Ingerul de gips. Editia a III-a

„Am citit toate cartile lui Nicolae Breban, de la Francisca la Confesiuni violente. Despre unele (In absenta stapinilor, Ingerul de gips, Bunavestire)am si scris. La Ingerul...– cu mare entuziasm. Cred si acum ca este cea mai buna– si mai durabila– carte a scriitorului. Breban e prozatorul cu cea mai patenta constitutie duala din literele romanesti de dupa razboi.” (George Pruteanu)

 „Un romancier pentru o generatie a literaturii. Nici un prozator roman nu a trait, dupa 1960, o evolutie atit de rapida. Succesul fulgerator al lui Nicolae Breban nu poate si nici nu trebuie sa fie judecat independent de momentul 1965 al literaturii tinere. O generatie de povestitori si de poeti avea nevoie de un adevarat romancier pentru a-si consacra, asa cum se cuvine, stralucirea. Nu de un romancier facut prin aglomerarea povestirilor, stralucitor pe fiecare pagina, spectaculos prin fiecare personaj al sau; generatia reclama nu un autor care stie sa povesteasca, ci un scriitor inzestrat cu vocatie de romancier: de adevarat constructor.” (Cornel Ungureanu)

„Dramatismul si fiorul metafizic fac de neuitat romanul lui Nicolae Breban.” (Alex Stefanescu)