Aceasta lucrare celebra a lui Roland Gagey nu isi propune sa ofere o istorie completa a Inchizitiei, acel tribunal cu autoritate nelimitata creat de Biserica catolica pentru a-i cerceta si pedepsi pe eretici.
Nu isi propune nici sa analizeze in detaliu modul in care ipocrizia oamenilor Bisericii a inventat un mijloc de a varsa sangele celor acuzati de erezie, dandu-i pe mana autoritatilor civile, obligate astfel sa tortureze si sa arda pe rug ereticii.
Inainte de toate, cartea este un semnal de alarma in fata imposturii oricarei puteri sau autoritati ce se ipostaziaza pe sine in salvatoarea multimilor, atata timp cat aceasta putere nu este interesata nici de bunastarea spirituala a celor carora le propovaduieste, si nici de cea trupeasca.


Secta flagelantilor

…deschidem o scurta paranteza pentru a le prezenta cititorilor nostri, potrivit lui Carrington, principalel elemente legate de secta Flagelantilor, care corespunde prin perioada existentei sale cu originile Inchizitiei.
Am vazut ca practica flagelarii, realizata in context religios, isi are originea la natiunile pagane.
Ea a fost apoi adoptata de Biserica crestina, care a integrat-o in sistemul sau de penitente.
Practicata la inceput ici si colode catre sihastri, care duceau o viata de solitudine si de mortificare, flagelarea s-a raspandit in sanul Bisericii si a capatat o priza profunda asupra mentalului colectiv popular, ajungand la punctul sau culminant catre mijlocul secolului al XIII-lea, cand s-a ajuns la constituirea unor fraternitati dedicate practicii regulate si publice a biciuirii.
Aceasta secta a aparut pentru prima data in Italia in 1210, si iata ca ne spune despre ea sfantul calugar Iustin de Padova in lucrarea sa ''Cronicon Ursitius Basiliensis'';
In acele vremuri, intreaga Italie fiind manjita de crime de tot felul, locuitorii Perugiei au fost cuprinsi de o superstitie subita, pana atunci necunoscuta lumii, si dupa ei s-au luat si romanii, si apoi aproape toate popoarele Italiei.
Ei erau cuprinsi de teama de Dumnezeu intr-atat de tare incat si nobilii si plebeii, tinerii si batranii, chiar si copiii de cinci ani, se plimbau goi-goluti pe strazi, fara nici un pic de rusine, mergand in public doi cate doi ca intr-o procesiune solemna.
Fiecare dintre ei tinea in mana o ''disciplina'', facuta din curele de piele si, cu plansete si gemete, se biciuiau reciproc pe spinare, pana curgea sangele...

Nr. de pagini: 272
Anul aparitiei: 2013