Dante coboara in adancurile subterane ale „Infernului” pentru a se intalni cu cei din lumea umbrelor, descriindu-le patimile si chinurile prin care aspira la mantuire. Autorul florentin face acelasi lucru cand urca la antipozi, pe muntele „Purga-toriului”, de unde se va inalta mai intai in Paradisul terestru (Eden), apoi spre al noualea Cer, in Paradis. Este cea mai indrazneata calatorie a spiritului uman, descensio et ascensio, cea mai mare aventura poetica a unui geniu proto-renascentist, cu care Italia se poate legitima in fata lumii intregi.
Divina Commedia, prin imaginatie, viziune si profetie, este o capodopera a literaturii universale ce va fi comparabila doar cu cea scoasa la lumina trei secole mai tarziu de dramaturgul-poet Shakespeare, sau cu cea realizata de prozatorul Cervantes. Comparatia Divinei cu o catedrala gotica se justifica prin imaginatia componistica, plasticitatea figurilor de retorica poetica, permanentul imbold ascensional ce-o anima intru idealitate si spiritualitate. Italienistul Alexandru Balaci compara poema lui Dante cu un imens tribunal al carui suprem judecator este; exilat: in fata lui se prezinta personaje biblice, mitologice, papi, imparati, inalti prelati si seniori ai Florentei si ai altor cetati, ghibelini sau guelfi, albi sau negri.
Geo VASILE

OPINIA CITITORILOR