancar institutional (statutul dreptului bancar, regimul juridic al banilor in vechiul si noul Cod civil roman, efectele juridice ale denominarii monedei nationale, evolutiile institutionale in structura sistemului bancar din Romania, problematica independentei bancii centrale, interventia publica asupra sistemului bancar in situatii de criza); cea de-a doua, Contractele bancare, trateaza subiecte de drept al operatiunilor si contractelor bancare (determinarea naturii juridice a conditiilor generale de banca, conceptualizarea creditului bancar, analiza unor forme speciale ale creditului bancar - mecanismul scrisorii de garantie bancara, retragerea din contract si rambursarea anticipata a creditului pentru consum, actiunile colective in eliminarea clauzelor abuzive din contractele de credit pentru consum -, insolventa privita ca instrument de inlaturare a supraindatorarii consumatorilor).
Volumul nu revendica, asadar, exhaustivitate in abordarea temelor care compun dreptul bancar contemporan. El a fost generat de dorinta de a reuni, intre aceleasi coperti, texte pe care le consider semnificative pentru contributia mea la evolutia doctrinei dreptului bancar in Romania.

Se cuvin multumiri colegilor mei de la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii de Vest din Timisoara, pentru mediul academic propice schimbului de idei pe care il intretin, precum si editorului Universul Juridic, pentru competenta si promptitudinea cu care a sprijinit aparitia cartii.
Lucian Bercea
Statutul dreptului bancar
1. Dreptul bancar - drept profesional. Dreptul bancar cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza sistemul bancar si activitatea bancara.
Altfel spus, in termenii consacrati in doctrina juridica franceza, el reglementeaza activitatile efectuate cu titlu de profesiune obisnuita de institutiile care alcatuiesc sistemul bancar, denumite generic institutii de credit': este alcatuit din regulile care stabilesc statutul intreprinderilor care desfasoara"comert cu bani" si din cele aplicabile activitatii acestora-: sau, sintetic, dreptul bancar este dreptul bancherilor",
Dreptul bancar este, asadar, un drept profesional: este dreptul comerciantilor care speculeaza asupra monedei si a creditului'. Obiectul sau de reglementare priveste activitatea bancara exercitata de banca centrala (Banca Nationala a Romaniei) si institutiile de credit.
Oricat de eterogene ar fi definitiile date dreptului bancar, acestea nu se pot abate, decat cu riscul de a fi eronate, de la doua coordonate principale: sistemul bancar si activitatea bancara.
Se poate afirma, deci, ca dreptul bancar este, in acelasi timp, un drept al unor subiecti calificati si un drept al activitatii acestora-,
Este un drept al unor subiecti calificati pentru ca reglementeaza conditiile de acces la profesiunea bancara si de exercitare a activitatilor bancare de catre banci si de catre celelalte institutii de credit, cu autorizarea si sub supravegherea prudentiala a Bancii Nationale a Romaniei, in calitate de banca centrala a statului roman. Subiectii calificati (bancile, celelalte institutii de credit si banca centrala) alcatuiesc sistemul bancar.
1 T. Bonneau, Droit bancaire, ed. a IV-a, Montchrestien, Paris, 2001, p. 5.
2 C. Gavalda, J. Stoufflet, Droit bancaire. Institutions. Comptes. Operations.
Services, ed. a IV-a, Litec, Paris, 1999, p. 1.
3 F. Dekeuwer-Defossez, Droit bancaire, ed. a VI-a, Dalloz, Paris, 1999, p. 1. 4 C. Gavalda, J. Stoufflet, op. cit, p. 1: F. Dekeuwer- Defossez, op. cit, p. 1.
5 T. Bonneau, op. cit, p. 5.

