Afirmam ca studiul"Istoria dreptului romanesc", inclusiv"Dreptul cutumiar", pentru studentii Facultatilor de drept, este de o importanta cardinala, ce poate fi ilustrata din mai multe puncte de vedere.

1. Mai intai, pentru ca, dintr-un suprem unghi de vedere, se pune problema istoriei poporului nostru si, in mod deosebit, a istoriei antice si medievale, care rezolva problema fundamentala a istoriei noastre, respectiv etnogeneza poporului roman si dreptul, ca fenomen de suprastructura, impletindu-se organic cu viata social-economica si, mai ales, cu cea politica, indiferent de forma sa evolutiva-cutumiara"ori legislativa, ceea ce ilustreaza istoria in toata intimitatea sa. Si va intrebam, intrebandu-ne: ce poate fi mai important decat cunoasterea istoriei poporului nostru? Poate ca viata si nimic mai mult. Un popor care nu-si cunoaste istoria ori nu vrea sa si-o cunoasca, indiferent cum este, aproape ca nu se poate imagina. Iar pentru noi, romanii, asa cum spunea Nicolae Iorga in "Originea, firea si destinul neamului romanesc": este vorba de un popor care, prin stramosii sai, isi are originea de patru ori milenara"; aceasta este mandria si aceasta este puterea noastra.

Ar fi suficient, pentru a va infrumuseta spiritul, sa va reamintim intr-un prezent marcat de tineretea voastra, ca dimensiunile majore al istoriei poporului nostru, sunt vechimea ei de patru milenii si statornicia sa intre aceleasi hotare: Muntii Carpati si Balcani, apele Tisei, Dunarii si Nistrului, impreunate cu lupta, am putea spune eterna, pentru apararea fiintei si pamantului strabun.

Razele de istorie in spatiul carpato-danubiano-pontic sunt la fel de batrane ca si gandul omenesc, dar este cu prisosinta dovedit ca in urma cu 2000 ani i. H., in teritoriul mai sus precizat, locuiau triburile geto-dace, ramura a marelui popor trac, care isi incepuse particularizarea etnoculturala si lingvistica in cadrul marii familii a neamurilor trace, desprinse si ele definitiv si demult din noua populatie nascuta din amestecul triburilor neolitice, cu triburile pastoresti si calarete venite din est si nord, ce vorbeau acea generala limba indo-europeana. Asadar, getii sau dacii ramasi definitiv in istorie, dupa cum i-au numit grecii sau romanii, au facut parte din grupul etnic al tracilor, care, potrivit parintelui istoriei, Herodot, cea mai autentica si autorizata voce a antichitatii, erau cel mai numeros dupa cel al indienilor.

Chiar daca am admite ca dacii traiau in arcul Carpatilor, iar getii in zona extracarpatica, esential din spusele lui Strabon este faptul ca getii si dacii vorbeau aceeasi limba si constituiau acelasi popor (Geographia, VII, 3, 12).

S-au pierdut multe scrieri despre traco-geti si, din acest punct de vedere, ca, de altfel, si din multe altele, istoria nu a fost prea generoasa cu noi, dar ne-au ramas si suficiente documente certe si obiective, pentru a replasmui fiinta acestui popor geto-dac, invidiat de-a dreptul de toata antichitatea.

Platon, face urmatoarele precizari despre invatatura propovaduita de un medic trac, fidel lui Zamolxis:"toate trag din suflet, atat cele bune cat si cele rele ale trupului si ale fiintei noastre intregi, revarsandu-se din suflet asa cum se rasfrang de la cap, asupra ochiului; trebuie mai intai sufletului sa-i dam ingrijire, daca vrem ca, deopotriva, capul si restul trupului sa o duca mai bine, iar sufletul, spune el, se ingrijeste cu anumite descantece, care sunt, la randul lor, spusele si gandurile frumoase. Din acest spuse si ganduri se naste in suflete intelepciunea". Iata deci doctrina lui Zamloxis, si, implicit, spiritualitatea acestui popor. In timp ce multe ale popoare contemporane risipite prin multe vagauni ale pamantului nu aveau nici macar constiinta de sine, fugarindu-se reciproc unii pe altii, stramosii nostri faceau deja filosofie si-si puneau marile intrebari ale fiintei umane, intrebari valabile si astazi.

Prima stire istorica asupra geto-dacilor o datoram parintelui istoriei, marele Herodot (484-420 i. H.). Binecuvantat va fi numele lui, atat timp cat va exista in istorie poporul roman. Originar din Halicarnas, oras din Asia Mica, a facut multe calatorii in Egipt, Mesopotamia, Galitia, Macedonia, Siria si sudul Italiei, adunand impresii si bogate informatii pentru opera sa, intitulata"Istorii".

Nr. de pagini: 392
Anul aparitiei: 2011