Reprezentand prima lucrare pe aceasta tema din Romania si una dintre putinele existente la nivel international, Introducere in dreptul penal al mediului poarta toate virtutile si defectele unei intreprinderi de pionierat. Ea seduce prin noutatea subiectului, profunzimea si originalitatea ideilor si indrazneala solutiilor propuse. Dimpotriva, poate dezamagi mai ales prin relevarea insuficientelor de ordin juridic, inapetenta decidentilor in privinta adoptarii unor masuri ferme si incapacitatea societatii de a-si asuma deschis si efectiv obiectivul protectiei mediului ca parte inseparabila a propriului destin.

Drept sanctionator prin excelenta, dreptul penal vine in ajutorul asigurarii respectarii normelor de drept al mediului, alaturi de mijloacele proprii acesteia, rol pentru care are nevoie de importante ajustari si adaptari. Intersectarea dintre dreptul penal si dreptul mediului a imbracat si generat o forma juridica specifica, marcata de caracterul traditional si particularizat al primului, si de noutatea, modernitatea si complexitatea celui de-al doilea.



Cuprins
Lista de abrevieri... XV
Prefata... XVII
Introduction to Environmental Criminal Law. Summary... XIX
Introducere...
. Consideratii generale in legatura cu interventia penala
in protectia mediului...
2. Semnificatiile principiului precautiei in materia penala... 4
Capitolul I. Valori majore protejate: dreptul fundamental la
mediu sanatos si echilibrat ecologic si mediul„bun public”... 8
. Mediul, un concept complex?... 9
2. Recunoasterea si garantarea constitutional-legislativa
a dreptului fundamental la mediu in Romania... 4
2.. Emergenta legislativa... 4
2. 2. O noua viziune asupra drepturilor omului: rolul
Conventiei (europene) pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale... 8
2. 3. Contributia reglementarilor internationale... 9
2. 4. Consacrarea dreptului la un mediu sanatos in
Constitutia revizuita... 24
2. 5. Dreptul de proprietate si dreptul la mediu... 35
2. 6. Implicatiile recunoasterii si garantarii constitutionale
a dreptului la mediu sanatos si echilibrat ecologic... 4
2. 7. Justitiabilitatea dreptului fundamental la mediu sanatos
si echilibrat ecologic... 43
Capitolul II. Dimensiuni, particularitati si trasaturi ale dreptului penal
al mediului... 53
Consideratii introductive... 53
. Evolutia reglementarilor in materie... 55
2. Necesitatea (obligatia) afirmarii unui drept penal al mediului... 57
3. Contributia directivei nr. 2008/99/CE la impunerea
si dezvoltarea dreptului penal al mediului... 58
4. Sediul materiei... 59
5. Particularitati ale penalului in domeniul protectiei mediului... 60
VI Introducere in Dreptul penal al mediului
6. De la dependenta administrativa absoluta,
la autonomia specifica... 64
7. Sanctionarea penala a nerespectarii unor obligatii
administrative. Dependenta de dreptul administrativ... 65
8. Cazul generarii unui pericol concret... 67
9. Un delict de mediu autonom... 68
0. Consideratii de drept comparat privind incriminarile de mediu... 70
. Crima internationala de mediu... 73
2. Dreptul penal al mediului si fenomenul mondializarii... 73
3. Elemente pentru o definitie. Concluzii... 75
4. Dreptul penal forestier (silvic)... 78
5. Dreptul penal al urbanismului... 82
Capitolul III. Corelarea raspunderii penale cu celelalte forme
de raspundere pentru prejudiciile aduse mediului... 84
Introducere... 84
. Notiunea de dauna ecologica... 85
2. Dimensiuni specifice ale prejudiciului adus mediului... 90
3. Regimul general al raspunderii de mediu (reglementat de
art. 95 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 95/2005)... 9
4. Raspunderea de mediu privind prevenirea si
repararea daunelor aduse mediului... 93
4.. Prejudicii vizate... 96
4. 2. Regimul raspunderii de mediu... 97
4. 3. Dreptul la actiune... 98
4. 4. Repararea prejudiciilor aduse mediului... 99
4. 5. Natura juridica a raspunderii de mediu... 0
4. 6. Particularitati ale raspunderii de mediu... 03
4. 7. Regimul general al raspunderii de mediu si regimul
special instituit prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 68/2007... 03
5. Raspunderea (repararea) civila a daunei ecologice... 05
5.. Raspunderea bazata pe vinovatie... 06
5. 2. Raspunderea independenta de culpa, din fapta lucrurilor... 07
5. 3. Raspunderea pentru tulburarile de vecinatate... 07
5. 4. Raspunderea civila derivata din savarsirea unei
contraventii de mediu... 08
5. 5. Raspunderea civila rezultata din comiterea unei
infractiuni... 08
6. Raspunderea obiectiva de origine legislativa... 09
7. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele
cu defecte... 09
Cuprins VII
8. Concluzii... 0
9. Corelatia intre Directiva 2004/35/CE privind raspunderea
de mediu si Directiva 2008/99/CE privind apararea
mediului prin intermediul dreptului penal... 2
Capitolul IV. Dreptul international penal al mediului... 4
I. Conventia Consiliului Europei din 4 noiembrie 998
privind protectia mediului prin dreptul penal... 7
