E vorba de a ne intreba daca nu cumva o parte a imaginarului n-ar fi cel mai bun sustinator al rationalitatii, si, in acelasi timp, un zid de aparare impotriva pervertirii gandirii.

Societatea politica spre deosebire de „socialitate” – care provine in mod spontan din nevoile, obisnuintele si moravurile oamenilor – este o constructie artificiala, deliberata si constienta.

 Ce reprezinta si cum se manifesta imaginarul politic? Iata intrebarea pilon care sta la baza lucrarii lui Jean-Jacques Wunenburge.

Lucrarea cuprinde in primele doua parti, o abordare antropologica asupra imaginarului politic, prezentandu-i istoria: natura, formele si conditiile. Consecintele gandirii „politicului”; reflectia filosofica, care are ca scop clarificarea si clasificarea faptelelor „politicului” sunt prezentate la final, in incercarea lui Jean-Jacques Wunenburge de a surprinde, intr-un mod cat mai obiectiv si exhaustiv posibil, „stratul” imaginar in domeniul politicului.

Trei mari idei rezulta din aceasta cercetare a imaginarului politic:

1) Marii ganditori au elaborat, de-a lungul timpului, in special, in Europa, „un ideal de viata colectiva ce se sprijina pe beneficiile inventarii institutiei politicului pentru a asigura reusita vietii umane in societate”.

2) Antropologia imaginarului are, printre altele, rolul de a aminti ca valorile politice sunt relative, iar „promisiunile unei salvari doar prin Cetate sunt poate iluzii dezastruoase”.

3) Incursiunea prin imaginarul politic, propusa de Jean-Jacques Wunenburge, determina, in randul cititorilor „nevoia de a reexamina si a reevalua locul si rolul imaginatiei in viata fiecaruia”.

Potrivit autorului: „Amintiri ale trecutului, povestiri patriotice, reprezentari ale unei autoritati, angajamente intr-o rezistenta fata de o putere, speranta intr-un viitor mai bun mobilizeaza altceva decat perceptia si conceptia abstracta. Imaginatia ne permite sa ne dam un sens povestind o istorie de viata (individuala sau colectiva), sa acceptam o ordine asigurata de legi, sa interpretam semne si coduri ce stabilesc legaturi comune, sa ne inchipuim concret idealuri atemporale (fiinta libera, viata dreapta, pace). Imaginatia politica confirma, la nevoie, faptul ca omul traieste din viziuni, previziuni, visuri, idealuri, ce nu ar deveni niciodata obligatii potrivite unei ratiuni fara perpetua sa energie creatoare, aceea care umple golurile lasate de natura si de realitate. Fara o facultate de a gandi irealul, suprarealul, am fi privati de libertate, care nu se exprima niciodata mai mult decat atunci cand putem refuza ceea ce exista, dandu-ne o imagine a posibilitatilor, decat inversand timpul destinului printr-o vointa capabila sa schimbe ordinea lucrurilor”.

Anul publicarii: 2015
Format:    95 x 205 mm
Nr. pagini: 156

OPINIA CITITORILOR