Autor: Bogdan Visinoiu

*Nota redactiei: lucrarea reprezinta teza de doctorat a autorului, elaborata sub coordonarea dlui prof.univ.dr. Valeriu Stoica, in forma sustinuta in anul 2014 la Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti, neactualizata.

Ipoteca imobiliara a fost traditional pozitionata la intersectia dintre drepturile reale si teoria generala a obligatiilor, intr-un spatiu juridic aparte, in care contrastele si specificitatile acestor doua lumi au produs o institutie ce a lasat, lasa si va lasa pentru multa vreme de acum inainte urme adanci, atat in mentalul colectiv, cat si in raporturile juridice patrimoniale care insotesc raporturile de credit. Indiferent de regimul politic si de sistemul economic pe care l-a traversat tara noastra de la 1864 si pana in prezent, ipoteca imobiliara si-a castigat pe deplin titlul de „regina a garantiilor civile?, servind cel mai fidel, in egala masura, atat scopurile creditorilor care cauta garantia sans-souci, cat si scopurile debitorilor pentru care, in mod uzual, creditul este o nevoie si, adesea, o indimenticabila povara, iar ipoteca doar o modalitate de a usura aceasta greutate.
Lumea (juridica a) ipotecii imobiliare este insa o juxtapunere de institutii, cu caractere juridice diferite, cu temperamente opuse, in care dificultatea reglementarii este la cel mai inalt nivel, iar maiestria legiuitorului trebuie sa fie desavarsita. Nu de putine ori, de specificul reglementarii va depinde daca ipoteca va deveni un Cap Horn al lumii juridice sau, dimpotriva, un Cap al Bunei Sperante.
Prezentul studiu isi propune o analiza teoretica a institutiei ipotecii imobiliare in dreptul romanesc si cel francez, plecand de la modelul comun al reglementarii din Codul civil francez de la 1804, adaptat de Codul civil roman de la 1864, urmat de reformele interne din 2006 din dreptul francez, respectiv de cea din anul 2011 din dreptul romanesc in materia garantiilor imobiliare. Necesitatea comparatiei a fost relevata nu doar de curiozitatea stiintifica alimentata, la randul sau, de afinitatea puternica existenta initial din punctul de vedere al reglementarii intre sistemul francez si cel romanesc (ulterior reformei din 2011 ipoteca din dreptul romanesc urmand un model mixt influentat puternic de Codul civil al Provinciei Quebec), dar si de resorturile fine ale institutiei ipotecii care releva nevoi, atitudini si mecanisme psihologice diverse si care creeaza, pe scurt, oglinzi juridice ale unor societati diferite. Desi asemanatoare ca reglementare, institutia ipotecii imobiliare prezinta specificitati traditionale sau moderne pentru fiecare sistem de drept in parte, dar si evolutii care sa-i asigure primatul in materia garantiilor in secolul al XXI-lea.

OPINIA CITITORILOR