II. Infractiuni privind poluarea mediului... 8
. Infractiuni privind poluarea produsa de catre nave... 9
.. Cazul ERIKA... 23
III. Represiunea penala a comertului international ilicit cu
implicatii ecologice... 29
. Infractiuni vizand comertul ilicit cu specii amenintate
cu disparitia... 30
2. Infractiuni privind prevenirea si combaterea comertului
ilegal cu lemn si alte produse derivate... 33
3. Infractiuni vizand comertul cu produse chimice periculoase... 33
4. Infractiuni referitoare la comertul ilicit cu substante care
distrug stratul de ozon... 34
5. Infractiuni referitoare la comertul ilicit cu organisme
modificate genetic... 35
IV. Infractiuni la regimul protectiei fizice a materialelor nucleare... 36
. Determinarea infractiunilor... 37
2. Determinarea competentei judiciare... 37
V. Alte infractiuni internationale de mediu... 38
Capitolul V. Dreptul penal unional-european al mediului... 40
. Emergenta unui drept penal unional-european.... 40
2. Formarea dreptului penal unional-european al mediului... 45
2.. Regimul juridic aferent Directivei 2008/99/CE... 46
2. 2. Infractiunea de poluare cauzata de nave... 57
Capitolul VI. Dimensiuni si probleme ale dreptului
roman al mediului... 6
I. Consideratii privind incriminarile vizand protectia mediului.... 62
II. Raspunderea penala a persoanei juridice... 72
. Raspunderea sociala si raspunderea penala
a intreprinderii (persoanei juridice)... 74
VIII Introducere in Dreptul penal al mediului
2. Raspunderea persoanei juridice pentru infractiuni ecologice... 75
3. Contributia Consiliului Europei la reglementarea
raspunderii penale a persoanei juridice... 77
4. Raspunderea (penala) a persoanei juridice in dreptul U. E.... 80
5. Raspunderea persoanei juridice in dreptul internačional... 84
6. Raspunderea penala a persoanei juridice in dreptul roman... 85
6.. Reglementarea raspunderii penale a persoanei
juridice in Codul penal... 89
6. 2. Comparatie intre pedeapsa complementara prevazuta
in art. 73 Cod penal (art. 40 din noul Cod penal) si
sanctiunea prevazuta in art. 7 alin. (3) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 95/2005 privind protectia
mediului, cu modificarile si completarile ulterioare... 93
Capitolul VII. Oportunitatea, posibilitatea si particularitatile
jurisdictiilor specializate in materie de mediu... 206
Consideratii introductive... 206
. Elemente de drept comparat... 2
.. Austria... 2
. 2. Belgia... 22
. 3. Finlanda... 23
. 4. Noua Zeelanda... 24
. 5. Suedia... 25
. 6. Experienta Republicii Chile... 26
2. Valoarea exemplului... 27
3. Contributia Conventiei de la Aarhus (998) la promovarea
jurisdictiilor specializate in probleme de mediu... 28
4. Recurgerea la arbitraj pentru solutionarea
conflictelor de mediu... 220
5. Situatia din dreptul roman... 220
6. Un proces evolutiv... 222
Concluzii... 225
Capitolul VIII. Criminologia mediului... 227
. Preliminarii... 227
2. Rolul decisiv al Scolii de la Chicago... 230
2.. Contributiile„Scolii ecologice”... 23
3. Constituirea criminologiei mediului... 232
4. Elemente definitorii ale criminologiei mediului... 237
5. Concluzii si delimitari conceptuale... 240
Cuprins IX
Capitolul IX. Criminalistica in domeniul infractiunilor de mediu.
Criminalistica nucleara... 244
Capitolul X. Concluzii. Spre un drept penal al ecosistemului?... 248
Bibliografie (selectiva)... 254



Prefata
Cristalizarea si afirmarea unei etici ecologice globale, consacrarea
protectiei mediului ca o problema de interes public major si recunoasterea
constitutionala a dreptului fundamental la un mediu sanatos si echilibrat
ecologic au reclamat si consolidarea capacitatii instrumentelor juridice de
realizare a obiectivului astfel asumat. Printre acestea se numara si interventia
penala adecvata menita sa conduca la formularea unei incriminari
generale care sa sanctioneze orice atingere importanta adusa regulilor de
protejare a valorilor de mediu.
Pana atunci insa pot fi identificate, totusi, unele evolutii importante
care converg spre o asemenea tinta. Astfel, ideea unei incriminari generale
transpare si isi gaseste expresii importante prin directiva 2008/99/CE
din 9 noiembrie 2008 privind protectia mediului prin intermediul dreptului
penal, care porneste de la ideea ca respectarea legislatiei de mediu poate
fi intarita prin existenta sanctiunilor penale, ce reflecta o dezaprobare
sociala evidenta. Obiectul sau declarat este acela de a stabili masuri in
legatura cu dreptul penal in vederea protejarii mai eficace a mediului si a
asigura o armonizare la nivelul legislatiilor statelor membre ale UE in ceea
ce priveste incriminarile si sanctiunile aplicabile in materie de mediu, spre
a se evita ca autorii acestor infractiuni sa profite de eventualele divergente
in reglementare. In fine, textul unional-european instituie cerinta stabilirii
unor sanctiuni (penale)„efective, proportionate si disuasive”, degajanduse
astfel ideea ca incriminarea penala ar putea imbraca un caracter preventiv
accentuat.
