Al saselea volum din vasta intreprindere a profesorului universitar si generalului Marian V. Ureche, menita sa infatiseze una dintre trasaturile definitorii ale identitatii noastre nationale – capacitatea de informare si de folosire a unei stiinte vechi cat omenirea, dar perfectionata in decursul veacurilor –, duce mai departe examenul trecutului nostru istoric din acest punct de vedere, cu efecte nu o data revelatoare.

Volum cu volum, este in curs de elaborare o noua istorie de autor in multe volume, venita sa se adauge celor pe care le datoram lui A.D. Xenopol, N. Iorga si Constantin C. Giurescu, dar conceputa intr-o maniera noua, determinata de formatia si experienta specifice autorului si fiind elaborata in imprejurari radical diferite.

Cei pomeniti inainte au scris cu sentimentul biruintei celor a caror poveste adevarata o asterneau pe hartie: Xenopol si-a scris si tiparit cele sase volume ale Istoriei Romanilor din Dacia Traiana in Romania regatului prestigios al lui Carol I si intr-o cultura romana aflata in plina afirmare si recunoastere internationala, ilustrata de el insusi in calitate de membru titular al Institutului Frantei; Nicolae Iorga, unul dintre fauritorii Romaniei Mari, a apucat sa-si termine cel de-al zecelea si ultimul volum al monumentalei sale Istorii a Romanilor mai inainte de a asista la prabusirea acesteia si de a pieri sub daramaturile ei, iar tanarul si ambitiosul sau concurent a facut parte din generatia in care au stralucit Lucian Blaga al Trilogiilor si G. Calinescu din Istoria literatura romane de la origini pana in prezent.      

Generalul si profesorul universitar Marian V. Ureche este constrans a trai si a lucra intr-o Romanie ajunsa a fi declarata o „ruina“ si colonia unui Occident in disolutie si in curs de sinucidere, cu un crestinism mort si navalit de Islamul triumfator. Printre semnele cele mai incurajatoare ale perenitatii acestei capacitati de raspuns la provocarile istoriei, astazi, pe primul loc se asaza, fara indoiala, alaturi de lucrarea nespectaculoasa, dar vitala a „Marelui Anonim“ – poporul –, ceea ce a reusit si continua sa realizeze un om care s-a dovedit capabil sa imprime pecetea personalitatii sale acestui timp de apocalips, ne spune academicianul Eugen Simion.

Alaturi de aceasta realizare epocala, pe care nimeni si nimic n-o mai poate impinge in groapa ca in 1948, istoricului Marian V. Ureche i-a revenit sarcina demonstrarii modului in care existenta noastra in timp a reusit sa transforme hazardul si imprevizibilitatea in Pronie capabila sa creeze ceea ce s-a putut numi destinul romanesc.

Cei numai 35 de ani cuprinsi in acest volum contin tocmai perioada care a conditionat desfasurarea viitoare a lucrurilor, si ne edifica asupra rolului detinut de singura putere ramasa romanilor. Informatia si organizarea ei cunoaste in epoca un veritabil apogeu in urma existentei unor personalitati de statura europeana precum cardinalii Richelieu si Mazarin si regele Ludovic al XIV-lea. Paginile consacrate intregului fenomen si asezate chiar la inceputul volumului sunt magistrale, iar cele ce privesc serviciile secrete franceze sub cei numiti, antologice.

Prefata cartii este scrisa de Dl. Dan Zamfirescu, Membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania