„Ceea ce mistuia balaurul nu era nimic altceva decat energia sperantelor mele, reziduuri ale unei epave lipsite de curajul confruntarii cu lumea ostila aspiratiilor ce nu pot fi satisfacute de trucurile birocratiei sau de iluziile societatii de consum. ?i totusi consumam, in timp ce ma lasam, fara prea mare rezistenta, consumat. Stapanit de o asemenea stare de spirit, nu m?am mirat de indiferenta cuvintelor de intampinare, aproape inaudibile, ale secretarei de la receptie. Am cotit spre dreapta, de?a lungul coridorului unde se gasea biroul in care lucram, in timp ce salutam, din mers, cu oarecare afabilitate, colegii si colegele cu care ma intersectam. Muzica gregoriana isi sporise din nou intensitatea. Murmuram, involuntar, cuvintele Credo?ului. Tocmai aceasta activitate ma impiedica sa sesizez cel de?al treilea si ultimul dintre semnele prevestitoare.”

OPINIA CITITORILOR