In dreptul intern, dupa dezamagirile in domeniu provocate de noul Cod
penal care ignora practic semnificatiile penale ale problematicii ecologice,
un progres notabil pe drumul cristalizarii unei infractiuni-tip, autonome de
mediu l-a constituit consacrarea prin modificarile si completarile aduse de
Legea nr. 87/202 Legii nr. 535/2004 a infractiunii de terorism ecologic
[art. 32 (3) lit. b) si c).
In ciuda insuficientelor de pana acum a interventiei penale in actiunea
de protectie a mediului, exprimate in caracterul partial, relativ inadecvat al
incriminarilor ori eficacitatea redusa a sanctiunilor, calea penala a ecologiei
XVIII Introducere in Dreptul penal al mediului
prezinta virtuti incontestabile, de negasit la alte forme de raspundere. Este
vorba, in primul rand, de functia de intimidare, prin pedeapsa a autorului
potential al infractiunii de mediu si, ca urmare, efectul sau preventiv.
Caracterul infamant al procesului penal, cu atat mai mare cu cat este vorba
de vatamarile aduse unor valori ecologice si publicitatea deosebita a lui,
amplificata de mass-media post-moderna sporeste efectul disuasiv al masurilor
de natura penala. Astfel, dreptul penal apare ca fiind mai bine adaptat
rolului preventiv-incitativ care domina actiunea de protejare a mediului.
Desigur, mentinerea incriminarilor de mediu raspandite in art. 98 din
O. U. G. nr. 95/2005 privind protectia mediului si in numeroasele reglementari
sectoriale in materie ecologica, a caracterului lor preponderent de
dependenta de prescriptiile administrative si insuficienta adaptare la particularitatile
domeniului afecteaza major eficienta interventiei penale in vederea
protectiei mediului. Ajungerea la o incriminare-tip, autonoma, integrata
si pe deplin adaptata particularitatilor materiei mediului ramane tinta
absoluta a demersului legislativ si teoretic aferent.
Din aceasta perspectiva a evolutiilor legislative, la nivelul doctrinei a
aparut si este pe cale a se afirma ideea constituirii treptate a unui„drept
penal al mediului”, ca un domeniu de intersectie intre„clasicul” drept penal,
sanctionator si post-modernul drept al mediului, complex si multidimensional.
Nevoia unei constructii teoretice de acest gen, care sa stimuleze, clarifice
si orienteze demersul de reglementare si activitatea jurisprudentiala devine
astfel absolut necesara. Prefigurarea in contururi ferme a obiectivelor
proprii, conceptelor si principiilor specifice si a celorlalte elemente definitorii
ramane insa o intreprindere dificila si presupune o anumita durata.
Valorificand experienta de pionierat in domeniul dreptului mediului in
Romania si deschiderile spre zona dreptului penal ne-am concentrat preocuparile
si spre acest nou sector de reglementare si cercetare stiintifica
ale caror prim rod il reprezinta aceasta Introducere in dreptul penal al mediului.
Ea se doreste urmata, intr-un al doilea volum, de o analiza detaliata
a regimului infractiunilor speciale in materie de mediu si mai ales de evolutii
pe masura in planul reglementarilor legale si al practicii judiciare.
Prof. univ. dr. Mircea Dutu
Directorul Institutului de Cercetari Juridice
„Acad. Andrei Radulescu” al Academiei Romane
Introduction to Environmental Criminal Law
‐ Summary‐
Being the first paper on this subject written in Romania and one of the
few existing at international level, Introduction to Environmental Criminal
Law has all the qualities and flaws of a pioneering enterprise. It captivates
through the novelty of its subject, the depth and originality of its ideas and
the boldness of the solutions suggested. On the contrary, it may
disappoint especially when revealing the judicial deficiencies, the lack of
appetence of the decision-makers to enforce certain firm measures and
the incapacity of the society to openly and efficiently assume the objective
of environment protection as indissoluble part of its own destiny.
Beyond such context, the most important issue remaining regards the
essence of the problem.
As the ultimate sanctioning law, criminal law comes to sustain the
observance of the environmental law norms, along with its own means.
This represents a role that requires major adjustments and adaptations.
The intersection of the criminal law with the environmental law took the
shape of and generated a specific legal form, marked by the traditional
and particularised nature of the first one, and by the originality, modernity
and complexity of the second one.
The incorporation of the requirements and particularities of the
ecological obligation implied some arrangements, and even significant
developments in the criminal field.
Thus, as regards the general criminal law, the need to protect the environment
imposed the creation of a special kind of offence, the environmental
crime, characterised by its own object and sizes, the complete
acceptance and affirmation of its own regime of the legal entity’s criminal
liability and the delineation of some specific sanctions in the field of
repressing environmental criminality. As for the special criminal law, an
increasingly persistent bundle of crimes against environment protection
became obvious, with manifest tendencies to be independent and to
transform into environmental crimes.
XX Introducere in Dreptul penal al mediului
Last but not least, as regards the criminal law procedure, the
ecological problems have generated new aspects, from the creation of
jurisdictions specialised in environmental field, the increase, diversification
and particularisation of the role played by the technical and scientific
analysis in the probative system, to the addition of a new dimension to the
safety or execution measures.
Not less important are the resonances in the field of the sciences that
are auxiliary to the criminal law have, respectively in the fields of
criminology, criminalistics and even psychology. Thus, as regards the
criminological sciences, the environmental criminology acquired a„city
right”, after 980, with a new dimension in the perspective of searching
the grounds, origins, process and consequences of criminality in general.
At its turn, green criminology takes into account the growing phenomenon
of ecological criminality, which is already included in the list of
„large-scale criminality”, with globalisation trends.
