„Obiectul sintezei de fata este acela de a da seama dintr un unghi istoric– altfel spus, plasand o permanent in context– de diversitatea modurilor de reprezentare a trecutului in spatiu si in timp. Asa se explica de ce aici ii vom intalni mai des pe Herodot decat pe Platon, pe Suetoniu decat pe Cicero, pe Mabillon decat pe Rousseau, pe Mommsen decat pe Dilthey, pe Lucien Febvre decat pe Raymond Aron…
Caci istoriografia nu este altceva decat istoria discursului unor oameni despre trecutul lor, si dovada cea mai buna a existentei unor culturi azi disparute, a existentei propriei noastre culturi. O societate nu se pune niciodata mai bine in lumina ca atunci cand e insotita de proiectia in trecut a propriei sale imagini.
Istoria lui Clio este istoria noastra. Poate ca acest eseu ii va convinge pe cei ce l vor citi ca demnitatea istoriei ca« stiinta umanistica» nu sta nici in statutul ei stiintific, nici in faptul ca are ca obiect de cercetare omul, ci in natura profund umana a istoricului.”

Charles-Olivier Carbonell este profesor emerit la Universitatea„Paul Valery” din Monpellier.


Pagini: 151
Anul aparitiei: 2006