Este un drept al activitatii bancare pentru ca reglementeaza operatiunile care pot fi cuprinse in obiectul de activitate al bancilor si al celorlalte institutii de credit si pe care acestea le pot desfasura, in limita autorizatiei emise de Banca Nationala a Romaniei.
Operatiunile bancare principale au ca obiect moneda si creditul: bancile accepta depozite de fonduri, acorda credite si emit sau gestioneaza mijloacele de plata. Doctrina noastra- clasifica activitatile bancare in urmatoarele categorii: (1) operatiuni de atrage re de depozite, la vedere si la termen, in cont, in numerar si cu titluri (operatiuni de depozit); (2) operatiuni de acordare de credite, pe termen scurt, mediu si lung, prin avansuri pe titluri primite in garantie, prin scont si prin deschidere de credit (operatiuni de credit); (3) servicii bancare, care, la randul lor, sunt impartite in (a) operatiuni accesorii (transferuri de fonduri, operatiuni de clearing si alte operatiuni de virament, pe cont propriu sau in contul tertilor, primirea de titluri in garantie sau in depozit) si (b) operatiuni si activitati conexe (operatiuni valutare, operatiuni cu metale pretioase si cu alte valori cu grad inalt de lichiditate; intermedierea in plasamentul de valori mobiliare si oferirea de servicii legate de acesta; consultanta financiar-bancara; operatiuni de mandat).
Dintre acestea, constituie activitati bancare propriu-zise operatiunile de atragere de depozite, acordare de credite si emitere sau gestiune a instrumentelor de plata. Numai asupra operatiunilor de atrage re de depozite mai exista un monopol bancar",
Reglementarile care alcatuiesc dreptul bancar rezerva, deci, anumite activitati anumitor subiecti'': operatiunile bancare propriu-zise pot fi efectuate numai de institutiile de credit.
2. Problema autonomiei dreptului bancar. Operatiunile bancare sunt calificate, in mod expres, de art. 3 pct. 11 C. com., ca fapte de comert obiective, datorita naturii lor si pentru motive de
6 1. Turcu, Operatiuni si contracte bancare, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p.99.
7 T. Bonneau, op. cit., p. 6. 8 Ibidem, pp. 6-7.
Statutul dreptului bancar ordine publica. Pe cale de consecinta, ele se vor supune legii comerciale generale (indiferent de calitatea de comerciant sau necomerciant a persoanelor in raport cu care bancile le efectueaza), precum si legislatiei bancare, in special.
Reglementand o anumita specie de fapte de comert obiective, dreptul bancar poate fi considerat drept o subdiviziune a dreptului comercial, definit ca ansamblu al normelor juridice care reglementeaza activitatea comerciala", din care face parte si activitatea bancara. De altfel, doctrina juridica francezarv califica astfel pozitia dreptului bancar in mod traditional. Apartenenta dreptului bancar la dreptul comercial s-ar intemeia, deci, pe conceptia obiectiva asupra dreptului comercial, consacrata si de legiuitorul roman in Codul comercial de la 1887.
Nu se poate vorbi despre o autonomizare a dreptului bancar fata de dreptul comercial decat in masura in care am califica drept ramuri autonome, distincte, si, spre exemplu, dreptul societar, dreptul concurentei sau dreptul cambial.
Consideram, insa, ca este nu doar prematur, ci si de plana gresit sa discutam despre dreptul bancar ca despre o ramura de drept distincta de dreptul comercial, pentru ca, indiferent de autonomia pe care diferitele sub diviziuni ale dreptului comercial ar dobandi-o, acestea nu pot fi autonome decat, eventual si in ultima instanta, unele fata de altele, in interiorul dreptului comercial, si nu fiecare fata de acesta din urma. Ne fundamentam sustinerea pe argumentul ca autonomizarea dreptului bancar, ca si a dreptului societar, a dreptului concurentei sau a dreptului cambial, se intemeiaza pe
9 St.D. Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. AlI Beck, Bucuresti, 2002, p. 2.
10 Th. Bonneau, op. cit, p. 7; F. Dekeuwer-Defossez, op. cit, p. 1. Autori consacrati remarca faptul ca bancherii au fost considerati intotdeauna drept comercianti, iar activitatea bancara este parte a domeniului traditional al dreptului comercial; a se vedea G. Ripert, R. Roblot, Traite de droit commercial, ed. a XVII-a, voI. 1, LGDJ, Paris, 1998, pp. 121-122. Pe de alta parte, insa, alti autori califica bancherii ca auxiliari ai comerciantilor, ca"agenti de credit" care nu contribuie in mod direct la activitatea de productie sau circulatie a marfurilor lata sensu; a se vedea M. de [uglart, B. Ippolito, Traite de droit commercial, voI. 7, Banques et bourses, ed. a III-a, Montchrestien, 1991, p. 3.

specificitatile fiecaruia, ca subdiviziuni ale dreptului comercial, iar nu pe diferentele lor fata de dreptul comercial in integrum.
Nu poate fi contestata, totusi, pozitia sui generis pe care reglementarile bancare si-au conturat-o in cadrul legislatiei comerciale. Astfel, reglementand o categorie speciala de comercianti (bancile si celelalte institutii de credit), care efectueaza, sub supravegherea bancii centrale, anumite operatiuni comerciale (operatiunile bancare), dreptul bancar cunoaste, in prezent, un proces de standardizare si tehnicizare a operatiunilor bancare, precum si unul de publicizare.
3. Standardizarea si tehnicizarea operatiunilor bancare.
Specificul dreptului bancar rezulta, pe de o parte, din cel al operatiunilor bancare, care reprezinta rezultatul transformarii unor acte si operatiuni juridice din dreptul comercial (sau din dreptul civil, in anumite cazuri) in adevarate tehnici bancare, al caror formalism riguros, odata respectat, asigura obtinerea de efecte juridice in mod automatu,
Pentru a explica acest proces, o prezentare sintetica a conditiilor de incheiere si executare a contractelor bancare este necesara.
Raporturile juridice dintre institutiile de credit, precum si cele dintre institutiile de credit si clienti, sunt raporturi juridice contractuale. In practica, operatiunile contractuale bancare au fost uniformizate, proces care poate fi calificat drept unul de standardizare. Cu toate ca standardizarea aduce atingere libertatii contractualet-, ea ar putea fi interpretata ca reprezentand un proces de formalizare a contractelor bancare, care prezinta nu numai dezavantajul amintit, ci si avantajul protejarii securitatii raporturilor juridice dintre institutiile de credit si clienti=, inclusiv in beneficiul acestora din urma.
11 T. Bonneau, op. cit, p. 16; F. Dekeuwer-Defossez, op. cit, pp. 2-3 (autoarea arata ca tehnicile juridice bancare se transforma in adevarate mecanisme juridice, iar in masura in care este respectat formalismul acestora, efectele sunt produse automat; optiunea pentru alti termeni nu modifica, insa, sensul asertiunii).
12 Th. Bonneau, op. cit, p. 16. 13Idem.


Data aparitiei: Martie 2014
Format: A5
Pagini: 288

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review