Also, the techniques and methods of investigating the environmental
crimes require new preoccupation in the field of criminalistics and original
aspects in the field of criminalistics science. Finally, an environmental
psychology, having for purpose to analyse„the transactions between
people, groups and natural, social and built environment” may entail
interesting perspectives in this field.
The extent, particularities and importance of the criminal intervention in
the field of environment protection, both in positive law, systemically
involving the national law, the European Union law and the international
law, and in the related scientific research (criminal law and its accessory
sciences) are evidently causing the transfer from the environment protection
regulations, through the criminal law, to the environmental criminal
law, as independent matter, marking the intersection of criminal law with
the environmental law, but having specific objectives and features, which
cannot be reduced to either the branches of law or the scientific matters
that contributed to its creation.
There are numerous doctrinaire controversies related to the implementation
of a proper and efficient criminal environmental protection, claimed
by the current social, legal and ecological realities. The traditional concepts
and principles that are based on an offence which aims at damaging
some individual legal goods require significant adaptations and transformations
in order to assimilate and express the specific nature of offences
regarding collective legal goods, such as environment and its elements,
Introduction to Environmental Criminal Law XXI
and take into account their danger state and less their direct affectation. In
the same context, if in terms of classical law, the prior question was raised
of determining the value of the good, to a great extent, protected by the
criminal rule, in the field of environmental law the dimensions that are
protected by this one, mainly the criminal protection are revealed by
securing a fundamental right, the right of any person to have a health and
ecologically balanced environment.
From such perspective, the essential aspect becomes that of determining
the behaviour and seriousness that the dimension of the damage
and danger for the environment should have in order to be incriminated
and to be inflicted criminal sanctions, taking into consideration the fact
that post-modernist society is, by excellence, a society of risk, with a
global and major impact on environment, and its absolute protection is
practically impossible and unacceptable from an economic and social
perspective.
That is why the notion of environmental damage moves within a space
of risk allowed under the conditions of the current form of sustainable
development, so that it is difficult to establish the limits beyond which this
one becomes forbidden, the quantitative and qualitative dimensions of the
dangerous behaviour by reference to which the criminal intervention is
required.
The existence of an environmental criminal law as special legal
regulatory field and as independent scientific matter is still a subject under
discussion.
The criminal codes in force seldom present a chapter„of the offences
to the environment protection regime”, the environmental codes, if
existing, offer partial systematisations and incriminations more or less
adequate to this matter, and in their absence the framework-laws and the
special legislation provide distinct incriminations, and the curriculum of the
schools of law do this only incidentally and accidentally in amphitheatres.
The apparition in the world of ideas and on the books market of the
first papers on this subject had triggered a process in which„the paper is
about to create its subject matter”. Even if certain specialists initially
thought that the idea itself of an environmental criminal law would be
futile, this one had gradually imposed itself and thus a new chapter was
created in the environmental law courses (volumes) and, unfortunately,
less in the criminal (traditional) law courses.
The theoretical effort of investigating and structuring the criminal and
ecological problems from the perspective of the legislation existing in this
XXII Introducere in Dreptul penal al mediului
field and of its theoretical bases has revealed first of all a state of things
characterised by major, structural deficiencies, with multiple explanations,
but without justifications in front of the seriousness of the social and
economic impact and of other nature of the issues related to environment
protection.
Using the criminal law tools in order to protect the environment came
into prominence with difficultly itself; the traditional values that are protected,
such as a person’s life or its property, were replaced, in this case,
with res nullius, such as water or air, and the damages, which can be economically
quantified and repaired, with the diffused ones, which are
difficult to assess in terms of money. A question was logically asked: since
any activity brings changes to the environment, how can we identify and
on which basis do we consider that certain prejudices caused to the
environment were worth to have a penal answer?
The basic postulations of the criminal law, scrupulously developed by a
high level dogma, made very difficult to create types of behaviours and to
develop criminal matrices, which would satisfy both the requirements of
the basic criminal concepts and the emphasized specific nature of the
environment protection. If, in a traditional manner, the values protected by
the criminal law were life, physical integrity or human freedom and
personal assets, in any case, along with the concreteness and definition
entailed, on the contrary the values of the environment are presented as a
particularly simple and imprecise and, consequently, transpersonal reality.
However to find also a punitive answer, the criminal doctrine has
developed to this effect the theory of the so-called macro-social legal
goods, among which public health and environment. Such generic definition
of environment as a protected legal value, without being precise,
generates a second major problem: to create types of behaviours which,
in order to make an attempt to such values in a relevant manner, be
deemed offences. In other words, what categories of aggressions against
environment should be incriminated and what criteria for determining a
„social danger” should be used. The solutions are still in experimental
stages, and a decisive solution is still expected.
The criminal regulations related to environment, at a regulatory level,
have been gradually multiplied and diversified, but without settling its fundamental
contradictions, so that if the offences have formally multiplied,
the older preoccupation to find an independent incrimination of the damage
caused to the environment has not yet found a legislative completion.
Introduction to Environmental Criminal Law XXIII
The situation in the judicial field is even more insecure; the little case
law affirmed until now in the environmental field relates especially to the
administrative litigation and is quasi-absent in the criminal field. The
attempts to adapt the principles of general criminal law to the specific
nature of the technical disputes, in the case at hand the ecological one,
obtained only insignificant results.
