Procesul vorbirii uneia sau mai multor limbi este un proces natural bazat pe„instinctul lingvistic”– nevoia de comunicare– si se intampla numai in interactie umana.
Invatarea vorbirii unei limbi se face vorbind.
Este un proces complex de constructie care functioneaza implicit, fara constiinta noastra si care antreneaza milioane de neuroni si opereaza cu variabile abstracte ale tiparelor mentale ale gramaticii universale. Constienta este numai ideea, dar nu si modul de combinare al cuvintelor.
Abilitatea lingvistica de a invata mai multe limbi functioneaza toata viata si este validata de invatarea limbii materne intre 0 si trei ani, proces care instaleaza programul neurolingvistic. Invatarea limbii materne se face in mod implicit. Este ca un joc de puzzle cu mii de piese al carui desen lipseste si totusi copiii combina piesele cu usurinta si in mod corect, pentru ca imaginea, tiparul este in mintea lor. Ei joaca un joc respectand niste reguli pe care le recunosc, fara sa le fi invatat vreodata.
Invatarea implicita, a sti fara sa inveti sau a invata fara sa stii, este considerata modul firesc prin care absorbim cea mai mare parte din informatie.
Este uimitor cum abordarea invatarii implicite, acest mod de cunoastere intuitiva, care ajunge la esenta adevarului, poate sa mai fie astazi atat de confuz, rar si insuficient aprofundat, in ciuda numeroaselor studii, e drept punctuale si limitate ca viziune.
Procesul natural de invatare a vorbirii unei limbi, viu, dinamic si imprevizibil ca viata insasi, nu functioneaza in invatamantul formal academic, unde invatarea limbii a
doua este abordata ca si scrisul, ca un artifact, ca un scop in sine.

Autor: Elisabeta Niculescu
Anul publicarii: 2009
Nr. pagini: 200