„Recitind, dupa multi ani, insemnarile Piei Alimanestianu am resimtit un soi de nostalgie. Aceea a unor timpuri din tineretea petrecuta in sanul familiei Bratianu, nostalgia dupa resedinta familiei de la Florica […]. Nu am cunoscut-o pe autoare, cel de-al optulea copil al lui Ion C. Bratianu si al Piei Plesoianu, in schimb, dintre cei pomeniti de Pia Alimanestianu imi amintesc de Sabina Cantacuzino,, de Maria Pillat si, bineinteles, de Dinu (Constantin) I. C. Bratianu, care mi-a fost bunic. [...]


Insemnarile din acest volum mi-au trezit insa si alt gen de nostalgii, din pacate negative, daca le pot numi asa. Este bineinteles vorba despre ocupatia germana a Bucurestiului, din timpul Primului Razboi Mondial, pe care, vrand-nevrand, o alatur ocuparii Romaniei si a Bucurestiului de catre, in 1944. Ca martor al ocupatiei din 1944, nu pot sa nu compar abuzurile de tot felul ale unor armate de ocupatie, desi in 1944 sovieticii se pretindeau aliati. Aceleasi jafuri, aceleasi asasinate, aceleasi atrocitati pe care nu cred ca oamenii de astazi, contemporanii mei, le pot percepe in toata oroarea lor. Mai surprinzator ar putea sa para ca armata unei tari de inalta civilizatie, ca Germania, s-a comportat asa cum se descrie in aceste Insemnari.”   DINU ZAMFIRESCU

Nr. de pagini: 144
Anul aparitiei: 2017