Having appeared in this way as a subject for debates and scientific
analysis, the environmental criminal law gains more land in the preoccupations
of the specialists and has an increasing resonance at public
opinion level. Even more, besides the escalation of the multidisciplinary
theoretical analyses and the multiplication of the legal regulations, the
aspects regarding its effectiveness and efficiency become primary.
Due to its particularities and functions, the environmental criminal law
is deemed to be an expression, among others, of the phenomenon for the
proliferation„of the sanctioning technical rights”, appendix to the
regulations of social discipline.
Its provisions are still distinguished with difficulty from the complex
mass of the rules related to the protection of nature and of the life environment,
to such extent that, without knowing it, each citizen may be in a
situation that represents an ecological offence. It represents all the
represssive provisions which prevent and sanction the degradation by
man of the physical or biological environment where he lives. It is
characterised by an interpenetration of the relations between the
executive, which is omnipresent in this field (offences defined by reference
to the administrative prescriptions, authorisation by the executive of
the action being incriminated, competences of the executive bodies in
searching, assessing and pursuing the offences, and so on) and the
criminal, with its specific nature. By seconding, in several respects, the
public administration in enforcing simple rules of„collective discipline”, the
criminal law losses its defining substance: the principle of the legality of
the incriminations is diluted by the incriminations by reference, the
requirement of the personal liability deformed by the use of the
presumption of guilt, the attenuation of the rightfulness of the pain through
the absence of the moral colours of the offences. This„branch of criminal
law” would satisfy three essential functions of the„general criminal law”: a
repressive function, belonging its essence, allowing it to sanction the
behaviours that are dangerous for public order or at least contrary to the
requirements of life in society, a protecting function which ensures the
security without which no freedom can be fully exercised and, finally, a
XXIV Introducere in Dreptul penal al mediului
function for the expression of the values that are essential for the society,
proving the entire interest that the legislator gives to the observance of
certain provisions. However, the environmental criminal law is not deemed
as a„(insofar) independent branch of criminal law”, which escapes from
the actions of its principles; on the contrary, it complies with the principles
of the general criminal law, with its reasoning and qualification procedures.
From a different perspective, the environmental criminal law is deemed
as an element of the business (economic) criminal law– along with the
criminal law of the equity companies, the criminal law of the collective
proceedings, the criminal law of the stock exchange or the criminal law of
labour–, defined as a„branch of the criminal law sanctioning, on one
hand, the prejudices caused to the financial, economic and ecological
order, and on the other hand, the damages caused to the property, the
trust, the personal integrity, when the author acted within an enterprise, or
on its behalf if the mechanism of the offence is related to the existence of
the decisional power, which is essential for the existence of the enterprise”.
There is no doubt that we are in the presence of an„intersection” law,
between the environmental law and the criminal law, an interdisciplinary
law– judicial, criminal and ecological–, having a„transversal” nature, and
in fact concerning, through its integrating role, all the field of the economic
and social activity, with strong scientific and technical aspects (fact that
involves the implication of specialists in drafting its prescriptions and the
need of having an analysis when creating the same).
The ecological incriminations are initially spread in the environmental
legislation and less in the Criminal Code, and they are subject to the
process of systematising the related regulations and to the tendency to
make autonomous the nature, contents and meanings of the offences.
The strong ecological nature acts in the sense of making autonomous the
offences related to environment, on one hand, by assuming the protection
of certain ecological and social values, regardless any administrative
conditioning, and, on the other hand, by particularising the conditions for
incrimination, the sanctions enforceable and the ascertainment, pursuit
and judgment procedure according to the specific nature of this field.
Despite the apparent privilege of being included in the Criminal Code, the
offences against the environment protection regime form a system, which
may be better structured and expressed under an environment code. The
relation with the Criminal Code may be created in the best manner by
Introduction to Environmental Criminal Law XXV
following the Spanish model, namely this one would incriminate an
environmental„generic”,„framework offence”, whose particular methods
may be provided by the specific legislation.
The mainly technical nature of the rules of environmental law is seen
also in the criminal field, raising the question of sufficient clarity and
necessary predictability so that the authors of the incriminated actions are
allowed to fully understand the same.
Though, as the case law of the Romanian Constitutional Court and of
ECHR has revealed, with references to technical and ecological legislative
texts, a required care in their drafting is met most of the time as to the use
of an accessible language, which excludes an abusive or arbitrary
construal.
In any case, despite its imperfections, the environmental criminal law is
today a legal and conceptual reality, in full evolution, with major
perspectives for becoming independent and efficient.
There were arguments and considerations based on which the Introduction
to Environmental Criminal Law has been drafted.
Part of the context of the debates regarding the necessity of criminal
enforcement of actions that affect the environment itself, irrespective of
any human interest, is the new thesis on a„criminal law of the ecosystem”,
yet still in the stage of an„exercise of criminal futurology”.

