Imperiul foamei: foametea artificiala din URSS si impactul asupra spatiului romanesc 1921-1922, 1931-1933, 1946-1947. Volumul se ocupa de exterminarea prin foamete ca instrument politic utilizat in Uniunea Sovietica in anii 1920-1940. Sunt cercetate cauzele si mecanismul tragediei; situatia romanilor din Ucraina, Transnistria si Basarabia - victime ale celor trei episoade majore ale foametei; conexiunea cu alte mijloace leninist-staliniste de sovietizare; efectele infometarii asupra Romaniei; nivelul cunoasterii, impactul asupra relatiilor bilaterale si a celor multilaterale; reactia autoritatilor nationale, internationale si a opiniei publice; legatura dintre foametea artificiala si inventarea natiunii moldovenesti; cum a fost tratat subiectul in literatura de specialitate.


Dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, in planul politicii interne, soarta populatiei din teritoriile ocupate, fie ca ne referim la Basarabia, fie la nordul Bucovinei sau tinutul Herta, care a facut obiectul ostilizarii si divizarii artificiale a fost pusa in raport direct cu planurile politice externe expansioniste (Romania fiind deja abandonata pe orbita lagarului socialist). Iar politica externa, desi in plin apogeu dupa infrangerea Germaniei, era marcata de obsesia riscului de securitate, in care locul Romaniei era prestabilit de pozitia geografica, de antecedentele interbelice, dar mai ales de comunitatea de neam. In toate cele trei episoade majore ale foametei in masa factorul roman a fost utilizat de catre URSS pentru justificarea si disimularea obiectivului real al politicii de sovietizare prin infometare: 1) prin asigurarea resurselor necesare controlului imensului teritoriu, cu asumarea mortalitatii in masa inevitabile in situatia in care victimele erau private de hrana; 2) prin infrangerea rezistentei populatiei eterogene care a facut obiectul procesului de subordonare totala prin inregimentarea in sistemul totalitar (atat a rezistentei reale, cat si a celei posibile).

Experienta acumulata de organizatorii primelor doua episoade ale foametei, cunoasterea in detaliu a efectelor fatale ale colectarii totale, lipsesc de credibilitate orice tentativa de justificare a exterminarii populatiei din teritoriile ocupate (fie ca ne referim la RSS Ucraineana, fie la RSS Moldoveneasca) prin invocarea necunoasterii situatiei de la fata locului sau a factorilor de natura obiectiva precum seceta, razboiul sau epidemiile. Episodul basarabean-transnistrean al foametei, ca si cel transnistrean interbelic, are caracter planificat nu doar prin legatura directa de cauzalitate cu planurile obligatorii de colectare, impuse de executivul de la Moscova si realizate prin violenta de reprezentantii Moscovei, ci si prin recidiva mecanismului perfectionat in anii 1920-1930 de incorporare a individului intr-un sistem in care partidul-stat decidea cine si cat mananca, cine si ce etnie are. In contextul in care lipsirea de paine a preconditionat lipsirea de identitate, infometarea elementului romanesc autohton din RSS Ucraineana (atat in cazul episoadelor interbelice, cat si a celui postbelic) sau din RSS Moldoveneasca (in cazul episodului postbelic, pe ambele maluri ale Nistrului) a avut o contributie decisiva la divizarea artificiala romani-moldoveni".


Nr. de pagini : 504
Anul aparitiei : 2014

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review