„Dupa romanele Zorba Grecul, Hristos rastignit din nou, Ultima ispita a lui Hristos si Fratricizii, memorialistica reprezinta partea cea mai valoroasa a operei lui Kazantzakis si se bucura de aceeasi celebritate. Kazantzakis nu e un calator de rand. El este calatorul filozof caruia locurile vazute, oamenii, creatiile lor, istoria lor, credintele si obiceiurile lor ii trezesc reflectii adanci asupra existentei si destinului omenesc, reflectii care prin frumusetea exprimarii aprind sufletul cititorului, iar prin indrazneala lor ii starnesc mintea catre meditatii rodnice – spirituale, morale si estetice.“ — ION  DIACONESCU

„Acest glas nemilos – Tigroaica, tovarasa mea de calatorie – ma insotea in toate calatoriile mele. Pe toate le-am vazut impreuna. Am mancat si am baut amandoi la mesele strainatatii, am suferit impreuna, ne-am bucurat impreuna de munti, de femei, de idei. Si, incarcati de prazi, plini de rani, ne intoarcem de-acum in racoroasa, linistita noastra chilie... si ne gandim la cate am vazut si la cate avem inca sa vedem. Ne bucuram amandoi ca toata lumea aceasta, vazuta si nevazuta, este o taina nedezlegata, adanca, de neinteles, dincolo de minte, de nazuinta, de certitudine.“ — NIKOS KAZANTZAKIS

„Au venit Taëma, Mansur si Aua, cei trei camilari care ne vor ajuta sa urcam pe varful muntelui Sinai. Cu vesminte colorate, cu trei cununi din par de camila infasurate pe cap, cu un iatagan lung petrecut cu o curea pe dupa umar. Beduini supli, cu picioare subtiri, cu ochi rotunzi, vulturesti. Ne-au salutat ducandu-si palmele la inima, la buze si la frunte... Soare, o livada verde, mici pui de camila si oi care pasc, corturi din par de camila colorat, femei cu belciuge de argint la glezne si la brate, vopsite cu galben si negru stau in fata corturilor si taifasuiesc. Mancarurile scot aburi – orez si lapte si paine alba si un pumn de curmale. Si un urcior cu apa rece. Si trei corturi sunt cele mai mari, trei camile sunt cele mai iuti, trei femei sunt cele mai frumoase – corturile, camilele si femeile lui Mansur, ale lui Taëma si ale lui Aua...“

OPINIA CITITORILOR