Introducere
. Consideratii generale in legatura cu interventia penala in protectia
mediului
Inteles, in sens larg, ca o ramura de drept avand ca obiect studierea
incriminarii si sanctionarii de catre stat a actiunilor de natura a crea o tulburare
in societate[, dreptul penal nu creeaza, de cele mai multe ori, el
insusi, o obligatie noua, a carei nerespectare sa o pedepseasca, ci se
margineste sa asigure si sa aduca o sanctiune mai energica, suplimentara
si specifica incalcarilor regulilor stabilite de celelalte ramuri de drept. Este,
asadar, din aceasta perspectiva, un drept sanctionator, la care se recurge
pentru a gasi sanctiuni suficiente in vederea asigurarii respectarii obligatiilor
edictate in diverse domenii si aceasta cu atat mai mult cu cat ramura
de drept respectiva este una tanara, in plin proces de afirmare a autonomiei
si specificitatii sale si care, in acest context, nu dispune inca de
sanctiuni proprii, suficient de eficiente si instituie reguli noi, dificil de a le
face rapid si pe deplin acceptate. In plus, in privinta dreptului mediului se
adauga, in favoarea apelului si la interventie penala pentru garantarea indeplinirii
prevederilor sale, natura lui complexa, caracterul interdisciplinar,
predominanta prescriptiilor administrativ-tehnice si importanta extraordinara
a valorilor exprimate si aparate prin regulile de drept.
Din aceasta perspectiva, dreptul penal a venit in mod specific in ajutorul
dreptului public, fie cel al dreptului constitutional (responsabilitatea
penala a demnitarilor), dreptului administrativ (indatoririle functionarilor,
sanctionarea nerespectarii reglementarilor administrative), dreptului fiscal,
legislatiei economice si chiar al dreptului international public, prin instituirea
unor reglementari penale particulare in materie pana la coagularea lor
intr-un drept penal specific, cu tendinte de autonomie.
[ B. BOULOC, Droit pénal général, 22eédition, Editions Dalloz, Paris, 20, p. 32.
 Se vorbeste, astfel, de aspecte de drept penal in legislatia constitutionala,
de reglementari penale si represiune politica, drept penal al muncii, drept penal al
afacerilor s. a.
2 Introducere in Dreptul penal al mediului
In acelasi timp, asemenea discipline dispun de sanctiuni proprii, care
imbraca uneori chiar un pronuntat caracter represiv, dar care nu merge
pana intr-acolo incat sa poata fi confundate cu sanctiuni veritabile si pur
penale.
Amestecandu-se mai mult sau mai putin cu disciplinele cele mai
diverse, in primul rand juridice, dreptul penal apare ca un fel de drept pozitiv
de„gradul al doilea”, receptand indirect si mediat influentele generale
ale noilor orientari manifestate in plan social[.
Intr-un raport prezentat in fata Comitetului ministrilor al Consiliului
Europei la 5 iunie 990 se concluziona ca:„Pentru a para amenintarile
grave contra mediului, statele membre ale Consiliului vor trebui sa uzeze
de toate mijloacele de care dispun pentru a ajunge la o protectie ecologica
maximala prin intermediul unei concertari cat mai intense”. Daca
dreptul penal al mediului nu juca decat un rol de sustinere in acest catalog
de masuri, el nu trebuia insa subestimat. Gradul de ocrotire a mediului
asigurat prin dreptul penal este un indicator al importantei pe care statele
o acorda protectiei mediului. Importanta ramane, in acest context, constientizarea
ideii ca mediul merita o protectie in sine, si nu numai pentru a
putea servi utilizarii elementelor si factorilor sai de catre om sub forma cea
mai adecvata din punct de vedere functional. Intr-o asemenea perspectiva,
poate fi folosit si efectul stabilizator al dreptului penal in ceea ce priveste
anumite valori.
Stabilirea unei categorii de infractiuni specifice impotriva mediului este
necesara pentru a asigura o protectie mai eficace a elementelor ecologice
impotriva vatamarilor ilicite.
Pentru a proteja cat mai eficient posibil mediul se considera necesara
stimularea infractorului– chiar dupa ce a comis infractiunea– de a cauta
impunitate prin impiedicarea aparitiei unui pericol ori a unui prejudiciu. In
lumina efectului de protectie al normei orice infractiune contra mediului
trebuie sa fie examinata pentru a vedea daca este posibil sa se ofere
faptuitorului un„bilet de intoarcere” spre impunitate.
In fine, se propunea recunoasterea principiului dependentei dreptului
penal in raport cu dreptul mediului; aceasta dependenta nu ar trebui sa fie
rupta decat in cazuri deosebit de grave. O alta consecinta a acestuia este
[ B. BOULOC, op. cit., p. 26.
 Prezentat de H. A. Engelhard, ministrul german al mediului, publicat sub
titlul Protection de l'environnement par le droit pénal, in„Revue de droit pénal et
de la criminologie”, avril 99, p. 295-30.
Introducere 3
faptul ca jurisdictiile penale vor fi legate, in principiu, de deciziile autoritatilor
administrative, si nu ar putea exercita controlul asupra acestor decizii
decat in caz de neregularitati majore.
Intretaierea dintre dreptul penal si dreptul mediului a imbracat si generat
o forma specifica, marcata de caracterul traditional si puternic particularizat
al primului si noutatea, modernitatea si complexitatea celui de-al
doilea. Asimilarea exigentelor si particularitatilor imperativului ecologic a
presupus amenajari, pana la dezvoltari semnificative in campul penal.
Interventia penala in protectia mediului nu a fost un fenomen univoc,
ci, dimpotriva, a cunoscut o reactie de„ecologizare” a unora din institutiile
si normele traditionale.
Astfel, in privinta dreptului penal general, nevoia protejarii mediului a
impus acceptarea deplina si afirmarea unui regim propriu al raspunderii
penale a persoanei juridice si conturarea unor sanctiuni specifice in planul
reprimarii criminalitatii de mediu. La nivelul dreptului penal special s-a
evidentiat conturarea unui fascicol tot mai persistent de infractiuni la regimul
protectiei mediului, cu evidente tendinte de autonomizare si transformare
in infractiuni de mediu.
