In umbra mortii. Roman; Ionel Oprisan.
- De ce ti-e frica atata de moarte?
- Tocmai, ca nu mi-e teama!
- Dar de ce spui mereu ca oricine vrea s-o rapuna!
 - Si pe urma ce-o sa fie?
- Chiar nu intelegi!? Orizontul nesfarsit al Vietii. Posibilitatea de a infaptui orice.
- Deci, timp infinit pentru munca? nu mi-ar conveni! ar fi prea plictisitor!
  Vei avea posibilitatea sa alegi... Vrei viata? Ramai la lumina. Esti lenes si ti-e groaza de munca? Cobori in nefiinta, la intuneric.
  Eu, insa, nu gasesc nimic mai odihnitor decat sa muncesti ceva cu placere.

  ( Din convorbirile lui Alexandru Bahna cu colegii)

  Dragostea (esenta Vietii) si Moartea (vrasmasa ei) sunt surori.    Dragostea seamana si  Moartea culege. Dragostea deschide ochii spre frumos; Moartea ii inchide.
  Dragostea e lumina si bucurie; Moartea e intuneric si tristete.
  Dragostea e capricioasa si nu poposeste la oricine; Moartea nu ocoleste pe nimeni.
  Dragostea e primavara; Moartea e iarna...
  Si totusi, sunt locuri pe pamant unde natura e pururea blanda si omul traieste ca-n rai.
 Rugamu-te Tie, Doamne, arunca in hauri coasa Mortii si lasa-ne doar secera Lunii, ca,  sub raza ei, sa putem gusta din plin viata, pe care ne-ai dat-o.

( Din reflectiile parintelui Isidor Boanca)

Anul aparitiei: 2010
Nr. pagini: 368