Eroul cartii bestseller De Neinvins de Luara Hillenbrand, ecranizata in regia Angelinei Jolie.

Fiul unor imigranti italieni, Zamperini a copilarit in saracie, in sudul Californiei. Un adevarat derbedeu pus pe rele, mereu in conflict cu politia, cu scoala si cu parintii, Zamperini a descoperit de timpuriu cat de mare este impactul pe care il pot avea sprijinul si iubirea atunci cand te-ai abatut de la calea cea dreapta. Gratie sustinerii fratelui sau pentru nou-descoperitul talent in atletism si unei vointe de nebanuit, Zamperini a atins fulgerator culmile gloriei, ajungand sa participe la Jocurile Olimpice din 1936, unde a fost remarcat chiar de Hitler. Dar inceputul celui de-Al Doilea Razboi Mondial l-a catapultat rapid intr-o lume a violentei care avea sa-l poarte prin aventuri de neimaginat - prabusirea unui avion, plutirea in deriva in apele nesfarsite si intesate cu rechini ale Pacificului si o perioada brutala de captivitate intr-un lagar de razboi japonez, unde a indurat torturi si umilinte de neinchipuit.

Reintors acasa si confruntandu-se cu propriii demoni, marcat de sechelele lasate in urma de razboi si suferind de sindromul de stres posttraumatic, Zamperini si-a gasit pacea si alinarea, gratie sotiei sale Cynthia, in universul credintei, intelegand ca iertarea este tamaduitoare, si deci nu-ti poti trai cu adevarat viata pana ce nu-i ierti pe cei care te-au ranit, ori ti-au provocat suferinta, acceptarea fiind singura cale spre multumire. Dar, mai mult decat atat, el a decis sa profite de experientele lui, si indeosebi de invatamintele pe care le-a tras din acestea pentru a-i ajuta si indruma si pe altii, tinand prelegeri si discursuri de-a lungul vremii si punand bazele unei tabere pentru tinerii cu probleme, Victory Camp.

Citind aceasta carte, ne dam seama ca felul in care alegem sa privim si sa intelegem incercarile si greutatile pe care ni le pune dinainte destinul tine numai si numai de noi. Noi singuri putem decide ce invatam din acestea si in ce masura le permitem sa ne schimbe. Confruntat cu adversitati dupa adversitati, Zamperini ar fi putut sa renunte, sa se dea batut de o mie de ori. In schimb, el a ales sa vada fiecare nesansa ca pe o provocare pe care era determinat sa o depaseasca:„Cateodata, ceea ce percepem drept o pierdere in final se dovedeste a fi un castig, iar uneori un castig este o pierdere. Incerc sa nu ma grabesc sa judec nicio situatie, preferand in schimb sa am rabdare si sa privesc in perspectiva, pentru ca sunt de parere ca, in final, toate lucrurile vor merge spre bine.”