Nu in ultimul rand, in materia procedurii penale, problematica ecologica
a generat aspecte noi, de la crearea unor jurisdictii specializate in
materie de mediu, sporirea, diversificarea si particularizarea rolului expertizei
tehnico-stiintifice in sistemul probator si pana la adaugarea de noi
dimensiuni in masurile de siguranta sau de executare.
Nu mai putin importante sunt rezonantele in planul stiintelor auxiliare
dreptului penal, respectiv al criminologiei, criminalisticii si chiar al psihologiei.
Astfel, in privinta stiintelor criminologice, environmental criminology
(criminologia mediului) a dobandit„drept de cetate”, dupa 980, cu o
dimensiune noua in perspectiva cercetarii cauzelor, genezei, procesului si
consecintele criminalitatii in general. Criminologia verde (green criminology),
la randul ei, are in vedere fenomenul in plina ascensiune al criminalitatii
ecologice, inscrisa deja pe lista„marii criminalitati”, cu tendinte de
globalizare.
De asemenea, tehnicile si metodele de investigare a infractionalitatii de
mediu, impun preocupari noi in criminalistica si aspecte inedite in stiinta
criminalistica. In fine, o psihologie environmentala (psihologia mediului),
avand ca obiect studierea„tranzactiilor dintre persoanele, grupurile si
4 Introducere in Dreptul penal al mediului
mediul natural, social si construit”[, poate aduce perspective interesante
in materie.
Amploarea, particularitatile si importanta interventiei penale in materia
protectiei mediului, deopotriva in planul dreptului pozitiv, implicand
sistemic dreptul national, dreptul Uniunii Europene (in continuare denumit
dreptul U. E.) si dreptul international si al cercetarii stiintifice aferente
(dreptul penal si stiintele sale auxiliare) determina, in mod evident, trecerea
de la reglementarile privind protectia mediului prin intermediul dreptului
penal, la dreptul penal al mediului, ca disciplina autonoma, de intersectie
intre dreptul penal si dreptul mediului, dar cu obiective si trasaturi
specifice, ireductibile la niciuna dintre cele doua ramuri de drept si
discipline stiintifice contributorii.
Chiar daca aflat inca intr-o prima faza a afirmarii sale, dreptul penal al
mediului nu mai poate fi suficient inteles, elaborat si aplicat, analizat teoretic
si conceptualizat in mod separat, divizat pe calea puntilor create intre
cele doua ramuri de drept, ci, fara a se rupe total de ele, reclama recunoasterea
specificului si, prin aceasta, a autonomiei, a amalgamului astfel
rezultat.
2. Semnificatiile principiului precautiei in materia penala
Principiu nou, fundamental al dreptului mediului, recunoscut deopotriva
in dreptul intern, dreptul U. E. si dreptul international, principiul precautiei
are, printre obiectivele sale, si pe acela de a controla si/sau neutraliza
posibilele riscuri pentru mediu, in situatiile in care nu exista certitudine
stiintifica in privinta acestuia. El creeaza insa obligatia de a actiona in vederea
aplicarii semnificatiilor sale numai pentru autoritatile publice competente
(administrative), care o fac prin intermediul actelor administrative.
Este vorba, desigur, de situatii extraordinare, iar consecintele juridice
astfel produse au un caracter exceptional, derogatoriu de la regimul comun,
care, altfel, s-ar fi aplicat. Efectele principiului au un caracter restrictiv
si agravant, iar pentru ca semnificatiile sale sa opereze trebuie indeplinite
cumulativ doua conditii concurente: pe de o parte, o situatie de incertitudine
stiintifica, iar, pe de alta, aceasta sa vizeze existenta si eventuale
[ J. MORVAL, La Psychologie environmentale, Presses de l'université de Montreal,
2007, p. 7.
 M. DUTU, Dimensiuni, particularitati si semnificatii ale unui drept penal al
mediului, in„Dreptul” nr. 2/203, p. 87-209.
Introducere 5
implicatii grave riscului pentru mediu. In acelasi timp, aplicarea lui cunoaste
doua importante limite: in plan substantial, material prin principiul
proportionalitatii si caracterul temporar, in sensul ca masurile adoptate
trebuie sa fie limitate in timp, operand pentru o perioada determinata.
Daca administratia publica este singura responsabila de aplicarea
principiului precautiei, consecintele acesteia pot afecta si implica si dreptul
penal. Intr-un caz de scoala, de pilda, activitatea unei intreprinderi care
functioneaza legal din punctul de vedere al legislatiei de mediu,
dispunand de toate avizele, acordurile si autorizatiile de mediu necesare,
este perturbata de o decizie administrativa care, in baza principiului precautiei,
dispune incetarea si suspendarea temporara, totala sau partiala a
acesteia. Nerespectand decizia administratiei, persoana juridica in cauza
hotaraste continuarea activitatii respective, pasind astfel pe taram penal,
in virtutea accesorialitatii administrative si penale.
Desigur, ramane in discutie problema daca conduita acelui subiect
care, indeplinind initial cerintele autorizarii administrative, continua sa
desfasoare activitatea dupa ce, prin act administrativ, s-a considerat ca
aceasta ar reprezenta un risc grav pentru mediu, are relevanta din punct
de vedere penal. Explicatia pare relativ simpla: actul administrativ individual
de suspendare/oprire a activitatii are la baza o reglementare juridica,
o norma administrativa de aplicare a semnificatiilor principiului precautiei,
intr-o situatie data.
