Interesul pentru descoperirile din zona localitatii Carlomanesti este mai vechi. Primele mentiuni sunt cele din Chestionarul Odobescu. Acestea au fost luate in seama de catre Vlad V. Zirra, care l-a indemnat pe Mircea Babes sa inceapa cercetarile. Obiectivul imediat al acestor sapaturi au fost depunerile La Tene care constituiau, de altfel,"grosul" depunerilor.

Cele dintai sapaturi a fost incepute in 1987, fiind continuate apoi, cu unele intreruperi, pana astazi. Cercetarile au fost conduse de catre dr. M. Babes, din partea Institutului de Arheologie"Vasile Parvan" al Academiei Romane, ulterior, din 2013, conducerea sapaturilor fiind preluata de Muzeul Judetean Buzau, prin dr. Sebastian Matei.

Din colectivul condus de dr. Babes a facut parte dr. Alexandru Oancea/On, din partea Muzeului de Istorie a Romaniei. Din 1979, dr. Ion Motzoi-Chicideanu a facut parte din colectiv, ocupandu-se de depunerile epocii bronzului. In 1967, a fost efectuat un mic sondaj pe latura de sud a asezarii Cetatuia, ulterior, din 1970, fiind efectuata o sectiune ce traversa asezarea de la Nord catre Sud. In aceasta sectiune dr. Alexandru Oancea/On a studiat depunerile din epoca bronzului, inclusiv un mormant de copil, situat pe asezare'.

Tot atunci dr. Alexandru Oancea/On a mai facut unele cercetari, inclusiv sondaje reduse, in zona din jurul asezarii, identificand vestigii din epoca bronzului. In 1980, cu ocazia unor verificari in preajma imediata a asezarii, au fost descoperite materiale arheologice dintre care se distingeau un inel de bucla din Cu/Bz, un ac din Cu/Bz si multe cioburi cu decor Bessenstrich, specific mediului Noua.

In 2001, a fost identificat un mormant de inhumatie, aflat pe marginea de apus a platoului unde se afla Cetatuia, Cercetarea cimitirului a inceput din 2002, sapaturile fiind conduse, de catre Ion Motzoi-Chicideanu, din acel moment necropola din epoca bronzului constituind un obiectiv de cercetare de sine statator.

Primele 19 morminte au fost descoperite in sectorul Arman, denumit Sectorul A. Extinderea sapaturilor pe Arman nu a fost posibila, datorita dificultatilor create de sistemul de proprietate privata. De altfel, trebuie mentionat ca zona Arman a fost mult afectata de lucrarile de vie,

In special, plantarea vitei-de-vie, ca sa nu mai vorbim de constructiile unor baraci, inclusiv a closetelor aferente, constructii care au afectat serios necropola. Datorita problemelor create de sistemul de proprietate privata, din 2005, cercetarile au fost"mutate" la NW de ravina care, amenajata ulterior, cu plugul, taie platoul Arman.

Nr. de pagini: 120
Anul aparitiei: 2016
Editie HardCover