Scriu aceste randuri de pe o plaja din Grecia, unde, iata, am regasit si eu zeii mei dintotdeauna: nisipul, soarele si marea. Pentru moment chiar cred ca m-am vindecat sa tot privesc cerul. Sunt aici pe pamantul acesta atat de aproape, atat de cald si atat de sigur. Privesc „miscatoarele singuratati” eminesciene ale marii si brusc ma intreb ce s-ar intampla daca ar aparea Poseidon furios intrebandu-ma ce caut in apele sale. Atunci mi-am amintit de Ulise, caruia ura lui Poseidon ii scotea in cale nenumarate obstacole menite sa-l impiedice sa ajunga acasa, in Itaca. El era legat, dincolo de Penelopa, de pamant. De pamantul de acasa unde a si ajuns intr-un sfarsit. Sau inca nu a ajuns? Si noi, cei muritori, tragici si demni, odata si odata vom ajunge acasa. Pentru a nu mai calca in strachini, poate ca ar fi bine sa nu privim intotdeauna spre cer. (Cornel Niculae)

Cornel Niculae s-a nascut la Izvoru, judetul Arges. Este absolvent al Facultatii de Filosofie, Bucuresti, promotia 1982. In anul 2003, obtine titlul de doctor in  filosofie, in cadrul Academiei Romane, iar in anul 2011, devine doctor in stiintele educatiei, titlu obtinut in cadrul Universitatii Bucuresti. In anul 2007, publica la Editura „Didactica Press” din Slatina urmatoarele volume: Notiuni de etica, Introducere in studiul psihologiei, Valoare si sistem al valorilor la P. Andrei si H. Rickert.

OPINIA CITITORILOR