In stransa legatura cu semnificatiile principiului precautiei si a modului
exprimarii lor in planul reglementarilor concrete, se ridica problema riscurilor
de mediu relevante din punct de vedere juridic. Un prim aspect al sau
vizeaza determinarea asa-ziselor„riscuri permise”. Este stiut faptul, in
acest context, ca dreptul penal si-a construit interventia sa in protectia
mediului pe baze anterioare determinate prin normele si dispozitiile generale
ale dreptului administrativ. Aceste elemente extrapenale reprezinta
primul reper in delimitarea riscului permis in materie de mediu. Dar complexitatea
stiintifico-tehnica si tehnologica deosebita care caracterizeaza
activitatile si procesele cu incidente asupra mediului nu poate fi cuprinsa
si exprimata numai prin evaluarea si reglementarea lor administrativa.
Este nevoie, dincolo de acestea, de o cunoastere si de competente
tehnico-stiintifice de care nu dispun instantele administrative, dar absolut
necesare pentru surprinderea si exprimarea specificului juridico-ecologic.
Asa se face ca, tot mai mult, reglementarile administrative in domeniu se
transforma in simple norme procedurale, fara continut material, spre
precizarea caruia se face apel si trimitere la norme tehnice. Astfel, aces6
Introducere in Dreptul penal al mediului
tea din urma sunt cele care exprima referintele materiale necesare determinarii
riscului permis de o tehnologie, o activitate ori proces cu incidente
asupra mediului. In acest mod, norme nejuridice, dar asumate („sanctionate”)
legal, precum cele tehnice, rezultatul„autoreglarii private” a expertilor
in materie, pot fi invocate spre a produce efecte juridice, publice.
Asadar, interventia administrativa prin intermediul autorizarii administrative
serveste, la determinarea riscului de mediu permis, dar din ce in ce
mai ales cu caracter formal facand necesare apelul si trimiterea la normele
tehnice sub aspectul determinarii materiale, a continutului conditionalitatii.
Desigur, aceste transformari survenite in privinta interventiei administrative
in materie de mediu nu pot ramane fara efect si in planul dreptului
penal, in sensul ca, mentinandu-se fenomenul accesorialitatii, aprecierea
caracterului permis sau nu al riscului din punct de vedere juridic presupune
adesea, ca date de referinta, prescriptiile normei tehnice.[
Reevaluarea, adecvarea si transformarea regimului protectiei mediului
prin dreptul penal, in sensul devenirii sale ca un veritabil„drept penal al
mediului”, ramane inca un obiectiv in Romania.
Intrucat realitatile social-juridice o impun, iar documentele externe, precum
Directiva nr. 2008/99/CE privind protectia mediului prin intermediul
dreptului penal, recunosc vitalitatea si importanta valorii mediului, protectia
sa prin dreptul penal, pentru a avea sensul cuvenit si eficienta
dorita, au neaparata nevoie de vizibilitate, consideratie si standing social
deosebite si, in aceasta perspectiva, dreptul penal al mediului este unul al
carui statut trebuie sa se situeze la cel mai inalt nivel de recunoastere
oficiala si considerare publica, pe masura mizelor pe care le presupune.
In consecinta, daca inserarea infractiunilor contra mediului in noul Cod
penal, acolo unde isi aveau, in mod natural, locul, a fost ratata, se impune
cel putin ca modul general de incriminare si de sistematizare a
reglementarilor aferente in legislatia nepenala sa fie revizuit.
In asteptarea elaborarii si adoptarii unui Cod al mediului, care sa-i
consacre locul cuvenit, sa-i configureze, in linii ferme, profilul propriu si sa
recupereze astfel deficitul de standing, consideram ca se impun, cu
[ E. PARDO, Incidencia medioambiental y Derecho sancionador,„Cuadernos
de Derecho Judicial”, VIII, Madrid, 2006, p. 35.
 Publicata in„Jurnalul oficial al Uniunii Europene” L 328 din 6 decembrie
2008, p. 28-37.
 A se vedea Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in M. Of.,
Partea I, nr. 50 din 24 iulie 2009, cu modificarile si completarile ulterioare.
Introducere 7
prioritate, cel putin doua masuri de principiu, una in plan conceptual si
cealalta in domeniul formal, dar aflate intr-o vizibila interdependenta.
Astfel, prima ar consta in deschiderea campului de cercetare stiintifica
spre acest domeniu, in scopul cristalizarii principiilor, conceptelor si particularitatilor
prezente si viitoare ale dreptului penal al mediului, ca noua
disciplina stiintifica.
Cea de-a doua, cu caracter subsidiar, dar absolut necesara, s-ar putea
referi la o prima evaluare de amploare, aprofundata a reglementarilor
existente in materie din perspectiva cerintelor rezultatelor primului
demers, relevarea inadvertentelor, sublinierea lacunelor si precizarea modificarilor
de continut si abordare care sunt absolut necesare.
Detinand asemenea concluzii pertinente, se poate invedera si trece la
o reforma adecvata a legislatiei penale de mediu, sistematizarea si rationalizarea
ei, mergandu-se pana la reglementare juridica, globalizare in
cadrul Codului mediului si o raportare corespunzatoare la dispozitiile
Codului penal.



Pagini:    288
Format:    Carte brosata
Data aparititei:    30 Aprilie 2013